Pneumonita de hipersensibilizare

Simptome şi diagnostic

Dacă o persoană dezvoltă hipersensibilitate la o pulbere organică, de obicei după 4 până la 8 ore de la expunerea următoare apar febră, tuse, frisoane şi dispnee. Whee-zingul este rar întâlnit. Dacă persoana nu mai vine in contact cu antigenul, simptomatologia se ameliorează de obicei pe parcursul a una-două zile, însă recuperarea completă poate dura câteva săptămâni.
In cazul unei forme mai lente de pneumonită de hipersensibilizare (forma subacută), tuşea şi dispneea se instalează pe parcursul mai multor zile sau săptămâni şi uneori pot deveni atât de severe, încât pacientul trebuie spitalizat.
In pneumonita cronică de hipersensibilizare, persoa-nele afectate vin în contact în mod repetat cu un alergen pe parcursul mai multor luni sau ani, astfel încât se poate ajunge la fibroză pulmonară. Dispneea de efort, expectoraţia de spută, oboseala şi pierderea ponderală se agravează treptat pe parcursul mai multor luni sau ani. în final boala poate conduce la insuficienţă respiratorie A.

Diagnosticul de pneumonită de hipersensibilizare depinde de tabloul clinic, de problema şi de confirmarea faptului că persoana a fost expusă la substanţa suspectată, care se realizează prin identificarea anticorpilor specifici în sânge.
Medicii suspectează, diagnosticul atunci când pe radiografiile toracice observă modificări anormale. Rezultatele testelor funcţionale pulmonare.

Atunci când antigenul nu poate fi identificat şi diagnosticul nu este sigur, confirmarea diagnosticului se poate face prin reexpunerea persoanei după ce şi-a revenit la alergen şi monitorizarea simptomatologiei şi a reducerii consecutive a funcţiei pulmonare. Nivelul funcţional pulmonar se determină prin spirometrie.

In cazurile in care diagnosticul nu este clar, în special dacă se suspectează prezenţa unei infecţii, medicii prelevă un fragment de ţesut pulmonar pe care îl examinează la microscop (biopsie pulmonară). Biopsia se poate face în timpul examinării căilor respiratorii cu ajutorul unui tub special (bronhoscopie A). Uneori, în loc de biopsie (sau adiţional acesteia), în timpul bronhoscopiei se realizează spălarea plămânului cu ajutorul unui lichid (lavaj bronho-alveolar), care apoi este aspirat şi se examinează celulele pe care acest lichid le conţine. Rareori, poate fi necesară examinarea suprafeţei exterioare a plămânilor prin utilizarea unui tub special (toracoscopie) sau prin efectuarea unei intervenţii chirurgicale prin care cutia toracică este deschisă (toracotomie)