Encefalopatia hepatică

Encefalopatia hepatică (encefalopatieporto-sistemică, comă hepatică) este o afecţiune în care funcţiile cerebrale deteriorează din cauza creşterii concentraţiei sanguine a substanţelor toxice epurate în mod normal la nivelul ficatului.

Substanţele absorbite în fluxul sanguin din intestin sunt transportate la ficat, unde în mod normal toxinele sunt îndepărtate. Multe dintre aceste toxine sunt produşi normali de metabolism rezultaţi în urma digestiei proteinelor. în encefalopatia hepatică, toxinele nu sunt epurate, deoarece funcţia hepatică este afectată. De asemenea, unele toxine pot ocoli ficatul complet prin vasele care unesc sistemul venos port (care transportă sânge la ficat) cu circulaţia venoasă sistemică, apărute din cauza bolii hepatice. Un bypass chirurgical (şunt) efectuat pentru corectarea hipertensiunii portale poate avea acelaşi efect. Indiferent de cauză, rezultatul este similar: toxinele ajung la nivelul creierului şi afectează funcţionarea acestuia. Nu se cunoaşte exact care sunt substanţele cu acţiune toxică cerebrală; se pare însă că sunt implicaţi produşii rezultaţi din metabolismul proteinelor, cum ar fi amoniacul,.

La o persoană cu boală hepatică cronică, encefalopatia este declanşată de obicei de un eveniment precum o infecţie acută sau ingestia masivă de alcool, care amplifică leziunile hepatice. De asemenea, encefalopatia poate fi declanşată de ingestia unor cantităţi prea mari de proteine, care conduce la creşterea concentraţiei produşilor de metabolism cu acţiune toxică. Hemoragia digestivă, de exemplu din varicele esofagiene, poate conduce la acumularea de produşi ai metabolismului proteinelor, care afectează direct creierul. Anumite medicamente - în special unele sedative, analgezice şi diuretice - pot declanşa encefalopatia. Când cauza care a declanşat episodul de encefalopatie este îndepărtată, simptomele de obicei dispar.