string grile = @"Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

Capitolul 1.Soluţii.Acizi şi baze
1.Indicaţi afirmaţiile corecte:
A.Soluţia este un amestec omogen de două
sau mai multe substanţe;
            B.Soluţiile se găsesc în stare de agregare
           gazoasă, lichidă sau solidă;
            C.Într - o soluţie, solventul este substanţa
             dizolvată;
            D.Substanţa în care se poate dizolva o altă
substanţă se numeşte solvat sau dizolvat;
            E.Indiferent de soluţie, întotdeauna solvatul
este în cantitate mai mare decât solventul.
2.Indicaţi afirmaţiile adevărate:
A.Amestecurile omogene au aceleaşi
proprietăţi în toată masa lor;
            B.Amestecurile omogene sunt amestecuri
monofazice;
            C.Amestecul lichid apă - alcool nu este un
             amestec omogen;
            D.Soluţiile gazoase au solventul în stare de
           agregare lichidă;
            E.Soluţiile lichide pot avea solutul în orice
           stare de agregare.
3.Indicaţi afirmaţiile false:
A.Substanţele gazoase se dizolvă numai în
solvenţi gazoşi;
            B.Toate soluţiile lichide au ca solvent apa;
            C.Toate substanţele solide sunt uşor
           solubile în apă;
            D.Amestecul gazos oxigen - azot este un
amestec omogen;
            E.Amestecul lichid benzen - apă nu este un
           amestec omogen.
4.Factorii care influenţează solubilitatea
şi dizolvarea unui solut într-un solvent
sunt:
A.Natura şi structura chimică a celor două
substanţe;
            B.Dimensiunile particulelor substanţelor şi
suprafaţa de contact dintre acestea;
            C.Temperatura
D.Presiunea, numai în cazul substanţelor
solide;
            E.Agitarea sistemului format din cele două
substanţe.

5.Indicaţi afirmaţiile corecte cu privire la
solubilitatea unei substanţe:
A.Este proprietatea unei substanţe de a se
dizolva într - un solvent;
            B.În cazul substanţelor solide nu variază cu
           temperatura;
            C.Se exprimă prin concentraţia substanţei
           în soluţia saturată;
            D.Este determinată de particularităţile
structurale ale substanţei;
            E.În cazul substanţelor gazoase nu variază
cu presiunea.
6.În timpul procesului de dizolvare a unei
substanţe într-un solvent se constată că:
A.Se desfac legături între particulele
solvatului;
            B.Particulele de solut difuzează printre
           moleculele solventului;
            C.Ionizează moleculele dizolvantului
D.Se formează legături noi între particulele
de solvat şi moleculele de solvent;
            E.Nu se desfac legături chimice şi nu se
stabilesc interacţii noi între particulele
de solvat şi solvent.
7.Indicaţi afirmaţiile corecte:
A.Substanţele se dizolvă în compuşi cu
structuri asemănătoare;
            B.Compuşii ionici sunt solubili în solvenţi
nepolari;
            C.Solvenţii nepolari nu dizolvă moleculele
           nepolare;
            D.Compuşii ionici sunt în general solubili
în apă;
            E.Substanţele cu molecule polare se
           dizolvă în solvenţi polari.
8.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu privire
la apă ca solvent:
A.Este solventul utilizat cel mai frecvent
pentru compuşii ionici;
            B.Are molecula covalent polară;
            C.Nu dizolvă substanţe cu molecule
           polare;
            D.Nu dizolvă decât compuşi anorganici;
            1

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

E.Dizolvă molecule care pot forma cu
moleculele de apă legături de hidrogen.
9.Indicaţi afirmaţiile false:
A.Etanolul dizolvă uşor substanţele ionice;
            B.Benzenul dizolvă uşor substanţele cu
           molecule polare;
            C.Toţi compuşii organici formează cu apa
amestecuri omogene;
            D.Solubilitatea moleculelor polare în apă
           nu variază cu creşterea temperaturii;
            E.Solubilitatea substanţelor gazoase în
solvenţi lichizi creşte cu creşterea
presiunii.
10.Indicaţi afirmaţiile corecte cu privire
la efectul termic în procesul de dizolvare al
unei substanţe:
A.Este exoterm dacă are loc cu degajare de
căldură;
            B.Este exoterm dacă în procesul de
hidratare al ionilor se eliberează o
cantitate de energie mai mică decât cea
consumată la desprinderea ionilor din
cristal;
            C.Este endoterm dacă are loc cu absorbţie
           de căldură;
            D.Este endoterm dacă în procesul de
desprindere al ionilor din cristal se
eliberează o cantitate de energie mai
mare decât cea consumată în procesul de
hidratare al ionilor;
            E.Este atermic dacă în procesul de
hidratare al ionilor se eliberează aceeaşi
cantitate de energie ca cea consumată la
desprinderea ionilor din cristal.
11.Dizolvarea unei substanţe într - un
solvent este favorizată de:
A.Agitarea sistemului solut - solvent;
            B.Încălzirea sistemului solut - solvent dacă
             procesul de dizolvare este endoterm;
            C.Încălzirea sistemului solut - solvent dacă
             solutul este un gaz;
            D.Răcirea sistemului solut - solvent dacă
             procesul de dizolvare este exoterm;
            E.Creşterea presiunii sistemului solutsolvent dacă solutul este un gaz.
12.La dizolvarea unui compus ionic în apă
se constată că:
            2

A.Moleculele de apă se orientează cu polii
de semn contrar către ionii cristalului;
            B.Ionii solutului se desprind din reţeaua
cristalină sub acţiunea moleculelor de
apă;
            C.Are loc procesul de hidratare al ionilor
D.Desprinderea ionilor din reţeaua
cristalină este un proces exoterm;
            E.Formarea noilor legături ion-dipol este
           un proces endoterm.
13.Indicaţi afirmaţiile false cu privire la
dizolvarea unui compus ionic în apă:
            A.O moleculă de apă se orientează cu polul
pozitiv către un ion negativ;
            B.O moleculă de apă se orientează cu polul
negativ către un anion;
            C.Moleculele de apă nu pot hidrata
cationii;
            D.Formarea ionilor hidrataţi este un proces
exoterm;
            E.Ionii hidrataţi difuzează în masa
solventului.
14.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la dizolvarea unei substanţe cu
molecule polare în apă:
            A.Se stabilesc interacţiuni dipol-dipol între
           moleculele de solut şi cele de apă;
            B.Moleculele de apă se orientează cu polul
           pozitiv către polul negativ al moleculei
           de solut;
            C.Moleculele de apă se orientează cu
atomul de oxigen către polul negativ al
moleculei de solut;
            D.Moleculele de solut pot disocia;
            E.Se pot forma ioni hidrataţi.
15.Indicaţi afirmaţiile incorecte cu privire
la dizolvarea acidului clorhidric în apă:
A.Se rupe legătura covalent polară H-Cl
B.Se formează cationul de hidroxid şi
anionul clorură;
            C.Are loc ionizarea acidului;
            D.Ionul clorură nu este hidratat;
            E.Soluţia conduce curentul electric.
16.Indicaţi afirmaţiile corecte cu privire
la dizolvarea acidului clorhidric în apă:
A.O moleculă de apă se orientează cu polul
pozitiv către atomul de Cl al unei

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

molecule de HCl;
            B.O moleculă de apă se orientează cu polul
negativ către atomul de H al unei
molecule de HCl;
            C.Ionul de H + provenit din HCl se leagă de
            o moleculă de apă printr-o legătură
            covalentă nepolară;
            D.Ionii formaţi în soluţie sunt mobili;
            E.Procesul este redat de ecuaţia:
            HCl + H2O  H3O + +Cl–.
17.Indicaţi afirmaţiile incorecte cu privire
la dizolvarea azotatului de potasiu în apă:
            A.Are loc ionizarea totală a apei;
            B.Se formează legături dipol-dipol între
           moleculele de apă şi moleculele de
           azotat de potasiu;
            C.Solubilitatea azotatului de potasiu în apă
creşte cu creşterea temperaturii;
            D.Soluţia obţinută nu conduce curentul
           electric;
            E.Are loc ionizarea azotatului de potasiu.
18.Indicaţi afirmaţiile incorecte cu privire
la o soluţie apoasă de clorură de sodiu:
A.Are ca solvent clorura de sodiu;
            B.Are ca solut NaCl2;
            C.Nu este un amestec omogen;
            D.Are aceeaşi compoziţie în toată masa;
            E.Este un electrolit.
19.Care din următoarele substanţe nu
sunt solvenţi nepolari?
A.Apa;
            B.Tetraclorura de carbon;
            C.Etanolul;
            D.Sulfura de carbon;
            E.Benzenul.
20.Care din următoarele substanţe sunt
solvenţi polari?
A.Toluenul;
            B.Apa;
            C.Amoniacul;
            D.Acetona;
            E.Tetraclorura de carbon.
21.Care din următoarele substanţe sunt
greu solubile în apă?
A.Azotatul de potasiu;
            B.Alcoolul etilic;

            C.Clorura de amoniu;
            D.Sulfatul de bariu;
            E.Cărbunele.
22.Care din următoarele substanţe se
dizolvă în apă?
A.Clorura de sodiu;
            B.Zahărul;
            C.Acidul sulfuric;
            D.Cauciucul;
            E.Acetona.
23.Care din următoarele substanţe sunt
greu solubile în tetraclorură de carbon?
A.Iodul;
            B.Clorura de sodiu;
            C.Sulfatul de cupru;
            D.Sulful;
            E.Apa.
24.Care din următoarele substanţe se
dizolvă în tetraclorură de carbon?
A.Bromul;
            B.Uleiul;
            C.Azotatul de sodiu;
            D.Acidul clorhidric;
            E.Hidroxidul de sodiu.
25.Care din următoarele substanţe sunt
greu solubile în benzen?
A.Iodul;
            B.Bromul;
            C.Hidroxidul de potasiu;
            D.Azotatul de argint;
            E.Clorura de calciu.
26.Indicaţi afirmaţiile adevărate:
A.Uleiul se dizolvă în benzen;
            B.Sulful este greu solubil în tetraclorură de
           carbon;
            C.Iodul este uşor solubil în apă;
            D.Hidroxidul de sodiu este uşor solubil în
           sulfură de carbon;
            E.Metanul se dizolvă uşor în apă.
27.Indicaţi afirmaţiile adevărate:
A.Molecula de fosfor alb (P4)nu se dizolvă
în sulfură de carbon;
            B.Zahărul este uşor solubil în ulei;
            C.Etanolul nu se dizolvă în apă;
            D.Acidul acetic este solubil în apă;
            3

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

E.Iodul nu este solubil în toluen.
28.Care din următoarele substanţe sunt în
relaţie solut - solvent şi formează soluţii?
A.CCl4 şi H2O;
            B.CH4 şi H2O;
            C.HNO3 şi H2O;
            D.CH3COONa şi H2O;
            E.H3PO4 şi H2O.
29.Care din următoarele substanţe sunt în
relaţie solut - solvent şi formează soluţii?
A.CuCl2 şi H2O;
            B.HCN şi H2O;
            C.KOH şi CCl4;
            D.AgNO3 şi C6H6;
            E.CuSO4 şi CS2.
30.Care din următoarele substanţe sunt în
relaţie solut - solvent şi formează soluţii?
A.NaNO3 şi H2O;
            B.Ba(OH)2 şi CS2;
            C.FeSO4 şi CCl4;
            D.NH4NO3 şi C6H6;
            E.H2CO3 şi H2O.
31.Care din următoarele substanţe sunt în
relaţie solut - solvent şi formează soluţii?
A.HCl şi CCl4;
            B.NH3 şi H2O;
            C.I2 şi C6H6;
            D.S8 şi CS2;
            E.Br2 şi CCl4.
32.Care din următoarele substanţe sunt în
relaţie solut - solvent şi formează uşor
 soluţii?
A.Na2CO3 şi CCl4;
            B.NH4Cl şi C6H6;
            C.H2S şi H2O;
            D.H2 şi H2O;
            E.I2 şi CS2.
33.Care din următoarele substanţe sunt în
relaţie solut - solvent şi formează soluţii?
A.NaOH şi H2O;
            B.H2SO4 şi H2O;
            C.CH3COONa şi CCl4;
            D.S8 şi C6H6;
            E.CuSO4 şi C2H5OH.
4

34.Indicaţi afirmaţiile false:
A.KOH se dizolvă în apă mai uşor decât
iodul;
            B.HCl se dizolvă în apă mai greu decât
tetraclorura de carbon;
            C.H2SO4 se dizolvă în apă mai uşor decât
cauciucul;
            D.NaOH se dizolvă în apă mai uşor decât
Benzenul;
            E.HNO3 se dizolvă în apă mai uşor decât
sulful.
35.Solubilitatea în apă a dioxidului de
carbon creşte cu:
A.Încălzirea sistemului dioxid de carbonapă în intervalul de temperatură 40ºC70ºC;
            B.Încălzirea apei peste 70ºC;
            C.Creşterea presiunii dioxidului de carbon;
            D.Scăderea presiunii dioxidului de carbon;
            E.Răcirea apei sub 0°C.
36.Indicaţi afirmaţiile incorecte cu privire
la o soluţie saturată:
A.Conţine cantitatea maximă de substanţă
care se dizolvă, în condiţii bine
determinate de temperatură şi presiune,
într - o cantitate bine determinată de
solvent;
            B.Are concentraţii diferite pentru sisteme
solut - solvent diferite;
            C.Are concentraţii diferite pentru acelaşi
           sistem solut - solvent la temperaturi
diferite;
            D.Este soluţia cea mai diluată pentru un
           sistem solut - solvent;
            E.Este întotdeauna o soluţie concentrată.
37.Indicaţi afirmaţiile corecte cu privire
la o soluţie apoasă saturată:
            A.Prin diluare cu apă devine o soluţie
           nesaturată;
            B.Prin adăugare de solut devine o soluţie
           nesaturată;
            C.Dacă procesul de dizolvare este
           endoterm, la creşterea temperaturii
dizolvă noi cantităţi de solut;
            D.Dacă procesul de dizolvare este exoterm,
           dizolvă uşor noi cantităţi de solut la
aceeaşi temperatură;

            Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

E.Dacă procesul de dizolvare este
endoterm, la scăderea temperaturii
dizolvă noi cantităţi de solut.
38.Indicaţi afirmaţiile corecte:
A.Hidroxidul de sodiu nu este solubil în
apă rece;
            B.Acidul clorhidric se dizolvă numai în
apă fierbinte;
            C.Substanţele care formează legături de
           hidrogen se dizolvă numai în solvenţi
           nepolari;
            D.Benzina şi apa formează un amestec
omogen;
            E.Sulful şi apa nu formează un amestec
omogen.
39.Indicaţi afirmaţiile false:
A.soluţie de hidroxid de sodiu în benzen
este saturată când are concentraţia 1M;
            B.Soluţia apoasă nesaturată de clorură de
sodiu nu este un amestec omogen;
            C.Dizolvarea în apă a azotatului de potasiu
           este favorizată de creşterea temperaturii;
            D.Substanţele greu solubile în apă
           formează soluţii care, la temperatura de
25°C conţin minim 1 mol de substanţă
dizolvată într - un litru de solvent;
            E.Toate substanţele ionice sunt uşor
           solubile în apă.
40.Indicaţi afirmaţiile false cu privire la
concentraţia soluţiilor:
            A.Reprezintă cantitatea de substanţă
dizolvată într-o anumită cantitate de
soluţie sau de solvent;
            B.Reprezintă practic raportul dintre
cantitatea de solut şi cantitatea de
solvent;
            C.Se exprimă întotdeauna în funcţie de
masa de solvent sau de soluţie, niciodată
în funcţie de volumul lor;
            D.O soluţie care conţine o cantitate mică
           de solut într-o cantitate mare de solvent
este o soluţie concentrată;
            E.O soluţie care conţine o cantitate mare
           de solut într-o cantitate mică de solvent
este o soluţie diluată.
41.La diluarea unei soluţii se constată că:
A.Soluţia devine saturată;

            B.Creşte masa de solut;
            C.Scade masa de substanţă dizolvată în 1L
de soluţie;
            D.Creşte masa de solvent;
            E.Scade concentraţia soluţiei.
42.La concentrarea unei soluţii prin
evaporarea unui volum de solvent se
constată că:
A.Masa de solut rămâne neschimbată;
            B.Scade masa de solut raportată la masa
           soluţiei;
            C.Creşte masa de solut pe unitatea de
           volum de solvent;
            D.Scade volumul solventului;
            E.Scade masa soluţiei.
43.Indicaţi afirmaţiile false:
A.O soluţie saturată conţine cantitatea
minimă de substanţă dizolvată în 100 g
solvent;
            B.Cantitatea maximă de solut dizolvată în
100 g apă reprezintă concentraţia
procentuală a acelei soluţii;
            C.O soluţie diluată poate deveni
           concentrată prin adăugare de solvent;
            D.O soluţie concentrată poate deveni
           diluată prin evaporarea unei părţi de
           solvent;
            E.O soluţie diluată poate deveni
           concentrată prin adăugare de solut.
44.Concentraţia procentuală a unei soluţii
reprezintă:
            A.Cantitatea de solut din 100 g de soluţie;
            B.Masa de solvent din 100 g de solut;
            C.Masa de substanţă dizolvată în 100 g de
solvent;
            D.Numărul de moli de substanţă dizolvată
din 100 ml de solvent;
            E.Numărul de moli de solut din 100 cm3 de
soluţie.
45.Concentraţia procentuală a unei soluţii
este dată de relaţia:
masa solut
A.c % =
⋅100
masa solvent
masa solvent
B.c % =
⋅100
masa solut

5

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

C.
D.
E.

masa solut
⋅ 100
masa solutie
masa solvent
c % =
⋅100
masa solutie
masa solutie
c % =
⋅ 100
masa solut

c % =

46.Concentraţia molară a unei soluţii
reprezintă:
            A.Numărul de moli de substanţă dizolvată
într - un litru de soluţie;
            B.Cantitatea de solut exprimată în moli
conţinută în 1000 g de solvent;
            C.Numărul de moli de solut din 1000 ml de
soluţie;
            D.Masa de solut exprimată în grame din
1000 moli de solvent;
            E.Numărul de moli de solut din 1000 cm3
           de soluţie.
47.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la un amestec format din 10 g
alcool şi 90 g apă:
A.Este un amestec omogen;
            B.Solutul este un compus ionic;
            C.Are aceleaşi proprietăţi în toată masa;
            D.Solventul are molecule polare;
            E.Concentraţia soluţiei apoase de alcool
           este 10 %.
48.O soluţie apoasă de clorură de sodiu de
concentraţie 20 % conţine:
A. 20 g de NaCl şi 100 g de apă;
            B. 20 g de NaCl şi 80 g de apă;
            C. 20 g de NaCl în 100 g de soluţie;
            D. 20 g de NaCl în 80 g de soluţie;
            E. 20 ml de NaCl şi 100 g de apă.
49.O soluţie apoasă de acid clorhidric de
concentraţie 15 % conţine:
A. 1.5 moli de HCl dizolvaţi în 10 g de
apă;
            B. 15 moli de HCl în 1 L de soluţie;
            C. 15 g de HCl în 100 g de soluţie;
            D. 15 g de HCl în 100 ml de apă;
            E. 15 g de HCl în 85 g de apă.
50.O soluţie de acid azotic de concentraţie
6.3 % conţine:
A. 0.1 moli de HNO3 dizolvat în 93.7 g de
6

apă;
            B. 6.3 moli de HNO3 dizolvat în 100 ml de
apă;
            C. 0.63 g de HNO3 în 10 g de soluţie;
            D. 0,001 moli HNO3 dizolvat în 1 cm3 apă
E. 1 mol de HNO3 în 1 kg de soluţie.
51.Din 10 g de AgNO3 şi 990 g de apă se
obţine o soluţie de AgNO3 de concentraţie:
            A. 1 %;
            B. 10 %;
            C. 0.01 %;
            D. 11 %;
            E. 2 %.
52.Ce concentraţie procentuală are soluţia
obţinută prin dizolvarea a 25 g de NaOH
în 475 g de apă?
A. 5.26 %;
            B. 5 %;
            C. 2.56 %;
            D. 4.75 %;
            E. 9 %.
53.Care este concentraţia procentuală a
unei soluţii care conţine 0.5 moli de MgCl2
dizolvată în 427.5 g de apă?
A. 11.75 %;
            B. 7 %;
            C. 10 %;
            D. 19.42 %;
            E. 13 %.
54.Care este concentraţia procentuală a
soluţiei obţinute din 2 moli de de HNO3 şi
3.024 kg de apă?
A. 2 %;
            B. 4 %;
            C. 6.5 %;
            D. 10 %;
            E. 8 %.
55.Care este concentraţia procentuală a
unei soluţii de sulfat de aluminiu care
conţine 0.05 moli de substanţă dizolvată în
982.9 g de apă?
A. 3.42 %;
            B. 1.71 %;
            C. 0.85 %;
            D. 2.56 %;
            E. 4.43 %.

            Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

56.Câti moli de H2SO4 sunt necesari
pentru a prepara 1 kg de soluţie de
concentraţie 9.8 %?
A. 0.1 moli;
            B. 0.25 moli;
            C. 0.5 moli;
            D. 0.75 moli;
            E. 1 mol.
57.Indicaţi afirmaţiile false despre o
soluţie apoasă de HCl de concentraţie 10 %
şi masa de 1 kg:
            A.Apa este solventul;
            B.HCl este solvatul;
            C.Soluţia conţine 900 g de apă;
            D.Soluţia conţine 10 moli de solvat;
            E.Soluţia conţine 100 g de HCl.
58.Care este volumul soluţiei de H3PO4 de
concentraţie 68.1 % şi densitate 1.5 g / ml
obţinute prin dizolvarea în apă a 204.3 g
de H3PO4 pur?
A. 300 ml;
            B. 0.45 dm3;
            C. 372.4 cm3;
            D. 139.12 ml;
            E. 200 cm3.
59.Care este masa de soluţie de HNO3 de
concentraţie 8M şi densitate 1.25g / ml care
 se poate obţine din 252 g de HNO3 pur?
A. 400 g;
            B. 625 g;
            C. 1 kg;
            D. 740 g;
            E. 950 g.

            B. 10 moli de CH3COOH în 1000 ml de
soluţie;
            C. 600 g de CH3COOH într-un litru de
soluţie;
            D. 10 moli de CH3COOH dizolvat în 1000
cm3 de apă;
            E. 600 g de CH3COOH în 10 litri de apă.
62.O soluţie de HNO3 0.5 M conţine:
A. 0.5 g de HNO3 dizolvat într - un litru de
soluţie;
            B. 0.5 moli de HNO3 dizolvat în 1000 g de
soluţie;
            C. 12.6 g de HNO3 dizolvat în 1000 ml de
soluţie;
            D. 31.5 g de HNO3 dizolvat în 1000 g de
apa;
            E. 0.5 moli de HNO3 dizolvat într - un litru
              de soluţie.
63.O soluţie de H2SO4 0.1M conţine:
            A. 0.1 moli de H2SO4 dizolvat în 1000 cm3
            de solvent;
            B. 9.8 g de H2SO4 în 1000 cm3 de soluţie;
            C. 0.1 moli de H2SO4 în 1000 g de soluţie;
            D. 10 moli de H2SO4 dizolvat în 1000 cm3
            de solvent;
            E. 980 g de H2SO4 într-un litru de soluţie.
64.O soluţie de H3PO4 2M conţine:
            A. 2 moli de H3PO4 într-un litru de soluţie;
            B. 196 g de H3PO4 în 1000 cm3 de soluţie;
            C. 2 moli de H3PO4 dizolvat în 1000 g de
solvent;
            D. 196 g de H3PO4 în 1000 g de soluţie;
            E. 2 moli de H3PO4 dizolvat în 1000 ml
solvent.

60.Care este concentraţia procentuală a
unei soluţii de HCl obţinută din 2 moli de
HCl şi 700 g de soluţie de HCl de
concentraţie 10 %?
A. 14.3 %;
            B. 7.15 %;
            C. 9.25 %;
            D. 18.49 %;
            E. 20.42 %.

65.Care este concentraţia molară a unei
soluţii care conţine 56 mg de KOH într-un
volum de 10 ml de soluţie?
A. 0.1M;
            B. 0.2M;
            C. 0.5M;
            D. 1M;
            E. 2M.

61.O soluţie de CH3COOH de
concentraţie 10 M conţine:
A. 10 g de CH3COOH dizolvat în 1 kg de
apă;

            66.Care este molaritatea unei soluţii care
           conţine 54 g de glucoză în 750 ml de
soluţie?
A. 0.3M;
            7

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

B.
C.
D.
E.

0.02M;
            0.4M;
            3·10–1M;
            4·10–2M.

67.Ce cantitate de acid azotic se găseşte în
100 ml soluţie de HNO3 0.1 M?
A. 63 g;
            B. 6.3 g;
            C. 0.63 g;
            D. 37.5 g;
            E. 3.75 g.
68.Ce molaritate are soluţia care conţine
12.25 g de H2SO4 dizolvat în 250 cm3
soluţie?
A. 0.25M;
            B. 0.5M;
            C. 0.75M;
            D. 1M;
            E. 2M.
69.Ce cantitate de soluţie de hidroxid de
potasiu de concentraţie 6 M şi densitate
1.255 g / cm3 se poate obţine din 336 g de
KOH pur?
A. 2.51 kg;
            B. 796.81g;
            C. 1255 g;
            D. 2000 g;
            E. 3.14 kg.
70.Indicaţi afirmaţiile false:
A. 10 g de soluţie de KOH de concentraţie
10 % conţine 1 g de KOH;
            B. 1000 cm3 de soluţie de NaCl de
concentraţie 0.1M conţine 5.85 g de
NaCl;
            C.O soluţie de H2SO4 de concentraţie 0.5M
conţine 0.5 moli de H2SO4 dizolvat întrun litru de solvent;
            D. 100 g de soluţie de HNO3 de
concentraţie 63 % conţine 1 mol de
HNO3 dizolvat;
            E. 1000 ml de soluţie de H3PO4 de
concentraţie 1M conţine 98 g de H3PO4
dizolvat.
71.Care din următoarele afirmaţii sunt
adevărate ?
8

A. 100 ml soluţie de H2SO4 1M conţine 9.8
g de H2SO4;
            B. 50 ml soluţie de HCl 2.5M conţine 73 g
            de HCl;
            C. 300 ml soluţie de NaOH 2M conţine 24
mg de NaOH;
            D. 150 ml soluţie de AgNO3 0.1M conţine
1.7 g de AgNO3;
            E. 275 ml soluţie de CuSO4 0.5M conţine
1.6 g CuSO4.
72.Care este concentraţia molară a unei
soluţii de H2SO4 de concentraţie 18 % şi
densitate 1.125 g / ml ?
A. 1.63M;
            B. 2.07M;
            C. 3.23M;
            D. 4.18M;
            E. 5M.
73.Care este densitatea unei soluţii de acid
sulfuric cu concentraţia procentuală
95.72 % şi concentraţia molară 17.91M ?
 A. 1.835 g / ml;
            B. 1.575 g / ml;
            C. 1.345 g / ml;
            D. 1.195 g / ml;
            E. 0.785 g / ml.
74.Care este concentraţia procentuală a
unei soluţii de acid sulfuric de concentraţie
3M şi densitate 1.18 g / cm3 ?
A. 24.91 %;
            B. 22.8 %;
            C. 34.73 %;
            D. 14.32 %;
            E. 39.5 %.
75.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la o soluţie apoasă de acid
clorhidric de concentraţie 4M, cu volumul
de 2 l şi densitatea 1.065 g / ml:
A.Masa soluţiei este de 2.13 kg;
            B.Volumul solventului este de 2000 cm3;
            C.Masa solvatului este de 146 g;
            D.Soluţia conţine 8 moli de substanţă
           dizolvată;
            E.Prin evaporarea a 1000 ml apă rezultă o
soluţie de concentraţie 1M.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

76.Din 1.2 kg de soluţie de NaOH 10 % şi
1.8 kg de soluţie de NaOH 40 % rezultă o
 soluţie de concentraţie:
A. 14 %;
            B. 22 %;
            C. 28 %;
            D. 32 %;
            E. 36 %.
77.În ce raport de masă trebuie
amestecate două soluţii de KOH de
concentraţii 25 % şi 10 % pentru a obţine o
 soluţie de concentraţie 15 %?
 A. 2:1;
            B. 1:2;
            C. 1:1;
            D. 3:1;
            E. 1:3.
78.În ce raport de masă se amestecă două
soluţii de H2SO4 de concentraţie 50 % şi
10 % pentru a prepara o soluţie de
 concentraţie 20 %:
A. 5:1;
            B. 1:5;
            C. 3:1;
            D. 1:3;
            E. 2: 3.
79.Ce cantităţi de clorură de potasiu şi de
apă sunt necesare pentru a obţine 240 g de
soluţie de concentraţie 15 %?
A. 36 g KCl şi 204 g apă;
            B. 18 g KCl şi 222 g apă;
            C. 15 g KCl şi 225 g apă;
            D. 24 g KCl şi 216 g apă;
            E. 90 g KCl şi 150 g apă.
80.Ce cantităţi de soluţii de HCl 25 % şi de
HCl 10 % se amestecă pentru a prepara
450 g de soluţie de concentraţie 15 %?
A. 270 g HCl 25 % şi 180 g HCl 10 %;
            B. 150 g HCl 25 % şi 300 g HCl 10 %;
            C. 80 g HCl 25 % şi 370 g HCl 10 %;
            D. 120 g HCl 25 % şi 330 g HCl 10 %;
            E. 330 g HCl 25 % şi 120 g HCl 10 %.
81.Ce cantităţi de soluţii de H3PO4 10 % şi
de H3PO4 75 % se amestecă pentru a
 prepara 650 ml soluţie de H3PO4 cu
 concentraţia 32 % şi densitatea 1.2 g / cm3 ?

