Refluxul gastroesofagian

Diagnostic

Simptomele sunt sugestive pentru diagnostic, iar tratamentul poate fi început fară a aştepta rezultatele diferitelor proceduri. Evaluarea specifică este rezervată de obicei pentru situaţiile în care diagnosticul nu este clar sau tratamentul nu a reuşit să controleze simptomele. Examinarea esofagului prin endoscopie (endoscopul este un tub flexibil având la capăt o cameră video), prin radiografii, prin măsurarea presiunii (manometrie) ia nivelul sfincterului esofagian inferior şi a pH-ului gas¬tric (acidităţii gastrice), sunt metode necesare uneori pentru confirmarea diagnosticului şi pentru a verifica dacă au apărut complicaţii.

Prin endoscopie se confirmă diagnosticul în cazul în care medicul descoperă că pacientul are esofagită sau esofag Barret. De asemenea, endoscopia ajută la exclu-derea prezenţei unui cancer esofagian. Pe radiografii, care se efectuează după ce persoana a băut o soluţie cu bariu şi apoi a stat întinsă având capul mai jos decât trunchiul, se poate observa refluxul bariului din stomac în esofag. Medicul poate exercita presiune asupra abdo¬menului pentru a creşte probabilitatea de producere a refluxului. Radiografiile efectuate după înghiţirea bariului ajută şi la vizualizarea ulceraţiilor esofagiene sau a seg¬mentelor esofagiene îngustate.

Măsurarea presiunii la nivelul sfincterului esofagian inferior indică forţa acestui muşchi şi realizează dife-renţierea între un sfîncter normal şi un sfincter hipofimc- ţional. Informaţiile obţinute prili această procedură ajută la a stabili dacă intervenţia chirurgicală este indicată.

Unii medici consideră că cea mai bună metodă de evaluare a. refluxului gastroesofagian este măsurarea pH-ului din esofag. Pentru acest test, se introduce prin nas şi se avansează până în esofagul inferior un tub subţire şi flexibil având la capăt o sondă pentru măsu¬rarea acidităţii. Celălalt capăt al tubului este ataşat de un dispozitiv de monitorizare purtat de pacient. Dispozitivul înregistrează aciditatea din esofag, de obicei timp de 24 de ore. Pe lângă faptul că determină cât de important este refluxul, metoda ajută şi la corelarea simptomelor şi a refluxului, fiind deosebit de utilă la pacienţii ale căror simptome nu sunt tipice pentru reflux gastroeso¬fagian. Evaluarea pH-ului esofagian este necesară la toţi pacienţii care urmează a fi operaţi pentru această boală.