Boala arterială periferică ocluzivă

Diagnostic	• ■
Diagnosticul de boală arterială periferică ocluzivă se bazează pe simptomatologie şi pe constatările fcfectuate în timpul examenului fizic al pacientului. Sunt utilizaţe şi metode prin care se măsoară în mod direct presiunea sanguină sau fluxul sanguin. - ■
Medicul sau asistenta medicală evaluează pulsul la fiecare segment al corpului,.adică la subraţ, la cot, la încheietura mâinii, în zona inghinală, la glezne'şi în zona poplitee (în spatele genunchiului). Pulsul la nivelul segmentelor arteriale situate la periferie (distal) faţă de zona obstacolului poate fi slab sau absent. De exemplu, dacă medicii suspectează prezenţa unui obstacol la nivelul arterei membrului inferior, aceştia verifică pulsul in zonele situate mai jos (distale) (în cazul arterelor la nivelul cărora palpa rea pulsului este inaccesibilă, cum este cazul arterelor renale, sunt utilizate proceduri care permit vizualizarea fluxului sanguin). Stetoscopul este utilizat pentru ascultarea unor eventuale sunete anormale care sunt cauzate de curgerea turbulentă a sângelui prin arterele îngustate (sufluri aspre). Medicii examinează tegumentele membrelor, observând culoarea şi temperatura acestora, şi exercită presiunea uşoară la nivelul lor pentru a vedea cât de rapid revine culoarea pielii la normal după încetarea apăsării. Aceste observaţii îi pot ajuta să determina dacă circulaţia la nivelul segmentului respectiv al corpului este adecvată.
.Cea mai mare parte a procedurilor utilizate pentru diagnosticarea bolii arteriale periferice sunt non-invazive şi pot fi efectuate în cabinetul medical sau la spital în ambulatoriu. De cele mai multe ori se utilizează o manşeta obişnuită pentru măsurarea tensiunii arteriale şi un stetoscop electronic special, pentru măsurarea presiunii arteriale sistolice la nivelul ambelor braţe şi al ambelor membre inferioare. Dacă presiunea arterială la nivelul gleznei este mai mică decât cea de la nivelul braţelor cu o anumită valoare, atunci fluxul sanguin la nivelul piciorului este inadecvat, fiind stabilit diagnosticul de boală arterială periferică ocluzivă. Dacă medicul suspectează prezenţa unui blocaj la nivelul arterei unui braţ, acesta măsoară presiunea sanguină sistolică la ambele braţe. Presiunea semnificativ mai mare la nivelul unuia dintre braţe sugerează faptul că la nivelul braţului cu presiune scăzută există un blocaj arterial, astfel încât este stabilit diagnosticul de boală arterială periferică ocluzivă. însă măsurarea presiunii sanguine nu este întotdeauna o metodă precisă la persoanele cu rigiditate a pereţilor arteriali cauzată de depunerea de calciu sau la cele care suferă de.diabet zaharat de o perioadă lungă de timp.
Pentru măsurarea directă a fluxului sanguin şi pentru confirmarea diagnosticului de boală arterială periferică ocluzivă se poate utiliza ecografia Doppler <-.. Această procedură poate identifica cu acurateţe zonele îngustate sau obstruate ale vaselor sanguine. Ecografia Doppler color se foloseşte pentru determinarea valorilor fluxului sanguin, vitezele de curgere diferite ale sângelui fiind identificate prin culori diferite. Măsurarea fluxului sanguin
întreruperea aportului sanguin la nivel intestinal

Ficat
Arteră ceiiacă
Rinichi
intestin la nivelul căruia aportul sanguin este redus
Sphn 1
Zona olocajului
Aorta
abdominală
r
Arteră
mezentericâ superioară
u
Artera mezentericâ superioară asi-gură irigaţia sanguină a unei mari părţi a intestinului. Atunci când această ar¬teră este blocată, începe să se pro¬ducă necroza ţesutului intestinal.


prin ecografie Doppler se poate realiza şi în timpul efectuării unui test de efort A, deoarece anumite probleme devin manifeste numai în timpul activităţii fizice. Pot fi utilizate şi efectuarea de radiografii şi de alte proceduri (de exemplu, proceduri prin care este evaluat fluxul sanguin sau prin care se măsoară cantitatea de oxigen din sânge).
Angiografia ■, o procedură invazivă, se foloseşte de obicei numai după ce a fost stabilită necesitatea inter-venţiei chirurgicale sau a angioplas-tiei. în astfel de cazuri, scopul acestei investigaţii este de a oferi medicilor imagini dare ale arterelor afectate înainte de intervenţie. Rareori, angiografia este necesară pentru a stabili dacă intervenţia chirurgicală sau angioplastia este posibilă. In timpul efectuării angiografiei, o substanţă radioopacă - care este vizibilă pe radiografii - se injectează în artere. Colorantul delimitează artera. Aşadar, angiografia poate măsura diametral exact al arterei şi este mai exactă decât ecografia Doppler în ceea ce priveşte identificarea unor astfel de obstacole. Ca o alternativă poate fi utilizată angiografia cu substracţie digitală. în acest caz este utili-zat un computer care amplifică imaginile, astfel încât este nevoie de o cantitate mai mică de colorant; Aşadar, procedura poate fi mai sigură şi cauzează mai puţin disconfort în comparaţie cu angiografia standard. în anumite centre medicale poate fi efectuat un tip de angiografie mai puţin invaziv cu ajutorul tomografiei computerizate spirale (denumită angiografie TC) sau cu ajutorul'unui dispozitiv imagistic prin rezonanţă magnetică nucleară (procedură denumită angiografie prin rezonanţă magnetică nuckară, sau ARMN *).
în cazul persoanelor cu ateroscleroză, medicii pot încerca să identifice factorii de risc, cum ar fi nivelul crescut al colesterolului, al glucozei sanguine şi al homo-cisteinei şi presiunea arterială'crescută. Se efectuează analize sanguine pentru măsurarea valorilor colesterolului, ale glucozei sanguine şi ocazional ale homodsteinei. Presiunea arterială se măsoară de mai multe ori pentru a se determina dacă este crescută în mod constant.
Pentru identificarea altor cauze ale îngustării sau blocării arteriale, cum ar fi inflamaţia vaselor de sânge cauzată de o boală autoimună, se pot efectua şi' alte analize sanguine. Acestea indud determinarea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH) şi dozarea nivelului proteinei C reactive, care creşte în sânge numai atunci când în organism există o reacţie inflamatorie. Medicii pot încerca să stabilească dacă un blocaj arterial la nivelul braţului a fost cauzat de ateroscleroză, de sindromul de apertură toracică sau de arterită.
Medicii trebuie să elimine posibilitatea existenţei stenoza spinale (îngustarea canalului măduvei spinării), care poate produce de asemenea durere în timpul activităţii fizice.
însă durerea în acest caz nu se ameliorează în repaus, aşa cum se întâmplă în cazul claudicaţie! intermitente.