Feocromocitomul

Diagnostic

Deoarece aproape jumătate din persoanele afectate prezintă numai hipertensiune arterială, diagnosticul de feocromocitom poate fi trecut cu vederea. însă când hipertensiunea apare la o persoană tânără, este intermitentă, sau se asociază cu alte simptome de feocromocitom, se recomandă efectuarea unor analize specifice de laborator. De exemplu, nivelul anumitor catecolamine poate fi măsurat în sânge sau în urină. Din cauza hipertensiunii, medicul poate prescrie un beta-blocant înainte de a cunoaşte faptul că este vorba de un feocromocitom. Beta-blocantele determină agravarea hipertensiunii la indivizii cu feocromocitom. Această reacţie paradoxală clarifică adeseori diagnosticul.
Când concentraţia catecolaminelor este crescută, pentru identificarea feocromocitomului se poate folosi tomografia computerizată (CI) sau rezonanţa magnetică nucleară (RMN). De asemenea, pot fi injectate substanţe chimice radioactive, care se acumulează la nivelul tumorilor de acest tip. Ulterior pacientul este evaluat pentru a se observa locul în care s-au fixat substanţele radioactive.

Tratament

De obicei, cel mai bun tratament este extirparea feocromocitomului. însă operaţia este adeseori amânată până când secreţia de catecolamine poate fi readusă sub control cu ajutorul medicamentelor, deoarece nivelul crescut al catecolaminelor este periculos în timpul intervenţiei chirurgicale. în general, secreţia hormonală este blocată prin administrarea de fenoxibenzamină. După realizarea acestui obiectiv, poate fi administrat un beta-blocant pentru a se obţine ameliorarea simptomelor.
Dacă feocrornocitomul este malign şi s-a răspândit în organism, creşterea tumorii poate fi încetinita prin administrarea unei asocieri de chimioterapice care cuprinde ciclofosfamidă, vincristină şi dacarbazină. Administrarea unuiradioizotop denumit MIBG, care se acumulează în ţesutul tumoral, este de asemenea foarte eficace. Efectele nocive ale excesului de catecolamine pot fi aproape întotdeauna blocate prin continuarea administrării de fenoxibenzamină (sau un medicament similar) şi beta-blocante.