Radarul(in versuri)

În faţa mea doi ochii gălbui
Clipesc de zor în disperare
Făcându-mi semn că mai în jos
Este sezon de vânătoare.

Din grabă brusc eu mă opresc
Şi merg finuţ ca o felină
Uitându-mă în jurul meu
Sperând spre mine să nu vină.

Mă uit în faţă şi nimic.
În stânga linişte deplină
În dreapta parcă se zăresc
Doi vânători într-o maşină.

Îi văd cum stau dup-un  tufiş
Ascunşi c-aşa-i la vânătoare
Cu un proces verbal în mână
Cu pix şi ochelari de soare.

Din stânga mea unul grăbit
Aleargă ca şi dobitocul
-O vai şi-amar de viaţa lui
Că ăsta şi-a „jucat” norocul.

Şi văd cum sare din maşină
În grabă mare, vânătorul
Cu gând vădit să îl oprească
Pe cel ce-aproape îşi ia zborul
Cu mâna dreaptă ridicată
Vânătoru-i face semn
Să tragă repede pe dreapta
C-a alergat şi nu e demn.

Din graba lui nesăbuită
Este oprit de vânător
I se explică ce-a greşit
Şi-i amendat usturător

Iar eu cuminte şi speriat
Cu ochii mari cât doi ardei
Un semn de cruce mare-mi fac
Şi trec încet pe lângă ei.

Şi iarăşi scap nevătămat
Întreg şi viu, o ce mirare,
Noroc cu ochii cei gălbui
Ce m-au scăpat de vânătoare.