  A.
  B.
  C.
  D.
  E.

  516 g H3PO410% şi 264 g H3PO4 75 %;
            430 g H3PO4 10 % şi 220 g H3PO4 75 %;
            575 g H3PO4 10 % şi 205 g H3PO4 75 %;
            264 g H3PO410% şi 516 g H3PO4 75 %;
            220 g H3PO410% şi 560 g H3PO4 75 %.

82.Ce volum de apă se adaugă la 1.5 L
soluţie de KOH de concentraţie 8M pentru
a obţine o soluţie de concentraţie 2M ?
A. 6 L;
            B. 1500 cm3;
            C. 4.5 L;
            D. 4000 ml;
            E. 1.2 L.
83.Ce volum de apă se adaugă unui volum
de 600 ml de soluţie de H3PO4 5M pentru
ca soluţia obţinută să fie de concentraţie
2M ?
A. 300 ml;
            B. 600 cm3;
            C. 900 ml;
            D. 1.2 dm3;
            E. 1.5 L.
84.Ştiind că densitatea apei este 1 g / ml,
cantitatea de apă care trebuie evaporată
din 6 dm3 soluţie de KOH 2M pentru a
obţine o soluţie de concentraţie 8M este:
            A. 1.5 kg;
            B. 2000 g;
            C. 3.5 kg;
            D. 4 kg;
            E. 4500 g.
85.Se amestecă 450 ml soluţie de NaOH
2M cu 150 ml soluţie de NaOH 6M şi se
obţine o soluţie de concentraţie:
            A. 0.5M;
            B. 3M;
            C. 2.1M;
            D. 1M;
            E. 1.6M.
86.Se amestecă 200 cm3 de soluţie HCl
0.5M cu 0.3 L de soluţie HCl 3M.
Concentraţia molară a soluţiei obţinute
este:
            A. 1M;
            B. 1.5M;
            C. 2M;
            9

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

D. 2.5M;
            E. 2.75M.
87.Se amestecă 500 ml de soluţie H3PO4
1M cu 300 ml de soluţie H3PO4 5M şi 200
ml de apă.Concentraţia molară a soluţiei
obţinute este:
A. 6M;
            B. 3M;
            C. 1.5M;
            D. 2M;
            E. 4M.
88.Care este volumul unei soluţii de
Na2CO3 0.5M care se obţine prin diluarea
cu apă a 150 ml de soluţie Na2CO3 15 % şi
densitatea 1.15 g / ml ?
A. 244 ml;
            B. 124 cm3;
            C. 0.3 L;
            D. 550 cm3;
            E. 488 ml.
89.Care este volumul soluţiei de H2SO4
3.67M care se poate obţine din 400 ml
soluţie de H2SO4 98 % şi densitatea 1.835
g / cm3 ?
A. 2000 cm3;
            B. 1719.3 ml;
            C. 0.734 L;
            D. 734 cm3;
            E. 2 L.
90.Care este volumul soluţiei de HCl
36.5 % şi densitatea 1.18 g / ml necesar
   preparării a 100 cm3 soluţie de HCl de
   concentraţie 0.5M ?
   A. 2.16 ml;
            B. 17.83 cm3;
            C. 21.16 ml;
            D. 4.23 cm3;
            E. 42.33 ml.
91.Dintr - o soluţie de azotat de potasiu cu
volumul de 3 dm3 şi concentraţia 2M se
evaporă apă până când volumul soluţiei se
reduce la jumătate.Care este concentraţia
procentuală a soluţiei finale ştiind că
densitatea ei este 1.25 g / ml ?
A. 5.56 %;
            B. 40.22 %;
            10

C. 32.32 %;
            D. 4.02 %;
            E. 75.21 %.
92.Se amestecă 590 g soluţie de HNO3
10 % cu 2000 cm3 soluţie HNO3 3.5M şi
 densitatea 1.115 g / cm3.Din soluţia
  rezultată se evaporă 820 g apă. Care este
concentraţia procentuală a soluţiei finale?
A. 16 %;
            B. 17.73 %;
            C. 28.24 %;
            D. 22.05 %;
            E. 25 %.
93.Se amestecă 50 g de soluţie NaOH 20 %
cu 500 ml de soluţie NaOH 2.5M şi
densitatea 1.115 g / cm3.Din soluţia
obţinută se evaporă 107.5 g de apă.
Concentraţia procentuală a soluţiei finale
este:
A. 10 %;
            B. 11 %;
            C. 12 %;
            D. 13 %;
            E. 14 %.
94.Se prepară 1.6 kg de soluţie KCl 5 %
prin amestecarea unei soluţii de KCl
10 % cu o soluţie de KCl 2 %.Indicaţi
afirmaţiile corecte:
A.Este necesară o cantitate de 600 g soluţie
de KCl de concentraţie 10 %;
            B.Este necesară o cantitate de 1 kg soluţie
de KCl de concentraţie 2 %;
            C.Soluţiile de KCl se amestecă în raport
10 % : 2 % = 3:5;
            D.Masa de solvent din soluţia finală este de
1.55 kg;
            E.Soluţia finală conţine 2 moli de
substanţă dizolvată.
95.Se prepară 800 g de soluţie HNO3
40 % prin amestecarea unei soluţii de
HNO3 20 % cu o soluţie de HNO3 60 %.
 Indicaţi afirmaţiile corecte:
A.Soluţia de HNO3 de concentraţie 20 %
necesară conţine 80 g de solvat;
            B.Soluţia de HNO3 de concentraţie 60 %
           necesară conţine 3.8 moli de solvat;

            Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

C.Este necesară o cantitate de 400 g de
soluţie de HNO3 60 %;
            D.Este necesară o cantitate de 600 g soluţie
de HNO3 20 %;
            E.Soluţiile de HNO3 se amestecă în raport
20 %:60 % = 1:2.
96.Care este masa de apă cu care se
diluează un volum de 1 dm3 soluţie de
HNO3 10M şi densitatea 1.3 g / cm3, pentru
 a obţine o soluţie cu concentraţia
 procentuală de 20 %?
 A. 180 g;
            B. 180 cm3;
            C. 1.85 kg;
            D. 2800 g;
            E. 2.8 kg.
97.Se diluează 500 g soluţie de NaOH
60 % până la obţinerea unei soluţii de
 concentraţie 25 % şi densitate 1.275 g / ml.
  Indicaţi afirmaţiile adevărate:
A.Prin diluare nu se modifică masa de
substanţă dizolvată;
            B.Soluţia de NaOH 60 % s - a diluat cu 1.2
kg de apă;
            C.Masa apei din soluţia finală este de 700
g;
            D.Volumul soluţiei obţinute este de 1.53 L;
            E.Molaritatea soluţiei obţinute este de
7.9M.
98.Care este volumul soluţiei de H2SO4
2.5M care se poate obţine din 300 g soluţie
de H2SO4 98 %?
A. 1200 dm3;
            B. 800 cm3;
            C. 3 L;
            D. 1.2 L;
            E. 300 cm3.
99.Care este concentraţia soluţiei de
H2SO4 cu masa de 300 g, care amestecată
cu 500 g soluţie de H2SO4 4 % formează o
 soluţie de H2SO4 10 %?
 A. 12 %;
            B. 18,5 %;
            C. 20 %;
            D. 22,5 %;
            E. 24 %.

100.Din 450 g soluţie de H2SO4 40 % şi 150
g de apă se obţine o soluţie de concentraţie
3.75M.Indicaţi afirmaţiile false cu privire
la soluţia obţinută:
            A.Conţine 180 g de solvat;
            B.Conţine 420 g de solvent;
            C.Are volumul de 700 ml;
            D.Are concentraţia procentuală de 35 %;
            E.Are densitatea 1.8 g / cm3.
101.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la o soluţie de H3PO4 cu masa de 2
kg şi concentraţia 5 %:
A.Conţine 100 g H3PO4 dizolvat în 1.9 kg
de apă;
            B.Conţine 2 moli de H3PO4 în 200 g de
soluţie;
            C.Se obţine din 25 g H3PO4 pur şi 1.975 kg
           soluţie de H3PO4 9.5 %;
            D.Se obţine din 200 g soluţie de H3PO4
50 % şi 1.8 kg de apă;
            E.Se obţine prin evaporarea a 1 kg de apă
           din 3 kg de soluţie H3PO4 10 %.
102.Un volum de 100 ml soluţie de HCl
20 % şi densitatea 1.1 g / cm3 se diluează cu
600 ml de apă cu densitatea 1g / cm3.
Indicaţi afirmaţiile adevărate cu privire la
soluţia finală:
            A.Are masa de 710 g;
            B.Conţine 20 g de solut;
            C.Conţine 0.8 moli de solut;
            D.Are concentraţia molară 8.6·10–1M
E.Are concentraţia procentuală 4 %.
103.Un volum de 150 ml soluţie de H2SO4
98 % şi densitatea 1.84 g / cm3 se diluează cu
   apă până când concentraţia soluţiei ajunge
   la 24.5 %.Ştiind că densitatea apei este 1
g / cm3, indicaţi afirmaţiile adevărate:
            A.Se adaugă 828 g de apă la soluţia de
concentraţie 98 %;
            B.Volumul soluţiei de concentraţie 24.5 %
           este 1677.72 ml;
            C.Soluţia de concentraţie 24.5 % conţine
5.52 moli·L - 1 ioni H+şi 2.76 moli·L - 1 ioni
SO42 -;
            D.Concentraţia molară a soluţiei de
           concentraţie 24.5 % este 2.82M;

            11

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

E.Densitatea soluţiei de concentraţie
24.5 % este mai mică decât densitatea
soluţiei de concentraţie 98 %.
104.Se amestecă o soluţie de H2SO4 30 %
şi densitatea 1.176g / cm3 cu o soluţie de
H2SO4 0.4M şi densitatea 1.025g / cm3
pentru a prepara o soluţie de concentraţie
2M şi densitatea 1.12 g / cm3.Indicaţi
afirmaţiile adevărate:
A.Soluţia de H2SO4 de concentraţie 30 %
are concentraţia molară 1.8M;
            B.Soluţia de H2SO4 de concentraţie 0.4M
are concentraţia procentuală 10 %;
            C.Soluţia de H2SO4 de concentraţie 2M are
           concentraţia procentuală 40 %;
            D.Soluţia de H2SO4 de concentraţie 2M
este mai diluată decât soluţia de
concentraţie 30 %;
            E.Raportul de amestecare al soluţiilor este
H2SO4 30 %:H2SO4 0.4M = 1:2.
105.Se amestecă 300 cm3 de soluţie de
H2SO4 care conţine 0.4 moli / L substanţă
  dizolvată şi care are densitatea 1.14 g / cm3
cu 500 ml soluţie de H2SO4 cu concentraţia
3.75M şi densitatea 1.22 g / cm3 şi cu 250
cm3 de apă.Indicaţi afirmaţiile adevărate
cu privire la soluţia obţinută:
A.Volumul de solvent este de 1050 ml;
            B.Masa de solut este de 295.51 g;
            C.Conţine 2,3 moli de substanţă dizolvată;
            D.Are concentraţia procentuală 16.26 %;
            E.Are concentraţia molară 1.9M.
106.Se prepară 600 g soluţie de acid azotic
60 % din 80 g soluţie HNO3 50 % şi
cantităţile corespunzătoare de soluţii de
concentraţie 30 %, respectiv 65 %.Indicaţi
afirmaţiile adevărate:
A.Soluţia de HNO3 60 % conţine 5.7 moli
de substanţă dizolvată;
            B.Soluţia de HNO3 60 % conţine 420 g de
solvent;
            C.Masa necesară de soluţie de HNO3 30 %
           este de 468.5 g;
            D.Masa necesară de soluţie de HNO3 65 %
           este de 51.5 g;
            E.Soluţiile de HNO3 se amestecă în raport
           de 30 %:50 %:65 % = 1:2:3.
12

107.Se amestecă 250 g soluţie de H2SO4
15.6 % şi densitate 1.105 g / cm3 cu: 800 g
   soluţie de H2SO4 20 % cu densitatea 1.15
g / cm3, 375 g soluţie de H2SO4 60 % şi
densitatea 1.50 g / cm3 şi 1225 cm3 de apă cu
densitatea 1g / cm3.Indicaţi afirmaţiile
 adevărate:
A.Concentraţia procentuală a soluţiei finale
este 16 %;
            B.Soluţia finală conţine 8.4 moli substanţă
dizolvată;
            C.Concentraţia molară a soluţiei finale este
4.32M;
            D.Molaritatea soluţiei finale este mai mare
decât molaritatea soluţiei de concentraţie
20 %;
            E.Molaritatea soluţiei finale este mai mică
decât molaritatea soluţiei de 15.6 %.
108.Se amestecă 300 g soluţie de H3PO4
14.5 % şi densitate 1.08 g / cm3 cu: 125 g
   soluţie de H3PO4 27 % şi densitatea 1.16
g / cm3, 800 g soluţie de H3PO4 32 % şi
densitatea 1.2 g / cm3 şi 775 g de apă cu
densitatea 1g / cm3.Indicaţi afirmaţiile
false:
A.Concentraţia procentuală a soluţiei finale
este 16.66 %;
            B.Soluţia finală conţine 3.4 moli de
substanţă dizolvată
C.Concentraţia molară a soluţiei finale este
3.6M;
            D.Molaritatea soluţiei finale este mai mare
decât molaritatea soluţiei de concentraţie
27 %;
            E.Molaritatea soluţiei finale este mai mică
decât molaritatea soluţiei de 32 %.
109.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la o soluţie de HNO3 de
concentraţie 20 % şi cu densitatea de 1.115
g / cm3:
A.Are concentraţia molară 3.54M;
            B.Conţine 223g HNO3 dizolvat în 1000 ml
           de soluţie;
            C.Conţine 2 moli de HNO3 dizolvat în 630
g de soluţie;
            D. 200g din această soluţie şi 20g soluţie de
            HNO3 de concentraţie 65 % formează o
             soluţie de concentraţie 30 %;

            Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

E. 250 g din această soluţie şi 150 ml de
apă formează o soluţie cu densitatea
1.108 g / cm3.
110.Indicaţi afirmaţiile incorecte cu
privire la o soluţie de NaOH cu
concentraţia 6.1M şi densitatea 1.22 g / cm3:
A.Are concentraţia procentuală 20 %;
            B.Conţine 0.244 g NaOH dizolvat în 1 ml
           soluţie;
            C.Prin evaporarea a 100g apă din 500 g de
soluţie de concentraţie 6.1M se obţine o
soluţie de concentraţie 25 %;
            D.Se amestecă în raport de masă de 7:1 cu
           o soluţie de NaOH de concentraţie 40 %,
pentru a prepara o soluţie de concentraţie
25 %;
            E.Se obţine prin amestecarea a două soluţii
           de NaOH de concentraţii 5 % şi 50 % în
raport de masă 1:2.
111.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la acizi
A.Au gust leşietic;
            B.Au gust acru;
            C.Se găsesc numai în stare lichidă;
            D.Sunt molecule neutre sau ioni;
            E.Nu reacţionează cu bazele poliprotice.
112.Indicaţi afirmaţiile false cu privire la
baze:
A.Sunt substanţe anorganice sau organice;
            B.Sunt specii chimice moleculare sau
           ionice;
            C.Se găsesc numai în stare solidă;
            D.Sunt neutralizate de acizi;
            E.Nu conduc curentul electric în soluţie
apoasă.
113.Indicaţi afirmaţiile false cu privire la
un acid:
            A.Este o moleculă care acceptă protoni;
            B.Este un ion care cedează electroni;
            C.Conduce curentul electric în soluţie;
            D.Formează ioni de hidroniu în soluţie
apoasă;
            E.Tăria lui depinde de uşurinţa de a ceda
protoni.
114.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la soluţia apoasă a unui acid tare:

            A.Conţine numai molecule neionizate de
           acid;
            B.Practic nu conţine molecule de acid
neionizate;
            C.Concentraţia ionilor H3O + din soluţie
            este sub 10–7 mol / L;
            D.pH - ul are valori cuprinse între 6 şi 8;
            E.Constanta de aciditate Ka are valori
cuprinse în intervalul 10–7 - 10–5.
115.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la un acid slab:
A.Disociază incomplet în soluţie apoasă,
după o reacţie de echilibru;
            B.Nu poate ceda protoni;
            C.Constanta de aciditate Ka are valori
cuprinse în intervalul 103 - 108;
            D.Soluţia nu conţine ioni de hidroniu
E.pH - ul are valori cuprinse între 0 şi 2.
116.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la o bază tare:
A.Este o specie chimică total ionizată în
soluţie apoasă;
            B.Constanta de bazicitate Kb are o valoare
           foarte mică;
            C.Concentraţia ionilor H3O + din soluţie
            este peste 10–7 mol / L;
            D.Nu reacţionează cu acizii slabi;
            E.Pune în libertate bazele mai slabe din
           sărurile lor.
117.Care dintre acizii următori sunt
monoprotici în soluţie apoasă?
A.H2CO3;
            B.HNO3;
            C.CH3COOH;
            D.H2SO4;
            E.H3PO4.
118.Care dintre acizii următori sunt
monoprotici în soluţie apoasă?
A.HBr;
            B.HI;
            C.H2S;
            D.HCl;
            E.HNO2.
119.Care dintre acizii următori sunt
monoprotici în soluţie apoasă?
A.H2SO3;
            13

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

B.
C.
D.
E.

HF;
            C6H5COOH;
            HCN;
            H2CO3.

120.Care dintre următoarele specii
chimice cedează protoni în soluţie apoasă
într - o singură treaptă?
A.HCO3–;
            B.NH4 +;
            C.HOOC - COOH;
            D.HS–;
            E.H2PO4–.
121.Care dintre următoarele specii
chimice cedează protoni în soluţie apoasă
în două trepte?
A.HF;
            B.KOH;
            C.Al(OH)3;
            D.H2CO3;
            E.H2SO4.
122.Care dintre următoarele specii
chimice cedează protoni în soluţie apoasă
în două trepte?
A.H3PO4;
            B.H2PO4–;
            C.HPO42–;
            D.HSO4–;
            E.CO32–.
123.Care din următoarele serii conţin
numai acizi poliprotici?
A.H3PO4, H2SO3, HOOC - COOH;
            B.HCN, CH3COOH, HClO4;
            C.HNO3, HNO2, HCl;
            D.H2CO3, H2SO4, H2S;
            E.HBr, HF, HI.
124.Care din următoarele serii conţin
numai acizi poliprotici?
A.CO32–, OH–, I–;
            B.H2PO4–, H2S, H3PO3;
            C.HSO4–, HCO3–, HPO42–;
            D.NH4 +, NH3, H2O;
            E.OH–, HF, CH3COOH.
125.Care dintre următoarele specii
chimice nu pot disocia în soluţie apoasă în
două trepte ?
14

A.
B.
C.
D.
E.

CH3COOH;
            HOOC - COOH;
            C6H5COOH;
            H2S;
            H2CO3.

126.Care dintre următoarele specii
chimice sunt baze monoprotice în soluţie
apoasă?
A.KOH;
            B.Ba(OH)2;
            C.HCl;
            D.H2O;
            E.NH3.
127.Care dintre următoarele specii
chimice nu sunt baze monoprotice în
soluţie apoasă?
A.NO3–;
            B.F–;
            C.NaOH;
            D.HCN;
            E.NH4 +.
128.Care dintre următoarele specii
chimice pot fi baze monoprotice în soluţie
apoasă?
A.OH–;
            B.CH3 - NH2;
            C.HSO4–;
            D.CH3COO–;
            E.H3PO4.
129.Care din următoarele serii conţin
numai specii chimice cu caracter bazic în
soluţie apoasă?
A.NH3, H2O, CH3COOH;
            B.CaO, H2S, HPO4 2–;
            C.H3O +, NH4OH, Al(OH)3;
            D.NaOH, Mg(OH)2, Ba(OH)2;
            E.CO32–, Zn(OH)2, NH4 +.
130.Care din următoarele serii conţin
numai specii chimice cu caracter bazic în
soluţie apoasă?
A.Na2SO4, KOH, H3PO4;
            B.CsOH, NH3, Ca(OH)2;
            C.CO2, Cu(OH)2, HCN;
            D.NH4OH, H2O, HI;
            E.SO42–, Cl–, NaOH.

           Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

131.Care din următoarele serii conţin
numai specii chimice cu caracter acid în
soluţie apoasă?
A.CO32–, NH3, H2O;
            B.H2SO4, HI, H3PO4;
            C.CH3COOH, NH4 +, Cl– ;
            D.H3O +, HSO4–, NH4OH;
            E.NaOH, HNO3, S2–.

137.Care dintre următoarele specii
chimice nu disociază total în soluţie
apoasă?
A.NaOH;
            B.HCl;
            C.NH3;
            D.HCN;
            E.H2SO4.

132.Care din următoarele serii conţin
numai specii chimice cu caracter acid în
soluţie apoasă?
A.H3O +, NH4 +, C6H5COOH;
            B.CH3COOH, HCN, HNO2;
            C.HBr, H2PO4–, OH–;
            D.HCO3–, Zn(OH)2, H2O;
            E.H2S, H2SO3, H2SO4.

138.Care dintre următoarele specii
chimice nu disociază total în soluţie
apoasă?
A.H3PO4;
            B.KOH;
            C.HBr;
            D.HCO3–;
            E.H2O.

133.Care din următoarele serii conţin
numai specii chimice amfotere în soluţie
apoasă?
A.H2O, Al(OH)3, H2SO4;
            B.H2PO4–, NH4OH, NaOH;
            C.H3O +, Cl–, HNO3;
            D.Zn(OH)2, NH3, HF;
            E.HSO4–, H2O, HPO4–.

139.Care dintre următoarele specii
chimice nu disociază total în soluţie
apoasă?
A.HS–;
            B.HSO4–;
            C.H2PO42–;
            D.KOH;
            E.HNO3.

134.Care din următoarele serii conţin
numai specii chimice amfotere în soluţie
apoasă?
A.HS–, NO3–, NH4 +;
            B.KOH, HPO42–, HSO3–;
            C.HSO4– , HCO3–, H2O;
            D.CO32–, Br–, OH–;
            E.H3O +, H2S, Ba(OH)2.

140.Dintre următoarele specii chimice, cel
mai tare acid în soluţie apoasă este:
A.H2O;
            B.HSO3–;
            C.NH3;
            D.H2SO4;
            E.HCN.

135.Care dintre următorii acizi nu
disociază total în soluţie apoasă?
A.H2S;
            B.H2CO3;
            C.CH3COOH;
            D.HCN;
            E.HNO3.
136.Care dintre următorii acizi nu
disociază total în soluţie apoasă?
A.HI;
            B.HNO3;
            C.HCl;
            D.H2S;
            E.H2SO4.

141.Dintre următoarele specii chimice, cel
mai slab acid în soluţie apoasă este:
A.HCl;
            B.H2O;
            C.H3PO4;
            D.HNO3;
            E.H2SO4.
142.Dintre următoarele specii chimice,
cea mai tare bază în soluţie apoasă este:
A.NH4OH;
            B.Cl–;
            C.HCO3–;
            D.H2O;
            E.NaOH.
15

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

143.Care din următoarele serii de
substanţe conţin numai acizi tari în soluţie
apoasă?
A.HCl, H2S, HNO3;
            B.H2SO4, HBr, HI;
            C.CH3COOH, H2O, HNO2;
            D.HNO3, HCl, HCN;
            E.H2CO3, HF, H2SO4.
144.Care din următoarele serii de
substanţe conţin numai acizi tari în soluţie
apoasă?
A.H2O, HBr, H2SO3;
            B.HNO3, H2SO4, HCl;
            C.HI, HNO2, H2S;
            D.HCN, HOOC - COOH, H2SO4;
            E.H2CO3, HNO3, CH3COOH.
145.Care din următoarele serii nu conţin
substanţe cu caracter de acid tare în
soluţie apoasă?
A.NH3, H2S, H2O;
            B.HNO3, NaOH, KCl;
            C.Al(OH)3, H2SO4, CaO;
            D.HCN, HI, NaHCO3;
            E.CH3COOH, Zn(OH)2, HCl.
146.Care din următoarele serii de
substanţe nu conţin substanţe cu caracter
de acid tare în soluţie apoasă?
A.Mg(OH)2, CO2, CuSO4;
            B.HF, HCN, CH3COOH;
            C.H2CO3, CaCl2, H2SO4;
            D.HSO4–, PO43–, Cl–;
            E.H2S, NaOH, Ba(OH)2.
147.Care din următoarele serii de
substanţe nu conţin substanţe cu caracter
de acid slab în soluţie apoasă?
A.NH4OH, CH3COOH, HCl;
            B.HNO3, NaOH, HI;
            C.HCO3–, H2S, NH4 +;
            D.H2PO4–, HCN, CO32–;
            E.H3O +, KOH, NH3.
148.Care dintre următoarele
disociază total în soluţie apoasă?
A.NH4OH;
            B.Al(OH)3;
            C.NaOH;
            D.KOH;
            16

baze

E.H2O.
149.Care dintre următoarele baze nu
disociază total în soluţie apoasă?
A.KOH;
            B.NH3;
            C.Cu(OH)2;
            D.Fe(OH)3;
            E.Zn(OH)2.
150.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la apă:
A.Este o baza mai tare decât hidroxidul de
potasiu;
            B.Este un acid mai slab decât acidul
           sulfuric;
            C.Este un acid mai tare decât acidul
           clorhidric;
            D.Este o bază mai slabă decât hidroxidul
           de sodiu;
            E.Este un acid mai tare decât acidul acetic.
151.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la hidroxidul de potasiu:
A.Este un electrolit tare;
            B.Este total ionizat în soluţie apoasă;
            C.Este uşor solubil în benzen;
            D.Gradul de ionizare în soluţie apoasă este
           α ~1;
            E.Este o bază mai tare decât amoniacul.
152.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la hidroxidul de sodiu:
A.Este o substanţă formată din ionii de
Na2 + şi OH–;
            B.Are molecule covalente polare;
            C.Este o bază mai tare decât hidroxidul de
magneziu;
            D.Este greu solubilă în tetraclorură de
carbon;
            E.Nu conduce curentul electric în soluţie
apoasă.
153.Indicaţi afirmaţiile false cu privire la
acidul clorhidric:
            A.Are molecule diatomice polare;
            B.Molecula sa conţine atomii H, Cl şi O în
raport 1:1:1;
            C.Este greu solubil în apă;
            D.Are masa molară mai mică decât a apei;

            Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

E.Este un acid mai slab decât acidul
sulfhidric.
154.Indicaţi afirmaţiile incorecte cu
privire la acidul clorhidric:
            A.Este un acid slab pentru că acceptă un
proton de la o moleculă de apă;
            B.Este de aceeaşi tărie cu acidul fosforic;
            C.Este un acid mai tare decât acidul acetic;
            D.Este un acid mai slab decât acidul
           fluorhidric;
            E.Este un acid mai slab decât acidul
cianhidric.
155.Care din afirmaţiile cu privire la
acidul clorhidric sunt adevărate?
A.Este un acid diprotic;
            B.Este un acid slab;
            C.Acceptă un proton de la o moleculă de
apă;
            D.În soluţie apoasă disociază în mai multe
           trepte;
            E.Soluţia apoasă are pH mai mic decât 7.
156.Care din afirmaţiile cu privire la o
soluţie apoasă de acid clorhidric de
concentraţie 0,1M sunt incorecte?
A.Conţine molecule de acid clorhidric
nedisociate şi molecule de apă;
            B.Concentraţia ionilor de hidroniu este
           egală cu concentraţia iniţială a acidului
           clorhidric;
            C.Concentraţia ionilor clorură este mai
           mică decât concentraţia iniţială a
acidului clorhidric;
            D.Conţine ioni de hidroniu şi ioni clorură;
            E.Practic nu conţine molecule de acid
clorhidric nedisociate în ioni.
157.Care din afirmaţiile cu privire la o
soluţie apoasă de acid acetic sunt
adevărate?
A.Conţine numai molecule de CH3COOH
şi H2O;
            B.Conţine atât molecule de CH3COOH şi
H2O nedisociate, cât şi ioni CH3COO– şi
H3O +;
            C.Conţine numai ioni CH3COO– şi ioni
H3O +;
            D.Nu conţine molecule de CH3COOH
           nedisociate;

            E.Conţine ionii CH3COO– şi H3O+în
concentraţii egale cu concentraţia
iniţială a CH3COOH.
158.Indicaţi afirmaţiile false cu privire la
acidul sulfuric:
            A.Este o substanţă ionică;
            B.Între atomii moleculei se stabilesc numai
legături covalente;
            C.Molecula sa conţine atomii H, S şi O în
raport 2:1:4;
            D.Numărul de oxidare al sulfului este +4;
            E.La prepararea soluţiei de acid sulfuric se
           adaugă apă peste acidul concentrat.
159.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la acidul sulfuric:
            A.Are formula moleculară H2SO3;
            B.Gradul de ionizare în soluţie apoasă este
           α ~0;
            C.Soluţia apoasă conduce curentul electric;
            D.Constantele de aciditate pentru cele două
trepte de disociere în soluţie apoasă sunt
în relaţia Ka1 < Ka2;
            E.În urma primei trepte de disociere în
           soluţie apoasă se formează ionii H3O + şi
SO42.
160.Care din afirmaţiile cu privire la o
soluţie apoasă de acid sulfuric 0.1M sunt
adevărate?
A.Conţine ioni SO42– şi ioni H3O +;
            B.Conţine numai molecule de H2SO4 şi
molecule de H2O;
            C.Nu conţine molecule de H2SO4
           nedisociate în ioni;
            D.Conţine ioni HSO4– în concentraţie mai
           mare decât concentraţia iniţială a
acidului;
            E.Conţine numai ioni H3O+şi ioni HSO4–.
161.Care din afirmaţiile cu privire la
acidul sulfuric sunt adevărate?
A.Este un amfolit acido-bazic;
            B.Este un acid tare;
            C.Este un acid monoprotic;
            D.Nu acceptă protoni de la o moleculă de
apă;
            E.Nu se dizolvă în apă.

