Advertisement
Not a member of Pastebin yet?
Sign Up,
it unlocks many cool features!
- Poezii
- Mihai Eminescu
- --------------------------------------------------------------------------------
- Scrisoarea III
- Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
- Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă,
- La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
- Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
- Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară
- Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
- Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
- Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
- Codrii se înfiorează de atâta frumuseţe,
- Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe,
- Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
- Scânteind plutea prin aer şi pe toate din natură
- Şi prin mândra fermecare sun-o muzică de şoapte,
- Iar pe ceruri se înalţă curcubeele de noapte...
- Ea, şezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
- Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
- - Las' să leg a mea viaţă de a ta... În braţu-mi vino,
- Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...
- Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de stele
- Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieţii mele.
- Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă... dispare;
- Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
- Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,
- Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
- Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
- Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
- Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
- Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;
- Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână -
- Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
- Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
- Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
- Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri,
- Mările ţărmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,
- Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaş covor,
- Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor -
- Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac
- În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.
- Vulturii porniţi la ceruri pân' la ramuri nu ajung;
- Dar un vânt de biruinţă se porneşte îndelung
- Şi loveşte rânduri, rânduri în frunzişul sunător,
- Strigăte de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori,
- Zgomotul creştea ca marea turburată şi înaltă,
- Urlete de bătălie s-alungau dupăolaltă,
- Însă frunzele-ascuţite se îndoaie după vânt
- Şi deasupra Romei nouă se înclină la pământ.
- Se cutremură sultanul... se deşteaptă... şi pe cer
- Vede luna cum pluteşte peste plaiul Eschişer.
- Şi priveşte trist la casa şeihului Edebali;
- După gratii de fereastră o copilă el zări
- Ce-i zâmbeşte, mlădioasă ca o creangă de alun;
- E a şeihului copilă, e frumoasa Malcatun.
- Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet,
- Că pe-o clipă se-nălţase chiar în rai la Mohamet,
- Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naşte,
- Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte.
- Visul său se-nfiripează şi se-ntinde vultureşte,
- An cu an împărăţia tot mai largă se sporeşte,
- Iară flamura cea verde se înalţă an cu an,
- Neam cu neam urmându-i zborul şi sultan după sultan.
- Astfel ţară după ţară drum de glorie-i deschid...
- Pân-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid...
- La un semn, un ţărm de altul, legând vas de vas, se leagă
- Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă;
- Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah şi spahii
- Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii;
- Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari...
- Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari.
- Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ.
- Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreţ:
- - Ce vrei tu?
- - Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat,
- Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat.
- La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort
- Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.
- - Tu eşti Mircea?
- - Da-mpărate!
- - Am venit să mi te-nchini,
- De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
- - Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,
- Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!
- Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi;
- Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi,
- Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,
- Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale...
- De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris şi pentru noi,
- Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.
- - Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot
- Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?
- O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus!
- Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
- Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună
- Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.
- S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta,
- Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
- Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
- În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi mare.
- N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face,
- Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace;
- Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri,
- Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri;
- Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi,
- Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,
- Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii,
- Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!...
- La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns
- Ca să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins.
- Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,
- Cu o ură ne'mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă,
- Am jurat ca peste dânşii să trec falnic, fără păs,
- Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs...
- Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?
- Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag?
- - De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti
- Nu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti.
- Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti,
- Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oşti.
- După vremuri mulţi veniră, începând cu acel oaspe,
- Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe;
- Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod,
- De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod;
- Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă
- Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă -
- Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,
- Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pământ.
- Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ai valvârtej
- Oştile leite-n zale de-mpăraţi şi de viteji?
- Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?...
- Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?
- Laurii voiau să-i smulgă de pe funtea ta de fier,
- A credinţei biruinţă căta orice cavaler.
- Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul...
- Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
- Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
- Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;
- N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid
- Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!
- Şi abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
- Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium,
- Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,
- Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă;
- Călăreţii umplu câmpul şi roiesc după un semn
- Şi în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn,
- Pe copite iau în fugă faţa negrului pământ,
- Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt,
- Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni,
- Orizontu-ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni,
- Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie...
- Urlă câmpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie.
