DEFICITUL DE IOD

Deficitul de iod este rar, deoarece în majoritatea ţărilor iodul este adăugat (sub formă de iodură) la sarea de bucătărie.

Când există deficit de iod, glanda tiroidă încearcă să capteze mai mult iod pentru a putea produce cantităţi adecvate de hormoni tiroidieni, astfel încât aceasta îşi măreşte volumul şi apare guşa. Deficitul de iod produce aceleaşi simptome ca şi hipofuncţia tiroidiană (hipotiroidism) A. La adulţi, aceste simptome includ tegumente de consistenţă pufoasă, răguşeală, afectarea funcţiilor mentale, piele uscată şi care se descuamează, păr rar şi aspru şi creştere ponderală. Când deficitul apare la o femeie însărcinată, creşterea fătului şi dezvoltarea creierului acestuia sunt afectate. Dacă tratamentul nu este iniţiat imediat după naştere, copilul prezintă retard mental şi statură scundă (cretinism). în caz de accidente nucleare, deficitul de iod creşte riscul de cancer tiroidian la copii, deoarece iodul radioactiv se acumulează în glanda tiroidă.

Diagnosticul deficitului de iod se bazează pe analizele sanguine care indică scăderea concentraţiei iodului şi a hormonilor tiroidieni, sau creşterea nivelului hormonului stimulator tiroidian (TSH), ori prezenţa guşii (numai la adulţi). Tratamentul constă în administrarea de suplimente cu iod. Sugarii necesită şi tratament cu hormoni tiroidieni, care uneori trebuie prelungit pe tot parcursul vieţii.