17

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

162.Care din afirmaţiile cu privire la
acidul fosforic sunt incorecte?
A.Este un acid triprotic;
            B.În treapta a doua de disociere este un
acid tare;
            C.În soluţie apoasă este total disociat în
           ioni;
            D.Concentraţia ionilor fosfat din soluţia
           apoasă este mai mare decât concentraţia
           iniţială a acidului fosforic;
            E.Concentraţia ionilor de hidroniu din
           soluţia apoasă este egală cu concentraţia
           iniţială a acidului fosforic.
163.Care din afirmaţiile cu privire la
acidul fosforic sunt false ?
A.Cedează un proton şi formează anionul
H2PO4–;
            B.Acceptă un proton şi formează anionul
HPO42–;
            C.Nu este un amfolit acido - bazic;
            D.Disociază în soluţie apoasă în trei trepte;
            E.Reacţionează cu bazele formând săruri.
164.Care din afirmaţiile cu privire la
acidul azotic sunt adevărate?
A.Este un acid monoprotic tare;
            B.Este total disociat în ioni în soluţie
           apoasă;
            C.Cedează un proton şi formează ionul
NO3–;
            D.Poate accepta protoni de la o moleculă
           de apă;
            E.Nu poate ceda protoni unei baze.
165.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la comportarea în apă a ionului
HSO4–:
A.Poate accepta un proton de la o moleculă
de apă;
            B.Poate ceda un proton unei molecule de
           apă;
            C.Este un amfolit acido-bazic;
            D.Este un acid mai slab decât H2SO4;
            E.Este o bază mai tare decât ionul SO42–.
166.Indicaţi afirmaţiile false cu privire la
comportarea în apă a ionului HSO4–:
A.Cedează un proton şi formează acidul
sulfuric;
            18

B.Cedează un proton şi formează acidul
acidul sulfuros;
            C.Rezultă în urma cedării unui proton de
           către acidul sulfhidric;
            D.Are rol de acid în reacţia HSO4– +NH3
' SO42– + NH4+;
E.Are rol de bază în reacţia HSO4– +OH–
' SO42– + H2O.
167.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la comportarea în apă a ionului
HPO42–:
A.Rezultă prin acceptarea unui proton de
către ionul PO43–;
            B.Rezultă în urma cedării unui proton de
           către acidul fosforic;
            C.Nu poate ceda protoni în soluţie apoasă;
            D.Nu poate accepta protoni în soluţie
apoasă;
            E.Este un acid diprotic.
168.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la comportarea în apă a ionului
H2PO4–:
A.Rezultă în prima treaptă de disociere a
acidului fosforic;
            B.Rezultă în urma acceptării unui proton
de către acidul fosforic;
            C.Este un amfolit acido-bazic;
            D.Se comportă ca un acid faţă de molecula
de apă şi formează ionul PO43–;
            E.Se comportă ca o bază faţă de molecula
de apă şi formează ionul HPO42–.
169.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la comportarea în apă a ionului
HS–:
A.Prin cedarea unui proton formează
molecula de H2S;
            B.Prin acceptarea unui proton formează
           ionul S2–;
            C.Nu reacţionează cu moleculele de apă;
            D.Nu are caracter amfoter;
            E.Este un acid monoprotic slab când
cedează un proton.
170.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la comportarea în apă a ionului
HCO3–:
A.Se comportă ca un acid faţă de molecula
de apă şi formează ionul CO32–;

            Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

B.Se comportă ca o bază faţă de molecula
de apă şi formează acidul carbonic;
            C.Rezultă în urma cedării unui proton de
           către acidul carbonic;
            D.Are rol de bază în reacţia HCO3– +OH–
' CO32– + H2O;
E.Are rol de acid în reacţia HCO3– +HCl
 H2CO3 + Cl–.
171.Indicaţi afirmaţiile corecte cu privire
la reacţia următoare:
            CH3COO– +H2O ' CH3COOH + OH–
A.H2O joacă rolul de bază;
            B.CH3COO – joacă rolul de acid;
            C.CH3COOH cedează un proton anionului
           OH–;
            D.H2O cedează un proton anionului
           CH3COO–;
            E.Anionii joacă rol de baze.
172.Indicaţi afirmaţiile false cu privire la
comportarea în apă a ionului NH4 +:
A.Este o bază slabă;
            B.Se obţine prin acceptarea unui proton de
           către o moleculă de amoniac;
            C.Prin cedarea unui proton formează
           molecula de amoniac;
            D.Este un acid poliprotic;
            E.Nu are caracter amfoter.
173.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la comportarea în apă a ionului
H 3O + :
A.Nu este un acid tare;
            B.Joacă rol de bază în echilibrul H3O + +
           H2O ' H2O + H3O+;
C.Joacă rol de acid în reacţia H3O + +CN–
' H2O + HCN;
D.Este un amfolit acido-bazic în reacţia
H3O + +OH– ' 2H2O;
E.Nu este un amfolit acido - bazic.
174.Care dintre următoarele specii
chimice sunt acizi mai tari decât apa?
A.NH3;
            B.HCl;
            C.H2SO4;
            D.H3PO4;
            E.NO3–.

175.Care dintre următoarele specii
chimice sunt baze mai tari decât apa?
A.HCN;
            B.NaOH;
            C.CH3COOH;
            D.Ca(OH)2;
            E.H3O +.
176.În care din următoarele reacţii ionul
HCO3– are rol de bază?
A.HCO3– +H2O ' CO32 – + H3O+;
B.HCO3– +H2SO4  H2CO3 + HSO4–;
            C.HCO3– +NH3 ' CO32 – + NH4+;
D.HCO3– +S2– ' CO32 – + HS–;
E.HCO3– +HF ' H2CO3 + F –.
177.În care din următoarele reacţii ionul
H2PO4– are rol de acid?
A.H2PO4– +H2O ' HPO42 – + H3O+;
B.H2PO4– +H2O ' H3PO4 + OH–;
C.H2PO4– +OH– ' HPO42 – + H2O;
D.H2PO4– +NH3 ' HPO42– + NH4+;
E.H2PO4– +H3O + ' H3PO4 + H2O.
178.Care din următoarele afirmaţii sunt
adevărate?
A.Ionul HCO3– este un acid mai tare decât
molecula H2CO3;
            B.Ionul H2PO4– este un acid mai slab decât
molecula de H3PO4;
            C.Ionul HPO42 – este un acid mai tare decât
ionul H2PO4–;
            D.Ionul HSO4– este un acid mai slab decât
molecula de H2SO4;
            E.Ionul HS– nu este un acid mai tare decât
           molecula de H2S.
179.Care din următoarele afirmaţii sunt
false ?
A.Molecula de NH3 este un acid mai tare
decât ionul de NH4+;
            B.Molecula de H2O este un acid mai slab
decât ionul H3O +;
            C.Ionul OH– este o bază mai tare decât
molecula de H2O;
            D.Ionul CN– este o bază mai slabă decât
molecula de HCN;
            E.Molecula de CH3COOH este un acid mai
           slab decât ionul CH3COO–.

19

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

180.Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la gradul de disociere α al unui
acid.
A.Reprezintă raportul dintre numărul total
de molecule de acid aflate iniţial într-o
soluţie şi numărul de molecule de acid
ionizate în respectiva soluţie;
            B.Are întotdeauna valoare supraunitară;
            C.Are valoare foarte apropiată de unu întro soluţie de acid azotic de concentraţie
0.1M;
            D.Are valoarea 1.33·10 - 2 într - o soluţie de
acid acetic de concentraţie 0.1M cu un
conţinut de 0.00133 moli ioni H3O +/ L;
            E.Valoarea sa creşte la diluarea unei soluţii
           de acid.
181.Indicaţi afirmaţiile false cu privire la
pH - ul unei soluţii apoase.
  A.Reprezintă exponentul cu semn schimbat
 al concentraţiei ionilor de hidroniu;
            B.Este neutru când[H3O +] <[OH–] = 10 - 14
mol / L;
            C.Indică natura acido - bazică a soluţiei;
            D.Are valori mici când concentraţia ionilor
H3O + din soluţie este mare;
            E.Are valori foarte mari când concentraţia
ionilor OH– din soluţie este foarte mică.
182.pH - ul unei soluţii apoase se poate
 determina cu:
            A.Hârtie de indicator universal;
            B.Hârtie de filtru;
            C.Indicatori acido-bazici;
            D.pH - metru;
            E.Manometru.
183.pH - ul unei soluţii apoase este dat de
relaţia:
            A.pH = -log[OH–];
            B. [H3O +] = 10 + p mol / L, pH = p;
            C.pH = [H3O +]·[OH–] (mol/L)2
D. [H3O +] = 10–p mol/L, pH = p;
E.pH = [H2O]2 (mol/L)2.
184. Într-o soluţie bazică, indicatorul
albastru de bromtimol se colorează în:
A.Albastru;
B.Galben;
C.Roşu;
D.Portocaliu;
20

E.Verde.
185. Într-o soluţie bazică, indicatorul
metiloranjul se colorează în:
A.Roşu;
B.Galben;
C.Albastru;
D.Verde;
E.Portocaliu.
186. Într-o soluţie acidă, indicatorul
fenolftaleină:
A.Are culoarea roşie;
B.Este incolor;
        C.Nu se colorează în albastru;
D.Se colorează în portocaliu;
        E.Are aceeaşi culoare ca şi indicatorul
metiloranj.
187. În funcţie de concentraţia ionilor de
hidroniu şi de hidroxid din soluţie apoasă,
aceasta poate fi:
A.Neutră dacă[H3O +] =[OH–] = 10–7 mol/L;
B.Acidă dacă[OH–]>10–7 mol/L>[H3O+];
C.Acidă dacă[H3O +]>10–7 mol/L>[OH–];
D.Bazică dacă[H3O +]>10–7 mol/L>[OH–];
E.Neutră dacă[OH–]>[H3O+]>10–7 mol/L.
188. Într-o soluţie neutră concentraţiile
ionilor de hidroniu, de hidroxid şi pH-ul
sunt în relaţia:
A. [H3O +] > [OH–];
B. [OH–] > [H3O+] ;
C. [H3O +] = [OH–];
D. pH > 7;
E. pH = 7.
189. Într-o soluţie acidă, concentraţiile
ionilor de hidroniu, de hidroxid şi pH-ul
sunt în relaţia:
A. [H3O+] < [OH–];
B. [OH–] < [H3O+];
C. [H3O+] = 10–7 mol/L;
D. pH < 7;
E. 7 < pH < 14.
190. Într-o soluţie bazică, concentraţiile
ionilor de hidroniu, de hidroxid şi pH-ul
sunt în relaţia:
A. [OH–] < [H3O+];
B. [H3O+] < 10–7 mol/L;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

C. [OH–] > 10–7 mol/L;
D. pH > 7;
E. [H3O+] < [OH–].
191. Indicaţi afirmaţiile false cu privire la
apa pură.
A. Conţine numai ioni H+ şi OH–;
B. La adăugarea unei cantităţi mici de bază
scade concentraţia ionilor de hidroniu;
C. La adăugarea unei cantităţi mici de acid
creşte concentraţia ionilor de hidroniu;
D. La adăugarea unei cantităţi mici de bază
soluţia are pH>7;
E. La adăugarea unei cantităţi mici de acid
soluţia are pH<7.
192. Indicaţi afirmaţiile adevărate:
A. Prin acceptarea unui proton, o moleculă
de apă formează ionul de hidroniu;
B. Prin cedarea unui proton, ionul de
hidroniu formează ionul de hidroxid;
C. Prin acceptarea unui proton, ionul de
hidroxid formează molecula de apă;
D. Prin cedarea unui proton, o moleculă de
apă formează ionul de hidroxid;
E. Prin acceptarea unui proton, ionul de
hidroniu formează o moleculă de apă.
193. Apa este un amfolit acido-bazic
pentru că:
A. Se comportă ca un acid faţă de o bază şi
ca o bază faţă de un acid;
B. În urma reacţiei de autoprotoliză se
formează ionii H3O+ şi OH–;
C. Cedează un electron bazelor;
D. Acceptă un electron de la acizi;
E. Poate ceda sau poate accepta un proton.
194. Care este expresia constantei de
echilibru în funcţie de concentraţie pentru
reacţia de ionizare a apei pure la
temperatura de 25ºC?
[H O + ] ⋅ [OH − ]
A. K c = 3
;
[ H 2 O]
B.

Kc =

C.

Kc =

[ H 3 O + ] ⋅ [ H 2 O]
[OH − ] 2

;

[H 3 O + ] 2 ⋅ [OH − ]
;
[ H 2 O]

D.

Kc =

E.

Kc =

[ H 2 O] 2
[H 3 O + ] ⋅ [OH − ]
[H 3 O + ] ⋅ [OH − ]
[ H 2 O] 2

;
.

195. Indicaţi relaţiile corecte deduse din
echilibrul de ionizare a apei pure la
temperatura de 25ºC.
A. Kw = [H3O+]·[OH–];
B. Kw = 10–14 mol2 / L2;
C. Kw = 10–7 (mol/L)2;
D. [H3O+] = [OH–] = 10–14 mol/L;
E. [H3O+] = [OH–] = 10–7 mol/L.
196. Indicaţi relaţiile corecte deduse din
echilibrul de ionizare în apă a unui acid
slab, HA + H2O ' A– + H3O+.
[ H O + ] ⋅ [ H 2 O]
;
A. K c = 3
[HA ] ⋅ [A − ]
[HA] ⋅ [A − ]

B.

Kc =

C.

Kc =

[H 3 O + ] ⋅ [A − ]
;
[HA] ⋅ [H 2 O]

D.

