Meningita bacteriană acută

Tratament şi prognostic

Meningita bacteriană acută, în special cea e Neisseria meningitidis, poate conduce la deces în decurs de câteva ore sau zile, tratamentul este de obicei început imediat, fără a se aştepta rezultatele proce¬durilor diagnostice. Se administrează intravenos unul sau mai multe antibiotice A. La persoanele în stare foarte gravă administrarea antibioticelor este iniţiată înainte de obţinerea rezultatelor puncţiei lombare. Medicii aleg ; ticele folosite iniţial pe baza informaţiilor dispo-nibile. cum ar fi cele obţinute la o examinare rapidă a lichidului cefalorahidian.

Se aleg antibiotice care sunt eficace împotriva bacteriilor care produc de obicei infecţii menmgeale. Când speciile bacteriene responsabile pentru infecţie sunt identificate (după 1-2 zile), poate fi necesară modificarea tratamentului antibiotic, alegân- du-se medicamentele cele mai eficace împotriva microorganismelor responsabile.

La copii se administrează şi corticosteroizi, cum ar fi dexametazona. După tratamentul cu antibiotice apare un proces inflamator, deoarece sistemul imunitar distruge bacteriile şi eliberează substanţe bacteriene. Cortico¬steroizii pot inhiba procesul inflamator şi pot astfel re¬duce edemul cerebral şi presiunea intracraniană crescută. Administrarea acestora este benefică la copii, însă beneficiul este mai puţin clar în cazul administrării la adulţi. De obicei corticosteroizii nu se administrează la pacienţii care au o infecţie gravă (deoarece aceştia inhibă sistemul imunitar), însă meningita bacteriană reprezintă o excepţie. Administrarea corticosteroizilor este cel mai bine să fie începută înainte sau odată cu prima doză de antibiotice, iar ulterior continuată numai una-două zile. Aceste medicamente sunt deosebit de periculoase când cauza meningitei - şi deci eficacitatea terapiei antibiotice - nu este clar stabilită.

Tratamentul include şi administrarea de fluide, pe care pacientul le pierde din cauza febrei, transpiraţiilor, vomei şi apetitului scăzut.

Complicaţiile meningitei bacteriene acute pot necesita tratament specific. Dacă se produc crize epileptice, se administrează anticonvulsivante . în caz de apariţie a şocului * (cum se întâmplă în sindromul Waterhouse- Friderichsen) se administrează mai multe fluide şi medicamente (intravenos) pentru a se creşte presiunea sanguină.

Dacă presiunea intracraniană este crescută periculos de mult, pacientul este ventilat mecanic pentru ase creşte frecvenţa respiratorie. Aceasta reduce concentraţia san¬guină a dioxidului de carbon, acest parametru controlând volumul de sânge din vasele sanguine intracraniene. Astfel, volumul sanguin şi presiunea intracraniană sunt reduse. Se poate administra intravenos manitol, care produce deplasarea apei din ţesutul cerebral în circulaţia sanguină, reducând astfel presiunea intracraniană. Corticosteroizii sunt utili deoarece ajută la repararea vaselor sanguine lezate. Acestea pot apoi să transporte activ apa în exces din ţesutul cerebral în circulaţia sanguină. Presiunea intracraniană poate fi monitorizată cu ajutorul urnii tub de dimensiuni mici (cateter) introdus printr-o mică deschidere practicată la nivelul craniului. Tubul este, conectat la un dispozitiv de măsurare, care înregistrează presiunea.

Dacă sunt tratate imediat, majoritatea persoanelor cu meningită bacteriană acută îşi revin complet. însă când diagnosticul sau tratamentul sunt întârziate, există un risc crescut de producere a unor leziuni cerebrale perma¬nente sau a decesului, în special la copiii foarte mici şi la persoanele în vârstă. Unii indivizi dezvoltă boală convulsivă care necesită tratament de durată. Pot de asemenea să apară probleme neurologice, cum ar fi tulburări ale funcţiilor mintale şi paralizie.