Guta

Tratament
Primul obiectiv al tratamentului este ameliorarea durerii prin controlul procesului inflamator.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitorii ciclooxigenazei-2 (COX-2) (coxibii), sunt
frecvent eficace în ameliorarea durerii şi a tumefacţiei articulare . Rareori pentru controlul durerii este necesară administrarea altor analgezice, cum ar fi codeina Şi meperidina. Pentru reducerea durerii, articulaţia inflamată poate fi imobilizată cu ajutorul unei aţele.

Tratamentul de primă linie este în mod tradiţional - insă în prezent nu şi cel mai frecvent folosit - admi¬nistrarea de colchicină. Durerea articulară începe de obicei sâ se reducă după 12 ore de la începerea tratamentului cu colchicină şi dispare complet în decurs de 36-48 de ore. Doza de colchicină este de obicei de o tabletă pe oră până la ameliorarea simptomelor, însă acest medica¬ment se poate administra şi intravenos dacă pacientul nu poate primi medicamente pe cale orală. Colchicină poate cauza dureri abdominale şi diaree. Uneori poate avea efecte secundare mai grave, cum ar fi afectarea măduvei spinării.

Corticosteroizii sunt uneori utili pentru reducerea inflamaţiei (şi a tumefacţiei) articulare la pacienţii care
O alta etapă constă in prevenirea recurenţelor atacurilor de gută. Uneori singurele măsuri care trebuie luate sunt evitarea consumului de băuturi alcoolice, scăderea ponderală, întreruperea administrării medi¬camentelor care cauzează creşterea nivelului sanguin al acidului uric şi reducerea consumului de alimente bogate în purină. Majoritatea pacienţilor care au gută primară sunt supraponderali. Pe măsură ce aceştia scad treptat în greutate, nivelul sanguin al uratului revine la normal sau aproape de normal, iar atacurile de gută încetează.

La pacienţii care au acutizări frecvente ale bolii poate fi necesară administrarea zilnică de medicamente în scop preventiv. Pacientul poate lua în fiecare zi colchicină pentru a preveni crizele sau pentru a reduce semnificativ frecvenţa acestora. Administrarea zilnică de antiinfla- matoare nesteroidiene poate de asemenea contribui la prevenirea crizelor. Leziunile articulare produse de cristalele de urat nu pot fi însă prevenite sau vindecate, deoarece cristalele continuă să persiste în articulaţii şi medicamentele prezintă unele riscuri dacă sunt admi¬nistrate pacienţilor cu afectare renală sau hepatică.

Pentru scăderea nivelului sanguin al acidului uric (la persoanele cu funcţie renală normală) se pot administra medicamente care favorizează eliminarea urinară a acidului uric (medicamente uricozurice) prin stimularea excreţiei renale a acestei substanţe. Aspirina blochează efectele probenecidului şi ale sulfinpirazonei şi nu ar trebui administrată simultan cu oricare dintre aceste medicamente. Dacă este necesar tratamentul analgetic se pot administra fară probleme acetaminofen sau alte medicamente.

Deşi medicamentele uricozurice reduc nivelul sanguin al acidului uric, ele pot creşte concentraţia urinară a acestuia; riscul de apariţie a litiazei renale lirice poate fi redus prin consumul a cel puţin 3 litri de lichide pe zi. Alcalinizarea urinei prin administrarea de bicarbonat de sodiu sau de citrat trisodic (substanţe care cresc, solubilitatea urinară a acidului uric) poate reduce şi mai mult riscul de apariţie in căile urinare a calculilor de urat. Dacă însă urina devine prea alcalină se pot forma calculi dintr-un alt tip de substanţă (oxalat de calciu), care sunt mai periculoşi. începerea tratamentului cu un medicament uricozuric este însoţită uneori de producerea unui atac de gută. Deoarece o doză mică de colchicină sau un AINS poate reduce riscul, de obicei se adminis¬trează şi unul dintre aceste medicamente timp de câteva luni. :

■ Un alt medicament folosit pentru scăderea nivelului sanguin al acidului uric este ailopurinoluL Acest medi¬cament blochează producţia de acid uric şi este util în special la pacienţii care au hiperuricemie şi litiază renală
Dimensiunile majorităţii tofîlor de la nivelul urechilor, mâinilor sau picioarelor se reduc treptat atunci când nivelul acidului uric scade suficient de mult. Uneori însă tofîi de dimensiuni foarte mari trebuie extirpaţi chirurgical.
Calculii de urat din tractai urinar pot fi scindaţi şi apoi eliminaţi odată cu urina prin folosirea de unde ultrasunete orientate direct asupra lor de la exteriorul corpului (litotripţie extracorporeală cir ultrasunete) H.