Encefalopatia hepatică

Simptome şi diagnostic

Simptomele encefalopatiei hepatice sunt determinate de diminuarea funcţiilor cerebrale, fiind evidentă mai ales tulburarea stării de conştienţă. în stadiile precoce apar modificări subtile ale gândirii logice, personalităţii şi comportamentului. Starea de dispoziţie a persoanei se poate schimba, iar judecata este afectată. Sunt afectate tiparele normale de somn. Respiraţia poate avea un miros dulceag. Când pacientul îşi întinde braţele, mâinile nu pot fi ţinute nemişcate şi apare un tremor specific (denumit asterixis). Pe măsură ce boala progresează, pacientul devine somnolent şi confuz, iar mişcările şi vorbirea devin lente şi necoordonate. Dezorientarea este
întâlnită frecvent. Persoanele eu encefalopatie pot fi agi¬tate, însă aceasta se întâmplă rar. Crizele convulsive sunt de asemenea rare. în final, pacienţii afectaţi îşi pierd cunoştinţa şi intră în comă.
Electroencefalograma (EEG) A ajută la diagnosticarea precoce a encefalopatiei. Chiar şi în cazurile uşoare, pe EEG se observă unde cerebrale anormale. Analizele san¬guine arată de obicei concentraţii sanguine anormal de ridicate de amoniac.
La o persoană în vârstă, encefalopatia hepatică poate fi mai dificil de recunoscut în stadiile precoce deoarece simptomele iniţiale (cum ar fi dereglarea somnului şi confuzia uşoară) pot fi atribuite demenţei sau sunt con¬siderate în mod greşit ca fiind delir.

Tratament

Medicul încearcă să identifice şi să corecteze cauzele precipitante ale deteriorării funcţiilor cerebrale, cum ar fi infecţiile sau administrarea unor medicamente. De asemenea, se încearcă eliminarea din intestin a substanţelor toxice, de obicei prin restricţii dietetice. Aportul de proteine este redus sau oprit, iar principala sursă de calorii este reprezentată de carbohidraţi administraţi intravenos. Ulterior, se creşte cantitatea de proteine vegetale (cum ar fi proteinele din soia) şi se evită proteinele animale, ameliorând astfel balanţa proteică fară a agrava encefalopatia. Conţinutul crescut de fibre al dietei vegetariene accelerează tranzitul intesti¬nal şi modifică aciditatea conţinutului intestinal, reducând astfel absorbţia amoniacului. Un zahar sintetic (lactuloză), administrat pe cale orală, are efecte benefice similare: modifică aciditatea intestinală şi are acţiune laxativă, accelerând trezitul intestinal şi ajutând astfel la scăderea absorbţiei de amoniac. Se pot folosi şi clisme evacuatorii. Ocazional, pacienţii pot primi neomicină, un antibiotic. Neomicină reduce numărul bacteriilor intestinale care contribuie în mod normal ia digestia proteinelor; însă folosirea prelungită a neomicinei poate afecta funcţia renală şi poate produce surditate.
Cu tratament adecvat, encefalopatia hepatică este adeseori reversibilă. De fapt, este posibilă recuperarea completă, în special dacă encefalopatia a fost precipitată de o cauză reversibilă. însă la persoanele care sunt în comă severă din cauza inflama ţ iei acute a ficatului, boala este fatală în aproximativ 80% din cazuri, în ciuda tratamentului intensiv.