Ka =

[H 3 O + ] ⋅ [A − ]
;
[ HA ]

E.

Ka =

[H 3 O + ]

;

[H 3 O + ] ⋅ [HA]
[A − ]

.

197. Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la echilibrul de ionizare în apă a
unei baze slabe, B + H2O ' BH+ + OH–:
[B]
;
A. K b =
[BH + ] 2
[B]
B. K b =
;
[OH − ] 2
C.

Kb =

D.

Kb =

E.

Kb =

[BH + ] ⋅ [OH − ]
;
[B]

[BH + ]
[B] ⋅ [OH − ]

[BH + ] ⋅ [B]
[OH − ]

;
.

21

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

198. Care este concentraţia molară a
ionilor de hidroniu într-o soluţie cu pH=2?
A. 102 mol/L;
B. 10–2 mol/L;
C. 10–12 mol/L;
D. 1012 mol/L;
E. 2 mol/L.
199. Care este concentraţia molară a
ionilor de hidroxid într-o soluţie cu pH =
13?
A. 10–1M;
B. 10M;
C. 1M;
D. 0.1M;
E. 10–13M.
200. Potrivit concentraţiilor ionilor
determinate la temperatura de 25ºC, care
dintre următoarele soluţii au caracter
acid?
A. [H3O+] = 10–11 mol/L;
B. [H3O+] = 10–5 mol/L;
C. [H3O+] = 10–7 mol/L;
D. [H3O+] = 10–4 mol/L;
E. [H3O+] = 10–3 mol/L.
201. Potrivit concentraţiilor ionilor
determinate la temperatura de 25ºC, care
dintre următoarele soluţii au caracter
acid?
A. [H3O+] = 10–1 mol/L;
B. [H3O+] = 10–12 mol/L;
C. [H3O+] = 10–6 mol/L;
D. [H3O+] = 10–3 mol/L;
E. [H3O+] = 10–5 mol/L.
202. Potrivit concentraţiilor ionilor
determinate la temperatura de 25ºC, care
dintre următoarele soluţii au caracter
bazic?
A. [H3O+] = 10–12M;
B. [OH–] = 10–1 mol/L;
C. [OH–] = 10–8M;
D. [H3O+] = 10–2M;
E. [H3O+] = 10–9 mol/L.
203. Potrivit concentraţiilor ionilor
determinate la temperatura de 25ºC, care
dintre următoarele soluţii au caracter
bazic?
22

A.
B.
C.
D.
E.

[OH–] = 10–2 mol/L;
[H3O+] = 10–4M;
[OH–] = 10–11 mol/L;
[H3O+] = 10–8M;
[OH–] = 10–7M.

204. Potrivit concentraţiilor ionilor
determinate la temperatura de 25ºC, care
dintre următoarele soluţii au caracter
bazic?
A. [OH–] = 2·10–5 mol/L;
B. [H3O+] = 7·10–7 mol/L;
C. [OH–] = 8·10–2 mol/L;
D. [H3O+] = 3·10–1 mol/L;
E. [OH–] = 4·10–10 mol/L.
205. Potrivit concentraţiilor ionilor
determinate la temperatura de 25ºC, care
dintre următoarele soluţii au caracter
acid?
A. [H3O+] = 3·10–3 mol/L;
B. [OH–] = 1,5·10–9 mol/L;
C. [OH–] = 5·10–8 mol/L;
D. [OH–] = 2·10–11 mol/L;
E. [OH–] = 4·10–4 mol/L.
206. Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la o soluţie cu pH = 1:
A. Concentraţia ionilor de hidroniu este
0.1M;
B. Indicatorul metiloranj se colorează în
roşu;
C. Indicatorul fenolftaleină se colorează în
albastru;
D. Indicatorul roşu de metil se colorează în
galben;
E. Nu conţine ioni de hidroniu.
207. Indicaţi afirmaţiile false cu privire la
o soluţie cu pH = 11:
A. Este soluţia unei baze;
B. Este soluţia unui acid tare;
C. Concentraţia ionilor de hidroniu este
1011 mol/L;
D. Concentraţia ionilor de hidroxid este
0.001M;
E. Indicatorul fenolftaleină se colorează în
albastru.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

208. Indicaţi afirmaţiile adevărate.
A. O soluţie cu pH = 4 este de 10 ori mai
acidă decât o soluţie cu pH = 5;
B. O soluţie cu pH = 1 este de 100 de ori
mai acidă decât o soluţie cu pH = 3;
C. O soluţie cu pH = 13 este de 1000 ori
mai bazică decât o soluţie cu pH = 10;
D. O soluţie cu pH = 11 este de 10 ori mai
bazică decât o soluţie cu pH = 12;
E. O soluţie cu pH = 7 este de 10 ori mai
acidă decât o soluţie cu pH = 6.
209. Care este pH-ul unei soluţii apoase de
NaOH de concentraţie 0.01M?
A. 0.01;
B. 1;
C. 2;
D. 10;
E. 12.
210. Care este pH-ul unei soluţii apoase de
KOH de concentraţie 0.001M?
A. 3;
B. 10;
C. 13;
D. 11;
E. 7.
211. Care este pH-ul unei soluţii apoase de
CsOH de concentraţie 10–1M?
A. 0.1;
B. 1;
C. 13;
D. 11;
E. 10.
212. Care este pH-ul unei soluţii apoase de
HCl de concentraţie 10–2M?
A. 0.01;
B. 12;
C. 2;
D. 1;
E. 5.
213. Care este pH-ul unei soluţii apoase de
HNO3 de concentraţie 10–3M?
A. 10;
B. 3;
C. 11;
D. 13;
E. 1.

214. Care este pH-ul unei soluţii apoase
care conţine 9.125 mg de HCl dizolvat în
250 ml de soluţie?
A. 2.5;
B. 12.5;
C. 5;
D. 3;
E. 1.
215. Care este pH-ul unei soluţii apoase
care conţine 0.292 mg de HCl dizolvat în 8
L de soluţie?
A. 0.8;
B. 8;
C. 6;
D. 3;
E. 11.
216. Care este pH-ul unei soluţii apoase
care conţine 63 mg de HNO3 dizolvat în 10
L de soluţie?
A. 1;
B. 3;
C. 4;
D. 10;
E. 11.
217. Care este pH-ul unei soluţii apoase
care conţine 0.315 g de HNO3 dizolvat în
500 ml de soluţie?
A. 2;
B. 3;
C. 1;
D. 5;
E. 4.
218. Care este pH-ul unei soluţii apoase
care conţine 2.24 g de KOH dizolvat în 4 L
de soluţie?
A. 14;
B. 4;
C. 2;
D. 12;
E. 8.
219. Care este pH-ul unei soluţii apoase
care conţine 3 g de NaOH dizolvat în 750
ml de soluţie?
A. 13;
B. 12;
C. 11;
23

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

D. 3;
E. 1.
220. Care este pH-ul unei soluţii apoase
care conţine 36 mg de NaOH dizolvat în 9
L de soluţie?
A. 9;
B. 10;
C. 11;
D. 12;
E. 13.
221. Care este pH-ul unei soluţii apoase
care conţine 2.52 mg de KOH dizolvat în
450 ml de soluţie?
A. 4;
B. 3;
C. 12;
D. 11;
E. 10.
222. Care este raportul în care trebuie să
se amestece două soluţii de hidroxid de
potasiu cu concentraţiile 10–2M şi 10–4M
pentru a obţine o soluţie cu pH=11?
A. 10:1;
B. 1:3;
C. 5:3;
D. 5:7;
E. 1:10.
223. Care este raportul în care trebuie să
se amestece două soluţii de hidroxid de
sodiu cu concentraţiile 10–1M şi 10–3M
pentru a obţine o soluţie cu pH=12?
A. 1:5;
B. 1:10;
C. 10:1;
D. 5:1;
E. 1:2
224. Care este raportul în care trebuie să
se amestece două soluţii de acid clorhidric
cu concentraţiile 10–3M şi 10–1M pentru a
obţine o soluţie cu pH=2?
A. 10:1;
B. 1:3;
C. 1:5;
D. 5:3;
E. 1:10.
24

225. Care este raportul în care trebuie să
se amestece două soluţii de acid azotic cu
concentraţiile 10–1M şi 10–4M pentru a
obţine o soluţie cu pH= 3?
A. 11:1;
B. 9:3;
C. 1:110;
D. 5:17;
E. 1:33.
226. Indicaţi afirmaţiile incorecte cu
privire la reacţia dintre un acid şi o bază:
A. Are loc prin cedarea unui proton de la
bază la acid;
B. Are loc prin acceptarea unui electron de
către bază;
C. Se formează o sare;
D. Nu se formează niciodată apă;
E. Nu are loc între speciile chimice total
disociate în soluţie apoasă.
227. Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la o bază monoprotică:
A. În reacţie cu doi moli de acid acetic un
mol de bază formează un mol de sare;
B. În reacţia de neutralizare a unui mol de
bază se consumă 3 moli de acid fosforic;
C. Reacţia de neutralizare a acidului
clorhidric decurge mol la mol;
D. În reacţia de neutralizare a cinci moli de
acid sulfuric se consumă 10 moli de bază
şi se formează 5 moli de sare;
E. În reacţia de neutralizare a 3 moli de
acid azotic se consumă 4.5 moli bază.
228. Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la reacţiile unui acid diprotic:
A. 2 moli de bază monoprotică formează cu
1 mol de acid 2 moli de sare;
B. 3 moli de amoniac formează cu 3 moli
de acid 3 moli de sare;
C. 1 mol de bază diprotică formează cu 1
mol de acid 2 moli de sare;
D. 4 moli de hidroxid de calciu formează cu
2 moli de acid 4 moli de sare;
E. 2 moli de Al(OH)3 formează cu 3 moli
de acid 1 mol de sare.
229. Ştiind că un acid tare deplasează din
sărurile sale un acid mai slab, indicaţi
reacţiile incorecte.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

CaCO3 + H2SO4  H2CO3 + CaSO4;
2KI + H2CO3  K2CO3 + 2HI;
FeS + 2HCl  FeCl2 + H2S;
NH4NO3 + CH3COOH  CH3COONH4
+ HNO3;
E. NaBr + HCN  NaCN + HBr.

A.
B.
C.
D.

230. Ştiind că o bază tare deplasează din
sărurile sale o bază mai slabă, indicaţi
reacţiile corecte:
A. (NH4)2CO3 + 2NaOH  2NH4OH +
Na2CO3;
B. KNO3 + NH3 + H2O  KOH +
NH4NO3;
C. CuSO4 + 2NaOH  Cu(OH)2 + Na2SO4;
D. FeCl3 + 3KOH  Fe(OH)3 + 3KCl;
E. Na2S + NH4OH  2NaOH + (NH4)2S.
231. Care din următoarele reacţii au loc cu
transfer de protoni?
A. H2 + Cl2  2HCl;
B. HCl + H2O  H3O+ + Cl–;
C. HCl + NH3  NH4Cl;
D. HCl + NaHCO3  H2CO3 + NaCl;
E. H2 + CuO  H2O + CuO.
232.Care din următoarele reacţii nu au loc
cu transfer de protoni?
A. Na2S + 2HCl  H2S + 2NaCl;
B. N2 + 3H2 ' 2NH3;
C. NH3 + H2O ' NH4OH;
D. HNO3 + NH3  NH4NO3;
E. 2H3PO4 + 3Ca(OH)2  Ca3(PO4)2 +
6H2O.
233. În urma reacţiei totale a 40 g de
NaOH cu o soluţie de H2SO4 se constata
că:
A. Se consuma 196 g de H2SO4;
B. Se formează 142 g de sulfat de sodiu;
C. Se consumă 0.5 moli de H2SO4;
D. Se formează 18 g de apă;
E. Se formează 1 mol de sulfat de sodiu.
234. Indicaţi afirmaţiile adevărate: 3 moli
de KOH se consumă total în reacţie cu
A. 1.5 moli de H2SO3;
B. 3 moli de HCl;
C. 63 g de HNO3;
D. 98 g de H2SO4;
E. 1 mol de H3PO4.

235. În urma reacţiei totale a 500 ml
soluţie de H2SO4 2M cu NaOH solid se
constată că:
A. Se consumă 80 g de hidroxid de sodiu de
puritate 75%;
B. Se consumă 2.5 moli de hidroxid de
sodiu de puritate 80%;
C. Se formează 142 g de sulfat de sodiu;
D. Se formează 2 moli de apă;
E. Se formează 54 g de compus cu
molecule polare.
236. O cantitate de NaOH pur se adaugă
unei soluţii de HCl cu masa de 1 kg şi
concentraţia 36.5% astfel încât, în urma
reacţiei, se constată că în soluţia obţinută
concentraţia NaOH este de 20%. Indicaţi
afirmaţiile incorecte:
A. Cantitatea iniţială de NaOH este de
400g;
B. Reacţionează 10 moli de NaOH;
C. Soluţia finală conţine 350g de NaOH
nereacţionat;
D. Masa soluţiei finale este de 1.75 kg;
E. Se formează 585 g NaCl.
237. La 600 ml soluţie de NaOH 0.5M se
adaugă 400 ml soluţie de HCl 1M. Indicaţi
afirmaţiile adevărate cu privire la soluţia
obţinută:
A. Colorează metiloranjul în galben;
B. Conţine 17.55 g NaCl;
C. Conţine 3·10-1 mol/L ioni Cl–;
D. Conţine 3.65 g HCl nereacţionat;
E. Are pH = 1.
238. În urma reacţiei dintre 2.4 l soluţie
de KOH de concentraţie 0.2625M şi o
soluţie de 600 cm3 de H2SO4 de
concentraţie 0.5M se constată că se
formează o soluţie în care:
A. Indicatorul fenolftaleină rămâne incolor;
B. pH-ul este neutru;
C. Concentraţia ionilor de K+ este 2.1·10-1
mol/L;
D. Concentraţia molară a bazei este 0.01M;
E. Concentraţia molară a sării este 0.1M.
239. Prin reacţia dintre 200 ml soluţie de
HNO3 de concentraţie 2.5M şi 800 cm3
25

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

soluţie de Ca(OH)2 de concentraţie 0.25M
se constată că se formează o soluţie:
A. Cu concentraţia molară în acid 10–4M;
B. Cu pH = 1;
C. Cu concentraţia ionilor NO3– de 5·10-1
mol·L-1;
D. Care conţine 32.8 g sare;
E. Care conţine 0.1 moli de Ca(OH)2
nereacţionat.
240. În urma reacţiei dintre o soluţie de
NaOH de concentraţie 1.25M şi o soluţie
de H3PO4 de concentraţie 1.665M rezultă 1
L de soluţie cu pH=11. Indicaţi afirmaţiile
adevărate:
A. Volumul iniţial al soluţiei de NaOH este
de 800 ml;
B. Reacţionează 1 mol soluţie de NaOH;
C. Reacţionează 200 ml soluţie de H3PO4;
D. În soluţia finală sunt 5.6 moli de NaOH;
E. Concentraţia de sare din soluţia rezultată
este 0.333 M.
241. În urma reacţiei dintre o soluţie de
KOH de concentraţie 0.25M şi o soluţie de
HNO3 de concentraţie 0.35M rezultă 2 L
de soluţie cu pH=12. Indicaţi afirmaţiile
adevărate:
A. Volumul iniţial al soluţiei de KOH este
de 0.8 L;
B. În reacţie se consumă 0.3 moli de KOH;
C. Volumul iniţial al soluţiei de HNO3 este
de 1.2 L;
D. În soluţia finală sunt 1.12 g de KOH;
E. Rezultă 30.3 g de azotat de potasiu.
242. În urma reacţiei dintre o soluţie de
Ba(OH)2 de concentraţie 2·10–3M şi o
soluţie de HCl de concentraţie 2,4·10–2M
rezultă 1 L de soluţie cu pH=2. Indicaţi
afirmaţiile adevărate.
A. Concentraţia acidului în soluţia finală
este de 0.1M;
B. Volumul iniţial al soluţiei de Ba(OH)2
este de 500 ml;
C. Reacţionează 0.073 g de HCl pur;
D. Volumul iniţial al soluţiei de HCl este de
500 cm3;
E. În soluţia finală sunt 0.001 moli de sare.

