Cancerul vezicii urinare

Se estimează că anual în Statele Unite sunt diagnos-ticate aproximativ 54.300 de cazuri noi de cancer al vezicii urinare. Bărbaţii sunt afectaţi de aproximativ 2% ori mai frecvent decât femeile. Cel mai important factor de risc este fumatul, care pare a fi una din cauzele bolii la cel puţin jumătate din cazurile noi. Anumite substanţe chimice folosite în industrie se concentrează în urină şi determină apariţia cancerului, însă expunerea la astfel de substanţe este în prezent în scădere. Iritaţia cronică produsă de infecţia parazitară denumită schistozomiază, sau de calculii vezicali, predispune de asemenea la apariţia cancerului de vezică urinară, deşi acest factor este responsabil numai pentru un număr redus de cazuri.
Majoritatea tipurilor de cancere ale vezicii urinare sunt tumori cu celule tranziţionale (cancer cu celule tranzi- ţionale al vezicii urinare), acelaşi tip de celule care tapetează pelvisul renal şi ureterele.

Simptome şi diagnostic

Cancerul de vezică urinară este primul tip de neo¬plasm la care medicul de gândeşte atunci când tratează un pacient care prezintă sânge în urină. Sângele poate fi detectat în timpul examenului microscopic al urinei efectuat pentru alte motive. Uneori însă urina are culoare roşu-închisă. Alte simptome includ durere şi senzaţie de arsură în timpul urinării şi nevoia imperioasă de a urina frecvent. Simptomele cancerului de vezică urinară pot fi identice cu cele ale infecţiei vezicale (cistită) A, iar cele două afecţiuni pot fi prezente împreună la acelaşi pacient. Cancerul de vezică este suspectat atunci când simptomele nu se remit după tratamentul spe¬cific pentru cistită. Un tip special de examinare microscopică a urinei (citologia urinară) H detectează frecvent celulele tumorale.
Cistografia sau urografia intravenoasă - care constau în efectuarea de radiografii după injectarea intravenoasă a unei substanţe de contrast - pot arăta o neregularitate a peretelui vezicii urinare, element sugestiv pentru un cancer. Ecografia, tomografia computerizată (CT), sau rezonanţa magnetică nucleară (RMN) pot arăta de asemenea prezenţ a unei anomalii a vezicii; leziunea este descoperită prin aceste metode întâmplător, în timpul examinării pentru alte motive. Când a fost identificată o formaţiune tumorală, medicul examinează interiorul vezicii urinare cu ajutorul unui cistoscop introdus prin uretră, prelevând mostre din regiunile suspecte în vederea examinării lor la microscop (biopsie).