Fuga disociativă

Simptome şi diagnostic

Un episod de boală poate dura de la câteva ore la câteva săptămâni sau luni, iar uneori chiar mai mult. Deoarece persoana îşi pierde identitatea obişnuită, aceasta nu mai frecventează locurile obişnuite, părăsindu-şi familia şi locul de muncă. Când durata episodului este scurtă, poate părea că individul afectat doar a lipsit puţin de la muncă sau a venit acasă ceva mai târziu, iar dacă prezintă confuzie, acest lucru poate fi dus la medic sau poa+e comite acte ce atrag atenţia autorităţilor publice. Daca insă episodul durează câteva zile sau mai mult . este posibil ca pacientul să ajungă departe de casă şi chiar să îşi ia un nou serviciu şi o nouă identitate, fără a-şi da seama că în viaţa lui s-a schimbat ceva. în tot acest timp, individul pare normal şi nu atrage atenţia. însă la un moment dat poate deveni conştient de amnezia de care suferă, sau poate dezvolta confuzie în legătură cu propria identitate.
Adeseori simptomele sunt absente, sau este prezent numai un grad uşor de confuzie. însă când criza se termină, pot să apară depresie, disconfort, tristeţe, ruşine, conflicte interioare intense, precum şi impulsuri agresive sau de sinucidere.

Medicul suspectează diagnosticul atunci când consultă un pacient care pare a suferi de confuzie în legătură cu propria identitate, care nu poate oferi informaţii în legă-tură cu propriul său trecut, sau când prin diferite metode se evidenţiază noua identitate a acestuia sau lipsa unei identităţi bine definite. Stabilirea diagnosticului se reali-zează după analiza atentă a simptomelor şi a constatărilor efectuate la examenele fizice repetate, pentru a se ex-clude. bolile organice care ar putea contribui sau chiar determina tulburările de memorie. Se efectuează şi un consult psihologic.

Uneori fuga disociativă nu poate fi diagnosticată decât atunci când pacientul revine brusc la identitatea de bază şi este dezorientat de faptul că se află în circumstanţe nefamiliare. în aceste situaţii, diagnosticul este stabilit retroactiv prin analiza istoricului personal al pacientului şi prin obţinerea de informaţii despre circumstanţele existente înainte ca pacientul să plece de acasă şi să înceapă o viaţă alternativă.