Pancreatita cronică

Tratament

Tratamentul crizelor repetate de pancreatită cronică este similar cu cel al pancreatitei acute. în timpul crizei, pacienţii trebuie neapărat să evite ingestia de alcool. De asemenea, evitarea tuturor alimentelor şi administrarea de lichide numai intravenos sunt măsuri care pun pancreasul şi intestinul în repaus şi ameliorează durerea, în plus, uneori este necesară administrarea de analgezice opioide pentru ameliorarea durerii.

Ulterior, consumul a patru sau cinci mese pe zi, cu alimente sărace în grăsimi şi proteine şi bogate în carbo-hidraţi, poate reduce frecvenţa şi intensitatea acutizărilor bolii. Pacientul trebuie să întrerupă consumul de alcool. Dacă durerea este persistentă, medicul evaluează pacientul pentru a identifica eventualele complicaţii, cum ar fi prezenţa unei mase inflamatorii la nivelul capului pancreasului sau formarea unui pseudochist (o colecţie de enzime pancreatice, lichid şi resturi tisulare, care seamănă cu un chist, însă nu prezintă peretele caracteristic chisturilor obişnuite). Existenţa unei mase inflamatorii poate impune intervenţia chirurgicală; pseudochistul pancreatic care produce durere pe măsură ce se măreşte trebuie drenat (decomprimat).

Dacă pacientul are durere continuă şi nu prezintă complicaţii, medicul injectează în nervii pancreasului o combinaţie de lidocaină şi corticosteroizi, astfel încât blochează impulsurile nervoase pentru durere şi le împiedică să ajungă la creier. Dacă această procedură nu dă rezultate, se poate interveni chirurgical. De exemplu, dacă duetul pancreatic este dilatat, crearea unui bypass între pancreas şi intestinul subţire ameliorează durerea la 60-80% dintre pacienţi. Când duetul nu este dilatat, poate fi necesară extirparea unei porţiuni din pancreas. Aceasta înseamnă că vor fi extirpate şi unele celule care produc insulină, astfel încât există riscul de apariţie a diabetului.

La pacienţii care nu mai produc cantităţi adecvate de enzime digestive, administrarea la fiecare masă de tablete sau capsule cu enzime pancreatice face ca materiile fecale să fie mai puţin grăsoase şi creşte absorbţia principiilor alimentare, dar aceste complicaţii sunt rareori eliminate complet. Dacă este necesar, se pot administra odată cu enzimele pancreatice antiacide în formă lichidă, blocanţi ai receptorilor Hz pentru histamină, sau inhibitori ai pompei de protoni (medicamente care reduc sau împiedică producţia gastrică de acid). Cu un astfel de tratament, pacienţii cresc în greutate, au mai puţine scaune pe zi, în materiile fecale nu mai există picături de grăsime, iar starea generală se ameliorează. Dacă aceste măsuri nu sunt eficace, persoana poate încerca să îşi reducă consumul de lipide. De asemenea, este necesară administrarea de suplimente de vitamine liposolubile (A, D, E, K).

In cazul diabetului produs de pancreatita cronică se folosesc rareori antidiabetice orale. în general, este nece-sară administrarea de insulină, însă aceasta poate pro¬duce probleme, deoarece aceşti pacienţi au şi scăderea nivelului de glucagon, hormonul care acţionează pentru a contrabalansa efectele insulinei. Excesul de insulină pro-duce scăderea prea accentuată a concentraţiei sanguine a glucozei şi poate determina comă hipoglicemică