- În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare,
- Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare;
- În zadar flamura verde o ridică înspre oaste,
- Căci cuprinsă-i de pieire şi în faţă şi în coaste,
- Căci se clatină rărite şiruri lungi de bătălie;
- Cad asabii ca şi pâlcuri risipite pe câmpie,
- În genunchi cădeau pedestri, colo caii se răstoarnă,
- Când săgeţile în valuri, care şuieră, se toarnă
- Şi, lovind în faţă,-n spate, ca şi crivăţul şi gerul,
- Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul...
- Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare,
- Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare;
- Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliţi,
- Printre cetele păgâne trec rupându-şi large uliţi;
- Risipite se-mprăştie a duşmanilor şiraguri,
- Şi gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri,
- Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată -
- Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată.
- Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână,
- Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română.
- Pe când oastea se aşează, iată soarele apune,
- Voind creştetele nalte ale ţării să-ncunune
- Cu un nimb de biruinţă; fulger lung încremenit
- Mărgineşte munţii negri în întregul asfinţit,
- Pân' ce izvorăsc din veacuri stele una câte una
- Şi din neguri, dintre codri, tremurând s-arată luna:
- Doamna mărilor ş-a nopţii varsă linişte şi somn.
- Lângă cortu-i, unul dintre fiii falnicului domn
- Sta zâmbind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte,
- S-o trimiţă dragei sale, de la Argeş mai departe:
- "De din vale de Rovine
- Grăim, Doamnă, către Tine,
- Nu din gură, ci din carte,
- Că ne eşti aşa departe.
- Te-am ruga, mări, ruga
- Să-mi trimiţi prin cineva
- Ce-i mai mândru-n valea Ta:
- Codrul cu poienele,
- Ochii cu sprâncenele;
- Că şi eu trimite-voi
- Ce-i mai mândru pe la noi:
- Oastea mea cu flamurile,
- Codrul şi cu ramurile,
- Coiful nalt cu penele,
- Ochii cu sprâncenele.
- Şi să ştii că-s sănătos,
- Că, mulţămind lui Cristos,
- Te sărut, Doamnă, frumos."
- . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
- De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi rapsozii;
- Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii...
- În izvoadele bătrâne pe eroi mai pot să caut;
- Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
- Poţi să-ntâmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?
- Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
- O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,
- Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ,
- Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,
- Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii.
- Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,
- Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,
- Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră
- De la munte pân' la mare şi la Dunărea albastră.
- Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer?
- N-o să aflu într-ai noştri vre un falnic juvaer?
- Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii?
- Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii,
- N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliţi
- În aplauzele grele a canaliei de uliţi,
- Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii,
- Măşti cu toate de renume din comedia minciunii?
- Au de patrie, virtute, nu vorbeşte liberalul,
- De ai crede că viaţa-i e curată ca cristalul?
- Nici visezi că înainte-ţi stă un stâlp de cafenele,
- Ce îşi râde de-aste vorbe îngânându-le pe ele.
- Vezi colo pe uriciunea fără suflet, fără cuget,
- Cu privirea-mpăroşată şi la fălci umflat şi buget,
- Negru, cocoşat şi lacom, un izvor de şiretlicuri,
- La tovarăşii săi spune veninoasele-i nimicuri;
- Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
- Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
- Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
- Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască...
- Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
- Oameni vrednici ca să şază în zidirea sfintei Golii,
- În cămeşi cu mâneci lunge şi pe capete scufie,
- Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.
- Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
- Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
- Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
- Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri...
- Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
- Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
- Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
- Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
- Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
- Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
- Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
- Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
- Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
- Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
- Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
- Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
- Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
- I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
- Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
- Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
- Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
- Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!
- La Paris, în lupanare de cinismu şi de lene,
- Cu femeile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene,
- Acolo v-aţi pus averea, tinereţele la stos...
- Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?
- Ne-aţi venit apoi, drept minte o sticluţă de pomadă,
- Cu monoclu-n ochi, drept armă beţişor de promenadă,
- Vestejiţi fără de vreme, dar cu creieri de copil,
- Drept ştiinţ-având în minte vre un vals de Bal-Mabil,
- Iar în schimb cu-averea toată vrun papuc de curtezană...
- O, te-admir, progenitură de origine romană!
- Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
- Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
- Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
- Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
- Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
- Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
- Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
- Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
- Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
- Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
- Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
- Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
- Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
- Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
- Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
- Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
- Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
- Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
- --------------------------------------------------------------------------------
Advertisement
Add Comment
Please, Sign In to add comment
Advertisement