Fistula anorectală

Fistula anorectală reprezintă o cale anormală de comunicare între anus şi rect pe de o parte şi de obicei tegumentul perianal (său uneori un alt organ, cum ar fi vaginul) pe de altă parte.
Majoritatea fistulelor au ca punct de plecare o glandă, profundă localizată in peretele anusului sau rectului. Uneori, fistulele apar după drenajul unui abces anorec¬tal, însă frecvent cauza acestora nu poate fi identificată. Sunt mai frecvente la persoanele cu boală Crohn sau cu tuberculoză. De asemenea, apar la pacienţii cu diverticulită, cancer, sau leziuni anale ori rectale. Fistulele prezente la sugar sunt de obicei malformaţii congenitale; acest tip de fistule sunt mai frecvente la băieţi decât la fetiţe. Fistulele care unesc rectul cu vaginul pot apărea consecutiv radioterapiei sau unor boli, cum ar fi cancerul, boala Crohn, sau traumatismele suferite de mamă în timpul naşterii.

Simptome şi diagnostic

Fistula poate fi dureroasă, iar pe la nivelul ei se poate elimina puroi. Medicul poate vizualiza de obicei una sau mai multe deschideri ale fistulei, sau poate palpa traiectul fistulei sub suprafaţa pielii. Se poate introduce o sondă în fistulă, astfel încât să fie determinate profunzimea şi direcţia acesteia. Examinarea vizuală prin intermediul unui anoscop introdus în rect şi explorarea cu ajutorul unei sonde pot Contribui la localizarea orificiului intern. Inspectarea cu sigmoidoscopul, care este mai lung, ajută la excluderea diagnosticului de cancer, boală Crohn, sau altă afecţiune.

Tratament

Singurul tratament eficace este intervenţia chirurgicală prin care fistula este extirpată (fistulotomie). în timpul operaţiei, uneori sfincterul anal este secţionat parţial din greşeală. Dacă tăietura este prea mare, persoana poate avea dificultăţi de control al defecaţiei. Când pacientul are diaree sau boală Crohn, care pot întârzia vindecarea plăgii operatorii, intervenţia chirurgicală este de obicei evitată.