26

243. În urma reacţiei dintre o soluţie de
NaOH cu pH=12 şi o soluţie de HNO3 cu
pH=2 rezultă 10 ml soluţie cu pH=3.
Indicaţi afirmaţiile adevărate:
A. Volumul iniţial al soluţiei de HNO3 este
de 4.5 ml;
B. Volumul iniţial al soluţiei de NaOH este
de 5.5 cm3;
C. Reacţionează 1.8 g de NaOH;
D. Reacţionează 2.835 mg de HNO3;
E. Soluţiile se amestecă în raport
NaOH:HNO3 = 9:11.
244. În urma reacţiei dintre o soluţie de
KOH cu pH=12 şi o soluţie de HCl cu
pH=2 rezultă 500 cm3 de soluţie cu pH=7.
Indicaţi afirmaţiile adevărate:
A. Reacţionează 250 ml soluţie de HCl;
B. Reacţionează 300 cm3 soluţie de KOH;
C. Reacţionează 91.25 mg de HCl;
D. Soluţiile se amestecă în raport KOH:HCl
= 1:1;
E. În soluţia finală concentraţia sării este
5·10–3M.
245. În urma reacţiei dintre o soluţie de
NaOH cu pH=13 şi o soluţie de HCl cu
pH=1 rezultă 900 ml de soluţie cu pH=12.
Indicaţi afirmaţiile incorecte.
A. Volumul iniţial al soluţiei de HCl este de
495 ml;
B. Volumul iniţial al soluţiei de NaOH este
de 405 cm3;
C. Reacţionează 1.98 g de NaOH;
D. Reacţionează 2.53 g de HCl;
E. Concentraţia sării în soluţia finală este
4,5·10–2M.
246. În urma reacţiei dintre o soluţie de
KOH cu pH=13 şi o soluţie de HNO3 cu
pH=1 rezultă 0.4 L de soluţie cu pH=2.
Indicaţi afirmaţiile adevărate.
A. Volumul iniţial al soluţiei de HNO3 este
de 0.22 L;
B. Volumul iniţial al soluţiei de KOH este
de 180 cm3;
C. Reacţionează 1.386 g de KOH;
D. Se formează 2.222 g de sare;
E. Concentraţia sării în soluţia finală este
4,5·10–3M.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

247. În urma reacţiei dintre o soluţie de
NaOH care conţine 3.2 g NaOH/L şi o
soluţie de HNO3 care conţine 252 g
HNO3/L rezultă o soluţie cu pH=7. Indicaţi
afirmaţiile false.
A. Concentraţia molară a soluţiei de HNO3
este 0.4M;
B. Concentraţia molară a soluţiei de NaOH
este 0.08M;
C. 2 ml de soluţie de HNO3 sunt neutralizaţi
complet de 5 ml soluţie de NaOH;
D. Soluţiile se amestecă în raport
NaOH:HNO3 = 5:1;
E. Soluţiile se amestecă în raport
HNO3:NaOH = 1:2.
248. O soluţie de KOH de concentraţie 2M
reacţionează total cu o soluţie de HCl de
concentraţie 0.5M. Pentru neutralizarea
completă, soluţiile se amestecă în raport de
volume KOH:HCl:
A. 1:3;
B. 1:2;
C. 1:4;
D. 2:1;
E. 4:1.
249. Ce cantitate de soluţie de NaOH 25%
este neutralizată de 75 ml soluţie de HNO3
care conţine 1.26 g HNO3 dizolvat în 1 ml
de soluţie?
A. 94.5 g;
B. 60 g;
C. 189 g;
D. 120 g;
E. 240 g.
250. Indicaţi afirmaţiile corecte privind
reacţiile de mai jos. 150 g NaOH de
puritate 80% se consumă total în reacţie
cu:
A. 1.5 moli de H2SO4;
B. 98 g de H3PO4;
C. 1.5 L de soluţie de HNO3 de concentraţie
2M;
D. 250 g soluţie de HCl de concentraţie
36.5%;
E. 1.275 moli de H2S.
251. Neutralizarea completă a 840 g soluţie
de KOH 22% este realizată de:

A. 0.2 l soluţie de H3PO4 de concentraţie
5.5M;
B. 125 cm3 soluţie de H2SO4 de
concentraţie 2M;
C. 420 g soluţie de HNO3 de concentraţie
11%;
D. 1.98 kg soluţie de CH3COOH de
concentraţie 10%;
E. 330 ml soluţie de HCl de concentraţie
10M.
252. O soluţie de NaOH de concentraţie
20% este neutralizată de 490 ml soluţie de
H2SO4 de concentraţie 20% şi densitate
1.14 g/ml. Indicaţi afirmaţiile false.
A. În reacţie se consumă 558.6 g soluţie de
H2SO4 20%;
B. Reacţionează 2.28 moli de NaOH;
C. În reacţie se consumă 456 g soluţie de
NaOH 20%;
D. Se formează 323.76 g de sare;
E. Concentraţia sării în soluţie finală este
20%.
253. Indicaţi afirmaţiile adevărate cu
privire la o soluţie acidă cu volumul de 5 L
care conţine 5 moli de H2SO4 şi 2 moli de
HCl.
A. 1 L de soluţie conţine 0.8 moli de HCl;
B. 1 ml de soluţie conţine 98 mg de H2SO4;
C. Concentraţia molară în H2SO4 a soluţiei
acide este 1.4M;
D. Este neutralizată total de 6 moli de
Mg(OH)2;
E. Este neutralizată total de 4 L soluţie de
NaOH de concentraţie 3M.
254. O cantitate de 1000 g soluţie formată
prin amestecarea a două soluţii de HCl şi
H2SO4 în care acizii se găsesc în raport
molar HCl:H2SO4 = 3:2 este neutralizată
complet de 700 g soluţie de NaOH de
concentraţie 40%. Indicaţi afirmaţiile
adevărate.
A. Concentraţia HCl în soluţia acidă este
19.6%;
B. Concentraţia H2SO4 în soluţia acidă este
1095%;
C. Sărurile se găsesc în soluţia finală în
raport molar NaCl:Na2SO4 = 3:4;
27

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

D. Concentraţia procentuală a NaCl în
soluţia finală este 10.32%;
E. Concentraţia procentuală a Na2SO4 în
soluţia finală este 16.7%.
255. Un volum de 2 l de soluţie formată
prin amestecarea a două soluţii de NaOH
şi KOH în care bazele se găsesc în raport
molar NaOH:KOH = 1:2 este neutralizată
complet de 500 cm3 soluţie de H2SO4 de
concentraţie 9M. Indicaţi afirmaţiile false:

28

A. Concentraţia NaOH în soluţia bazică este
1.5M;
B. Concentraţia KOH în soluţia bazică este
3M;
C. În soluţia finală, sărurile se găsesc în
raport molar Na2SO4:K2SO4 = 1: 2;
D. Concentraţia molară a Na2SO4 în soluţia
finală este 0.3M.
E. Concentraţia molară a K2SO4 în soluţia
finală este 0.6M.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

Capitolul 2. Structura compuşilor organici
256. Teoria fortei vitale a fost elaborată de:
A. F. Wöhler;
B. J. J. Berzelius;
C. A. Kekulé;
D. D. Mendeleev;
E. L. R. A. C. Avogadro.
257. Care dintre afirmaţiile de mai jos
sunt corecte?
A. Atomul de carbon are patru electroni pe
ultimul strat;
B. Atomul de carbon poate ceda cu uşurinţă
patru electroni, pentru a trece în cationul
C4+;
C. Atomul sau grupa de atomi care conferă
moleculelor proprietăţi fizice şi chimice
specifice se numeşte grupă funcţională;
D. Atomul de carbon are tendinţă
pronunţată de punere în comun de
electroni pentru realizarea octetului;
E. În anumiţi compuşi organici, alături de
legături covalente, apar şi legături ionice.
258. Elementele organogene sunt:
A. Numai carbonul şi hidrogenul;
B. Elementele chimice prezente în compuşii
organici;
C. Orice element chimic, exceptând
carbonul, prezent în compuşii organici;
D. Elementele care suferă anumite
transformări în cursul reacţiilor organice;
E. Numai nemetalele care participă la
formarea compuşilor organici.
259. Precizaţi afirmaţiile adevărate
referitoare la legăturile covalente din
compuşii organici.
A. Sunt realizate prin transfer de electroni;
B. Sunt legături simple, σ;
C. Sunt legături triple, formate dintr-o
legătură σ şi două legături π;
D. Sunt legături simple care se formează
numai între atomii de carbon;
E. Sunt legături duble, formate dintr-o
legătură σ şi o legătură π.

260. Precizaţi care sunt formulele de
structură corecte.

A. H : C : : N
..
B. H : .C. : : O :
H
H
..
C. H : .C. : H
H
..
D. H : C : : C : H
E. H : C

..
O
. .:

261. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. În cursul reacţiilor chimice, orbitalii din
stratul de valenţă (2s şi 2p) ai atomului
de carbon suferă un proces de combinare
(hibridizare), rezultând orbitali care au
aceeaşi geometrie şi aceeaşi energie;
B. Hibridizarea atomului de carbon explică
geometria moleculelor;
C. Orbitalii hibrizi diferă prin formă şi
energie de orbitalii din care s-au format;
D. Orbitalii hibrizi au aceeaşi energie ca şi
orbitalii puri din care provin;
E. Atomul de carbon participă la formarea
de legături covalente numai cu orbitali s
şi p.
262. Molecula clorurii de izobutil conţine:
A. Doi atomi de carbon primari;
B. Un atom de carbon cuaternar;
C. Un atom de carbon terţiar;
D. Trei atomi de carbon primari;
E. Un atom de carbon secundar.
263. Câţi izomeri ai hexanului conţin
atomi de carbon cuaternari?
A. 5;
B. 1;
C. 2;
D. 3;
E. 4.
29

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

264. Care este alchena cu formula
moleculara C7H14 care are patru atomi de
carbon primari, doi atomi de carbon
terţiari şi un atom de carbon cuaternar?
A. 3,4-Dimetil-1-pentena;
B. 2,3-Dimetil-2-pentena;
C. 2,4-Dimetil-2-hexena;
D. 3,4-Dimetil-2-pentena;
E. 2,4-Dimetil-2-pentena.
265. Alchena C6H12 cu un număr maxim
de atomi de carbon cuaternari se numeşte:
A. 2-Metil-1-pentena;
B. 2,3-Dimetil-2-butena;
C. 2,3-Dimetil-1-butena;
D. 3,3-Dimetil-1-butena;
E. 2-Metil-2-pentena.
266. Care dintre reprezentările de mai jos
corespund clasificării corecte a atomilor
de carbon?

A.

H C

O

H

carbon primar

H
B.

H C

H

H

carbon primar;

C. H3C NH2
carbon primar;
D. HC CH
E. H2C CH2

carbon tertiar

carbon secundar
267. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Elementele organogene se identifică
după stabilirea formulei procentuale;
B. Elementele organogene se identifică prin
analiza gazelor rezultate în urma arderii
substanţei;
C. De obicei, în substantele organice
oxigenul nu se identifică direct ca şi
element;
D. Analiza elementală calitativă serveşte la
determinarea formulei brute;
30

E. Analiza elementală calitativă are ca scop
stabilirea naturii atomilor dintr-un
compus.
268. Analiza elementală calitativă are ca
scop:
A. Identificarea speciilor de atomi care
compun substanţa organică analizată;
B. Transformarea substantei respective în
alţi compuşi;
C. Separarea şi identificarea substanţei
respective;
D. Stabilirea formulei moleculare;
E. Dozarea cu metode corespunzatoare a
elementelor ce compun substanţa
organică.
269. Analiza elementală cantitativă are ca
scop determinarea:
A. Numărului atomilor din substanţă;
B. Tipului şi raportului masic al atomilor
dintr-o moleculă;
C. Felului şi numărului atomilor din
molecula unei substante;
D. Cotei de participare a fiecarui element
într-un mol de substanţă;
E. Concentraţiei procentuale a elementelor
din molecula unui compus organic.
270. Ce reprezintă formula brută?
A. Numărul atomilor din substanţă;
B. Tipul şi raportul masic al atomilor
dintr-o moleculă;
C. Felul şi numărul atomilor din molecula
unei substanţe;
D. Cota de participare a fiecarui element
într-un mol de substanţă;
E. Natura şi raportul (exprimat prin numere
întregi) în care se găsesc atomii într-o
moleculă.
271. Compoziţia procentuală a unei
substanţe reprezintă:
A. Concentraţia procentuală a fiecărui
element chimic din substanţa respectivă;
B. Raportul numeric dintre atomii
componenţi;
C. Tipul şi numărul real al atomilor dintr-o
moleculă de substanţă;
D. Compoziţia în grame a fiecărui element
chimic dintr-un mol de substanţă;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

