Bolile venelor

Venele au rolul de a readuce la inimă sângele din tot organismul. Venele mari sunt paralele cu arterele princi-pale şi adeseori au aceeaşi denumire, însă distribuţia sistemului venos este mai dificil de identificat în compaiaţie cu cea a sistemului arterial. Multe vene de calibra redus, fară denumire, formează reţele neregulate şi vin în contact cu vene mai mari.
Multe vene, în special cele de la nivelul braţelor şi picioarelor, prezintă valve unidirecţionale. Fiecare valvă este alcătuită din două clapete (foite volante sau cuspe) ale căror margini se unesc. Pe măsură ce sângele avan-sează către inimă, acesta împinge cuspele şi le deschide ca pe nişte uşi. Dacă forţa gravitaţională sau contracţiile musculare au tendinţa de a deplasa sângele în sens opus, sau dacă sângele începe să curgă invers prin venă, atunci cuspele sunt împinse în sens invers şi valva se închide, prevenind astfel curgerea retrogradă a sângelui. Aşadar, valvele ajută la întoarcerea sângelui la inimă - deschi- zându-se atunci când sângele curge către inimă şi închi- zandu-se atunci când acesta începe să,curgă în sens opus.
Principalele probleme care afectează venele includ inflamaţia, formarea de cheaguri şi prezenţa unor defecte care conduc la distensia venelor şi apariţia varicelor venoase. Venele de la nivelul membrelor inferioare sunt afectate în mod deosebit, deoarece atunci când un mul q Istă în pirio 11 âjuge'e nebuie să circule asccdeiu prin venele pico^u ui cătie mimă, în. sens antigravitaţionai.
L nivelai membrelor mie loare easta ve <e auţ.e - 11 ciale, loca'izare în snatul de tesut au pos subcutanat precum şi vene profunde, localizate mtramuscular. Venele superficial su u conectate cu venele nrofund^ prin intermediul unor vere scui te den urnite vene de legatul a
Sistemul venos piofund deun_ îolui pnncioai în „e
ce priveşte propulsarea asvcnaentă a ®ângeiui Vdl/elr unidirecţionale de la nivelul venelor profunde împiedica curgerea retrogradă a sângelui, iar muşchii dm jurul
Valvele unidirecţionale de la nivelul venelor

r- ^
Valvele închise
Valvele unidirecţionale sunt alcătuite din două clapete (foiţe volante sau cuspe) ale căror margini vin în contact atunci când valvele sunt închise. Aceste valve ajută la întoarcerea venoasă a sângelui la inimă. Pe măsură ce sângele circulă către inimă, acesta deschide cuspele valvulare ca pe nişte uşi balanţe (imaginea din partea stângă). Dacă forţa gravitaţionali determină deplasarea momentană a sângelui în sens descendent sau dacă sângele începe să se deplaseze în sens invers printr-o venă, atunci cuspele se închid imediat şi astfel previn curgerea retrogradă a sângelui (imaginea din dreapta).


Valvele deschise
acestor vene le comprimă, astfel încât forţează curgerea ascendentă a sângelui, la fel ca atunci când exercitarea de presiune asupra tubului cu pastă de dinţi conduce la ieşirea pastei de dinţi din tub. Muşchii puternici ai gambei sunt deosebit de importanţi, deoarece la fiecare pas comprimă puternic venele profunde. Prin sistemul venos profund peste 90% din sângele de la membrele inferioare este transportat înapoi la inimă.
Sistemul venos superficial deţine numai un rol minor în transportul sângelui la inimă. Venele de la acest nivel prezintă acelaşi tip de valve ca şi venele profunde, însă aceste vene nu sunt înconjurate de ţesut muscular. Din acest motiv, sângele din venele superficiale nu este forţat să circule ascendent prin acţiunea de compresie a muş-chilor, motiv pentru care curgerea este mai lentă decât în cazul sistemului venos profund. O mare parte din sângele care circulă ascendent prin venele superficiale este redirecţionat către venele profunde prin numeroasele vene care asigură legătura între cele două sisteme vet)oase. Valvele venelor de legătură permit numai circulaţia sângelui din sistemul venos superficial către sistemul venos profund şi împiedică circulaţia în sens invers.
hp i	w -ir j w
A romDoza vcnoâSE proiunuH
Tromboza venoasă profundă reprezintă formarea de cheaguri de sânge (trombi) la nivelul sistemului venos profund.
Trombii se pot forma la nivelul venelor profunde ale membrelor inferioare, cauzând tromboză venoasă profundă, sau la nivelul venelor superficiale ale
membrelor inferioare, cauzând tromboflebită A.
Tromboflebita este o boală în care formarea cheagurilor de sânge (tromboza) şi inflamaţia peretelui venos (flebita)
se produc împreună. Deoarece tromboza este aproape întotdeauna însoţită de flebită, unii medici utilizează ca sinonime termenii de tromboză şi tromboflebită. însă între tromboza venoasă profundă şi tromboflebită există o
diferenţă importantă. Tromboza venoasă profundă cauzează numai un grad redus de inflamaţie. Cu cât
inflamaţia din jurul unui tromb este mai redusă, cu atât trombul aderă mai puţin puternic de peretele venos şi este mai probabil să se desprindă (să se transforme în embol), să fie transportat în circulaţia sanguină şi să se fixeze la nivelul unei artere din aval, blocând fluxul sanguin. în plus, compresia exercitată de muşchii gambei poate disloca un tromb localizat într-o venă profundă, în special la persoanele în convalescenţă care îşi reiau activitatea după un repaus prelungit la pat. Aşadar, numai trombii formaţi la nivelul venelor profunde sunt potenţial periculoşi. Tromboflebita superficială este dureroasă, însă este inofensivă prin comparaţie cu tromboza venoasă profundă, deoarece trombii formaţi în venele superficiale care au calibru redus nu se transformă de obicei în emboli.
Din cauza faptului că sângele care circulă prin venele membrelor inferioare ajunge la inimă şi apoi la plămâni, embolii care au originea în venele piciorului trec de obicei prin inimă şi ajung să blocheze una sau mai multe artere din plămâni, afecţiunea fiind denumită embolism pulmonar ■. Gravitatea emboliei pulmonare depinde de dimensiunile şi de numărul embolilor. Un embol de dimensiuni mici poate bloca o arteră de calibru redus de la nivelul pulmonar, producând necroza unui fragment mic de ţesut pulmonar (infarctul pulmonar). însă un embol de dimensiuni mari poate bloca complet sau aproape complet circulaţia sângelui de la inima dreaptă la plămâni, fapt care conduce la producerea rapidă a decesului. Astfel de embolii masive nu se produc frecvent, însă nimeni nu poate prezice în care dintre cazurile de tromboză venoasă profundă netratată se va ajunge la o astfel de situaţie. Aşadar, medicii tratează ai foarte mare atenţie toate persoanele care prezintă tromboză venoasă profundă.