Încep acest manifest cu regretele de rigoare că am sărit câteva episoade importante întâmplate în acest timp pe care nu am șțiut cum să le pun în cuvinte, dar la care mă voi întoarce de îndată ce îmi pun mintea în ordine.

Poetul fără prietenii, așa îmi place sa cred că sunt. Nu pentru că mi-ar lipsi prietenii, ci pentru că nu am considerat pe nimeni niciodată cu adevărat prieten. Fiecare persona din viața mea a avut un rol bine definit, dacă nu în momentul său prezent, în momentul de față. Toți oamenii aveau ceva concret să îmi ofere cu sau fără voia lor. Unii aveau integritate, alții spontaneitate, alții copilărie, alții obediență, iar după extragerea atributelor semnificative deveneau persoaje plane de care îmi aminteam când mă cufundam în gânduri.

Aici intervii TU. Fata pe care am îndrăgit-o prin perioada de maturizare și care a ajuns femeie sub privirile și criticile mele. Tu aveai ceva pe care am vrut să îl fur întotdeauna și nu am reușit. În ultima vreme am ajuns atât de aproape de a face asta, ba chiar am reușit de câteva ori… Sau cel puțin așa am crezut în momentul respectiv. Cu trecerea timpului văd din ce în ce mai clar că focul pe care vrea să îl fure acest Prometeu care sălașluiește în mine nu poate sa părăsească Olimpul. Am realizat că tu nu vrei să-mi furi nimic, nu vrei să-mi oferi nimic și mai presus de toate nu poți să-mi înțelegi dorința. Poate nu înțelegi ce vreau eu să-ți sărut, poate nu înțeleg nici eu exact, dar pentru mine dragostea de necunoscut mă face cu atât mai prezent în această vânătoare. Cineva zicea că dragostea e murdară, că iubirea e pornografie îmbinată cu romantism. Love is dirty zicea el cu un accent corcit între engleza britanică și cea australiana. Și vai câtă dreptate avea. Am simțit această analogie din plin în orele târzii sau timpurii (pentru că nici nu mai știam cât bate ceasul) ale acestei nopți, când îmi vedeam toată viața replanificată între brațele tale care mă strângeau din ce în ce mai tare.

Mă tem că te temi, asta ai zis înainte să te așezi lângă mine și să mi te dăruiești. Atunci m-am hotărât să nu îmi fie teamă, atunci m-am luat de gât cu frica și am învins. Eram decis ce vreau, te vream pe tine… și te-am avut, dar vai cât de mult m-a durut când am înțeles ce se întâmplase defapt.

Nu știu dacă citești asta sau nu, dar ăsta e răspunsul meu… Nu mă tem, nu mă mai tem, și îndoiala ta a fost nefondată. Nu ai avut încredere în mine, sau poate ai avut prea multă pentru că, cunoscându-mă atât de adânc știai sigur că nu aveam cum să-ți rezist.  Am trecut de la o stare la alta în doar patru ore de somn. O vorbă din popor zicea așa “Noaptea fecior, dimineața bărbat“; ei bine nu, pentru mine era altfel, “Noapte erou, dimineața zerou”. Mă simțeam de parcă l-am prins pe Dumnezeu de picior, eu urma să fiu cel fericit, toată așteptarea mea ajungea la un final, eram gata sa fac orice pentru ca acel sentiment să continue. La cât de mult am discutat și cât de sincere păreau vobele tale eram pregătit să renunț la tot ce îmi plănuisem până atunci și să fac voia ta. Acum nu mai șțiu nici planul meu, nici planul tău și nici măcar ce rol mai ai tu pentru mine de acum înainte. M-ai folosit pentru că știai ca eu nu te pot refuza, ai abuzat de tot ce știai despre sentimentele mele pentru tine și pentru asta nu te pot ierta… Îți ziceam că ești persoana care niciodată nu mi-a trădat încrederea, care niciodată nu m-a rănit intenționat… păcat. Mi-ai dovedit că nu ești și într-un fel îți mulțumesc pentru că mi-ai deschis ochiii.

Succes cu ițele pe care încerci să ți le deslegi pentru ați mulțumi poftele, și nu te teme, eu nu mă mai tem…
-Cel ce te-a cântat în versuri scrie pe un miocard