DIVERTICULOZA ESOFAGIANĂ

Diverticulele esofagiene reprezintă proeminenţe anormale ale esofagului, care rareori conduc la dificultăţi la deglutiţie.

Există trei tipuri de diverticule esofagiene: diverticul faringian (sau diverticul Zenker), diverticul mezoeso- fagian (sau diverticul de tracţiune) şi diverticul epifrenic. Fiecare are anumite cauze, însă probabil toate au legătură cu tulburările de coordonare între deglutiţie şi relaxarea musculară, care sunt întâlnite în spasmele esofagiene şi în acalazie.

Un diverticul mare se poate umple cu alimente, care ulterior pot fi regurgitate dacă persoana se apleacă sau stă întinsă. Aceasta poate conduce la aspiraţia alimentelor în plămâni în timpul somnului, cu apariţia pneumoniei de aspiraţie. Rareori, diverticulul se măreşte foarte mult şi produce tulburări de deglutiţie.
Pe radiografie sau cineradiografie (o procedură radio- logică în care se observă direct imaginea esofagului atunci când persoana examinată înghite bariu) se poate observa diverticulul, stabilindu-se astfel diagnosticul.

Tratamentul nu este de obicei necesar. Dacă însă simp-tomele sunt severe, diverticulul poate fi îndepărtat prin intervenţie chirurgicală. Când există spasm esofagian sau acalazie esofagiană, poate fi necesar tratamentul spasmului sfincterului esofagian inferior.