Hiperplazia prostatică benignă

Tratament

Tratamentul este necesar numai dacă HPB cauzează simptome foarte supărătoare sau complicaţii '(de exemplu infecţii ale tactului urinar, afectarea funcţiei renale, prezenţa de sânge în urină, litiază renală, sau retenţie urinară).
Tratamentul iniţial este de obicei medicamentos. Blocanţii alfa-âdrenergici (de exemplu terazosin, doxazosin, sau tamsulosiri) relaxează anumiţi muşchi ai prostatei şi vezicii urinare şi cresc astfel fluxul urinar. Unele medicamente (ex. finasterida) antagonizează efectele hormonilor sexuali masculini, responsabili pentru creşterea prostatei, astfel încât produc micşorarea prostatei şi întârzie momentul în care devin necesare intervenţia chirurgicală sau alte tratamente. însă tratamentul cu finasteridă trebuie continuat timp de cel puţin 3 luni înainte de ameliorarea simptomelor. De asemenea, la mulţi bărbaţi trataţi cu finasteridă nu se obţine niciun beneficiu.
Dacă medicamentele nu sunt eficace, se poate interveni chirurgical. Operaţia aduce cea mai mare ameliorare a simptomelor, dar poate cauza complicaţii. Cea mai frecvent folosită procedură chirurgicală este rezecţia transuretrală a prostatei (TURP), în cadrul căreia medicul introduce în uretră un endoscop (instrument flexibil care permite vizualizarea diferitelor structuri anatomice). De endoscop este ataşat un instrument chirurgical care se foloseşte pentru a extirpa o porţiune din prostată. De obicei, TURP se foloseşte sub anestezie spinală. Proce¬dura nu necesită practicarea unei incizii.

După operaţie, pacientul trebuie să rămână internat în spital în noaptea următoare; există riscul de com-plicaţii, precum infecţie sau sângerare. De asemenea, la aproximativ 5% din pacienţii trataţi astfel apare incontinenţă urinară, de obicei temporară; incontinenţa este permanentă la aproximativ 1% din pacienţii trataţi. Procedura cauzează disfuncţie erectilă (impotenţă) permanentă la aproximativ 5-10% dintre bărbaţi. Cam 10% din cei trataţi prin TURP trebuie să repete tratamentul în decurs de 5 ani. Diferite alte tratamente chirurgicale alternative ameliorează simptomele într-o măsură mai mică decât TORP; însă riscul de complicaţii este mai redus. Majoritatea acestor proceduri se realizează cu instrumente introduse prin uretră. Aceste tratamente distrug ţesutul prostatic cu microunde (hipertermie sau termoterapie transuretrală), cu ajutorul unui ac (ablaţie transuretrală cu ac), cu ultrasunete (ultrasunete focalizate de intensitate ridicată), prin vaporizare electrică (electrovaporizare), sau cu laser (terapie laser). Umflarea unui balon introdus în uretră poate de asemenea -""te în mod forţat diametrul uretrei prostatice (diiatatie transuretrală cu balon).

Problemele apărute în urma obstrucţiei urinare necesită tratament înainte de corectarea HPB. Retenţia urinară poate fi tratată prin drenajul vezicii printr-un cateter introdus transuretral. Infecţiile se tratează cu antibiotice.