Hipertensiunea portală

Hipertensiunea portală reprezintă creşterea presiunii în ramurile venei porte, o venă mare care transportă sângele de la intestine la ficat.

Vena portă primeşte sângele drenat de la intestine şi de la splină, pancreas şi vezica biliară. După ce pătrunde în ficat, vena se împarte într-o ramură dreaptă şi o ramură stângă, iar apoi în ramuri mai mici care se distribuie în tot ficatul. De la ficat, sângele este drenat în circulaţia sistemică prin vena hepatică A.
Există doi factori care determină creşterea presiunii sanguine în vena portă: creşterea volumului de sânge din sistemul port şi creşterea rezistenţei la curgerea sângelui prin vena portă. în ţările vestice, cea mai frecventă cauză de hipertensiune portală este creşterea rezistenţei la fluxul sanguin cauzată de ciroză (care apare cel mai frecvent din cauza abuzului de alcool).

Hipertensiunea portală determină dezvoltarea de vene (denumite vase colaterale) care unesc direct vasele portale cu circulaţia generală, ocolind astfel ficatul. Din cauza acestui bypaSs, substanţele care în mod normal sunt extrase din sânge de Către ficat ajung în circulaţia sistemică. Vasele colaterale se dezvoltă în anumite regiuni, dintre care cea mai importantă este segmentul inferior al esofagului. La acest nivel venele devin dilatate şi sinuoase, fiind denumite varice esofagiene (vene varicoase ale esofagului). Vasele dilatate sunt fragile şi sângerează uşor, iar uneori hemoragia este importantă. Altei vase colaterale se dezvoltă în jurul ombilicului şi la nivelul rectului.