Fracturile de craniu

O fractură de craniu reprezintă întreruperea continuităţii unui os al cutiei craniene.

Fracturile de craniu pot conduce la leziuni ale arterelor şi venelor, cu. apariţia unor hemoragii în spaţiile din jurul creierului. La persoanele cu o fractură de craniu leziunile cerebrale pot fi mai severe decât la cele la care traumatismul cerebral nu a condus la producerea unei fracturi. Fracturile, în special cele din partea posterioară şi inferioară a craniului, pot produce rapturi ale menin- gelor (straturile de ţesut care acoperă creierul). Pe la nivelul acestor fracturi bacteriile pot pătrunde în cutia craniană, cauzând infecţii intracraniene şi leziuni cere¬brale severe. însă adeseori fracturile de craniu nu sunt însoţite de leziuni cerebrale.

Anumite simptome sugerează existenţa unei fracturi a bazei craniului: lichidul cefalorahidian - un lichid limpede care curge pe suprafaţa creierului printre meninge - se poate scurge din nasul sau din urechile pacientului. Dacă timpanul este rupt. atunci în spatele său se poate acumula sânge sau poate să curgă sânge din ureche. Pot să apară vână tăi posterior de ureche (semnul Battie) sau în jurul ochilor (ochi de ni ton). Sângele se poate acumula în sinusuri, acesta poate fi identificat pe radiografii, pe imaginile de tomografie computerizată (CT) sau de rezonanţă magnetică nucleară (RMN). De asemenea, la scurt timp după trauma¬tism sau ceva mai târziu pot să apară convulsii.

Numeroase fracturi de craniu nu necesită intervenţie chirurgicală. Fracturile Jlibdenivelate reprezintă o excepţie. în cazul fracturilor de acest tip unul sau mai multe fragmente de oase pot exercita presiunea asupra creierului, producând astfel leziuni ale ţesuturilor cerebrale. Creierul poate veni în contact direct cu mediul extern. Pentru a .preveni infecţiile şi formarea unor abcese, medicii îndepărtează materialele străine şi ţesuturile necrozate şi repara leziunile pe cât posibil. Apoi se readuc fragmentele osoase în poziţia normală şi ulterior plaga este închisă.