E. Concentraţia procentuală a unei
substanţe într-o soluţie.
272.
Precizaţi
afirmaţiile
corecte
referitoare la formula moleculară.
A. Formula moleculară este un multiplu
întreg al formulei brute;
B. Unei formule moleculare îi pot
corespunde mai multe formule de
structură;
C. Întotdeauna, unei formule moleculare îi
corespunde o singură formulă de
structură;
D. Formula moleculară indică felul şi
numul atomilor din moleculă;
E. Formula moleculară poate fi identică cu
formula brută.
273. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Atomul de carbon formează legături
covalente simple, duble şi triple.
B. Noţiunea de structură se referă la natura,
numărul şi modul în care sunt legaţi
atomii în moleculă.
C. Catenele saturate sunt formate din atomi
de carbon uniţi prin leguri σ şi π.
D. Catenele liniare pot fi saturate,
nesaturate şi aromatice.
E. Formula moleculară se referă la modul
de legare a atomilor în moleculă.
274. Atomul de carbon terţiar este:
A. Atomul de carbon care poate forma trei
legături π;
B. Atomul de carbon legat prin trei legături
σ de alţi trei atomi de carbon;
C. Atomul de carbon implicat în trei
legături carbon-carbon;
D. Al treilea atom de carbon dintr-o catenă;
E. Carbonul implicat într-o legatură σ şi o
legătură π.
275. Compusul organic cu compozitia
exprimată prin raportul de masă C:H:O =
6:1:4 consumă pentru arderea unui mol
560 l (c.n.) de aer (20%O2). Formula
moleculară este:
A. C2H4O;
B. C2H8O4;
C. C4H8O2;
D. CH4O;

E. C3H6O.
276. Care afirmaţie este corectă?
A. Formula spaţială redă modul de orientare
în spaţiu a legăturilor chimice.
B. Modelele structurale redau anumite
detalii spaţiale ale moleculei.
C. Formulele structurale indică felul şi
numărul atomilor componenţi ai unei
substanţe.
D. Formula de structură indică modul de
legare a atomilor în moleculă.
E. Structura unei substanţe este redată prin
formula moleculară.
277. Un amestec gazos format din trei
alcani A, B, C, cu raportul maselor
moleculare MA:MB:MC=8:15:22 şi suma
maselor moleculare egală cu 90, se arde în
aer. Ştiind că la arderea a 50 l amestec se
consumă 950 l de aer (20% O2) şi că
volumul de alcan B este de două ori mai
mare decât volumului de alcan A,
compozitia procentuală în procente de
moli a amestecului este:
A. 19.2%, B: 49.1%, C: 29.8%;
B. 9.8%, B: 19.8%, C: 19.8%;
C. 39.2%, B: 19.7%, C: 39.2%;
D. 14.35%, B: 28.7%, C: 59.8%;
E. 20%, B: 40%, C: 40%.
278. Se supune arderii un amestec
echimolecular de monoxid de carbon şi
propan, rezultând 352 g de dioxid de
carbon. Masa amestecului iniţial este de:
A. 100 g;
B. 144 g;
C. 72 g;
D. 50 g;
E. 216 g.
279. Pentru a efectua analiza unui amestec
de metan şi etan se ard 56 l de amestec.
Din reacţia de ardere rezulta 67.2 l CO2.
Se cere:
a. compoziţia în procente de volum a
amestecului de hidrocarburi;
b. volumul de aer (20% O2) măsurat în
condiţii normale, consumat la ardere;
c. raportul molar metan : etan.
A. 80%CH4, 20%C2H6, 523 l; 1:4;
31

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

B. 20%CH4, 80%C2H6; 896 l; 4:1;
C. 80%CH4, 20%C2H6, 644 l; 4:1;

32

D. 25%CH4, 75%C2H6, 940 l; 1:1;
E. 80%CH4, 20%C2H6, 644 l; 2:0.5.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

Capitolul 3. Compuşi hidroxilici
280. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Sub denumirea de compuşi hidroxilici sunt
reunite toate substantele organice care
conţin în moleculă una sau mai multe
grupe hidroxil legate de un rest organic;
B. Compuşii hidroxilici organici pot fi:
alcooli, enoli şi fenoli;
C. Alcoolii au formula generală R-OH;
D. Alcoolii sunt compuşi hidroxilici în care
grupa funcţională hidroxil este legată de un
atom de carbon al nucleului benzenic
hibridizat sp2;
E. În alcooli, grupa hidroxil poate fi legată de
catena laterală a unei hidrocarburi
aromatice.
281. Care afirmaţie este corectă?
A. Dupa numărul grupelor hidroxil din
moleculă, alcoolii sunt monohidroxilici şi
polihidroxilici;
B. 1-Butanolul se numeşte şi alcool secbutilic;
C. Alcoolii saturaţi prezintă izomerie de
poziţie, de catenă precum şi izomerie de
funcţiune cu acizii carboxilici;
D. Alcoolii saturaţi prezintă izomerie de
poziţie, de catenă precum şi izomerie de
funcţiune cu eterii;
E. Alcoolul alilic este un alcool nesaturat.
282. Care dintre denumirile alcoolilor de
mai jos sunt corecte?
A. CH3-OH, metanol sau alcool metilic;
B. CH2=CH-CH2-OH, propanol sau alcool
propilic;
C. CH3-CH2-CH2-CH2-OH, 2-butanol;
D. HO-CH2-CH2-OH 1,2-etandiol sau
glicerina;
E. CH2(OH)-CH(OH)-CH2-OH, 1,2,3propantriol sau glicerol.
283. După natura restului hidrocarbonat
de care se leagă grupa funcţională, alcoolii
sunt:
A. Monohidroxilici sau polihidroxilici;
B. Primari, secundari şi terţiari;
C. Saturati, nesaturaţi şi aromatici;

D. Oxidabili şi neoxidabili;
E. Naturali şi de sinteză.
284. Alcoolul izopropilic este:
A. Un alcool nesaturat;
B. Un alcool primar;
C. Un alcool monohidroxilic;
D. Un alcool secundar;
E. Un alcool aromatic.
285. Glicerolul este:
A. Un alcool saturat;
B. Un alcool aromatic;
C. Un alcool dihidroxilic;
D. Un alcool terţiar;
E. Un alcool trihidroxilic.
286. Care dintre următoarele afirmaţii
referitoare la obţinerea alcoolilor sunt
corecte?
A. Se pot obţine prin hidroliza compuşilor
monohalogenaţi în prezenta bazelor;
B. Toţi omologii superiori ai etenei dau prin
adiţia apei în prezenţă de acid sulfuric
alcooli terţiari;
C. Prin adiţia apei la alchene se obţin dioli;
D. Prin hidrogenarea catalitică a aldehidelor
se obtin alcooli secundari, iar din cetone
se obţin alcooli terţiari;
E. Reducerea aldehidelor şi cetonelor la
alcooli se poate face cu sodiu şi etanol.
287. Alegeţi răspunsurile corecte.
A. Glicerina este un alcool saturat
monohidroxilic;
B. Prin fermentaţia etanolului rezultă acid
acetic;
C. Etanolul se transformă în etenă prin
deshidratare intermoleculară;
D. Nitratul de glicerină se utilizează ca
medicament;
E. Metanolul este foarte toxic, ingerat poate
produce orbirea şi moartea.
288. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Metalele alcaline reacţionează
cu
alcoolii, formând alcoolaţi (alcoxizi);
33

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

B. Alcoolii au un caracter slab acid;
C. Alcoxizii sunt compuşi instabili în
prezenţa apei;
D. În alcoolaţi, metalul alcalin înlocuieste
un atom de hidrogen din catena
hidrocarbonată;
E. Alcoolii sunt acizi mai slabi decât apa.

80%, cu un randament al procesului
tehnologic de 80%?
A. 672 m3;
B. 470,4 m3;
C. 588 m3;
D. 840 m3;
E. 280 m3.

289. Precizaţi reacţiile corecte.
A. 2-Propanol → propenă+H2O(t, H2SO4);
B. CH3OH+CH3OH → CH2=CH2+H2O (t,
H2SO4);
C. CH3OH+HOSO3H → CH3OSO3H+H2O
D. R-OH + Na → R-O‫־‬Na+ + 1/2H2;
E. RCOOH + R’OH → RCOOR’ + H2O.

293. O metoda petrochimică de sinteză a
glicerinei foloseşte ca materie primă
propena din gazele de cracare. Care este
volumul de clor (c.n.) de puritate 75%
necesar obţinerii a 690 kg de glicerină de
puritate 80%, cu un randament global de
75%?
A. 258.4m3;
B. 336 m3;
C. 358.4m3;
D. 179.2m3;
E. 477.8m3.

290. Care dintre următoarele afirmaţii
referitoare la oxidarea alcoolilor sunt
corecte?
A. Prin oxidarea blandă a alcoolilor primari
se obţin cetone;
B. Oxidarea energică a alcoolilor primari
duce la acizi carboxilici;
C. Oxidarea blândă a alcoolilor secundari
duce la cetone;
D. Oxidarea energică a alcoolilor secundari
duce la acizi cu număr mai mare de
atomi de carbon;
E. Alcoolii terţiari se oxidează în condiţii
mai puţin energice decât alcoolii
secundari.
291. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Obţinerea metanolului din gazul de
sinteză este aplicată industrial;
B. Consumul prelungit de etanol produce
dependenţă;
C. Alcoolul etilic se obţine industrial prin
adiţia apei la etenă sau prin fermentaţia
alcoolică a monozaharidelor;
D. Prin esterificarea glicerinei cu acidul
azotic rezultă acroleina;
E. Pentru identificarea glicerinei se
utilizează reacţia de transformare în
grăsimi colorate.
292. Care este volumul gazului de sinteză
(c.n.) de puritate 80% (procente de volum)
introdus într-un proces tehnologic de
obtinere a 320 kg de metanol de puritate
34

294. Trinitratul de glicerină este una
dintre cele mai puternice substantele
explozive.
În
urma
reacţiei
de
descompunere explozivă a acestuia se pun
în libertate cantităţi mari de gaze. Care
este volumul gazelor rezultate (c.n.) prin
descompunerea trinitratului de glicerină,
după condensarea vaporilor de apă, ştiind
ca s-au folosit 0.908 t de exploziv de
puritate 75%?
A. 487.2 m3;
B. 425.6 m3;
C. 649.6 m3;
D. 319.2 m3;
E. 524.6m3.
295. Referitor la reacţia metalelor alcaline
cu alcoolii, sunt corecte afirmatiile:
A. Metalele alcaline reacţionează cu
alcoolii, formînd alcoxizi sau alcoolaţi;
B. Alcoolii au caracter slab acid;
C. Alcoxizii se pot obţine şi prin reacţia
alcoolilor cu hidroxizii alcalini;
D. Alcoxizii alcalini sunt compuşi ionici;
E. Alcoolii sunt acizi mai tari decât apa.
296. O cantitate de 23 g sodiu metalic
reacţionează cu un mol
de alcool,
degajând 11.2 l H2 (c.n.). Alcoolul poate fi:
A. Metanolul;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

B.
C.
D.
E.

1-Propanolul;
Izopropanolul;
Etandiolul;
Etanolul.

297. Care dintre reacţii dovedeşte că apa
este un acid mai tare decât alcoolii?
A. CH3CH2OH+Na → CH3CH2O-Na+
+1/2H2;
B. C6H5-O-Na++H2O+CO2 → C6H5-OH +
NaHCO3;
C. C6H5-OH +NaOH→ C6H5-O-Na+ + H2O;
D. CH3CH2O-Na+ +H2O → CH3CH2OH +
NaOH;
E. Nici una dintre reacţii.

302. La amestecarea etanolului cu apa are
loc:
A. Hidroliza;
B. Un proces fizic;
C. Descompunere a alcoolului;
D. Ionizare;
E. Diluarea alcoolului.
303. Alegeţi diolii saturati aciclici din
formulele de mai jos.
A. C3H6O2;
B. C3H8O2;
C. C4H10O2;
D. C5H10O2;
E. C6H14O2.

298. Prin care dintre următoarele reacţii
se poate obtine 1-butanolul?
A. Hidroliza clorurii de n-butil;
B. Aditia apei la 1-butenă;
C. Reducerea butanalului;
D. Hidroliza acetatului de n-butil;
E. Reducerea butanonei.

304. Cum se poate obţine cel mai uşor
alcool o-hidroxibenzilic?
A. Prin hidroliza clorurii de o-clorobenzil;
B. Prin hidroliza alcoolului o-clorobenzilic;
C. Din fenol şi formaldehidă;
D. Prin oxidarea o-hidroxitoluenului;
E. Nici una dintre variante nu este posibilă.

299. În prezenţa acidului sulfuric, alcoolii
pot reacţiona diferit, în functie de condiţii
şi formează:
A. Esteri anorganici;
B. Alchene;
C. Sulfaţi acizi de alchil;
D. Acizi sulfonici;
E. Eteri.

305. Produsul principal al reacţiei de
oxidare a 3-metil-3-buten-2-olului cu
K2Cr2O7 /H2SO4 este:
A. CO2;
B. H2O;
C. Acetona;
D. Butandiona.
E. Acid malonic.

300. Oxidarea alcoolilor la aldehide sau
cetone se poate realiza cu:
A. Reactiv Fehling;
B. Oxid de calciu;
C. K2Cr2O7/H2SO4;
D. Acid sulfuric concentrat;
E. Reactiv Tollens.
301. Prin deshidratare intermoleculară,
alcoolul p-metilbenzilic formează un eter
numit:
A. Dibenzil eter;
B. Metil benzil eter;
C. o,o'-Dimetildibenzil eter;
D. Bis(p-metilbenzil) eter;
E. Amestec de oo'-dimetildibenzil eter şi
pp'-dimetildibenzil eter.

306. Un amestec de doi alcooli
monohidroxilici saturaţi formează în
reacţia cu sodiul 179.2 l de hidrogen.
Cunoscând că volumul de hidrogen
degajat de alcoolul superior B este cu 22.4
l mai mare decit cel degajat de alcoolul A
şi că alcoolul inferior A are raportul de
masă C:H:O=12:3:8, iar alcoolul superior
B are raportul de masă C:H:O=9:2:4, se
cere compoziţia procentuală de masă a
amestecului de alcooli.
A. 66.66%A şi 33.33%B;
B. 37.35%A şi 62.64%B;
C. 55%A şi 45%B;
D. 51.5%A şi 48.5%B;
E. 75%A şi 25%B.

35

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

307. Un alcool monohidroxilic saturat care
contine 68.18%C prezintă mai mulţi
izomeri. Câţi dintre izomerii alcooli sunt
rezistenţi la acţiunea soluţiei de
K2Cr2O7/H2SO4?
A. 5;
B. 4;
C. 2;
D. 1;
E. 3;
308. Prin fixarea unui proton la oxigen,
alcoolii se transformă în:
A. Anioni;
B. Cationi;
C. Carbanioni;
D. Carbocationi;
E. Ioni oxoniu.
309. Prin arderea metanolului se obţine:
A. Formaldehidă şi hidrogen;
B. Dioxid de carbon şi apă;
C. Carbon şi apă;
D. Hidrogen şi apă;
E. Energie.
310. Alcoolaţii se obţin din:
A. Alcooli şi apă;
B. Fenoli şi sodiu;
C. Alcooli şi hidroxid de sodiu;
D. Alcooli şi carbonat acid de sodiu;
E. Alcooli şi sodiu.
311. Prin fermentaţia alcoolică a unui mol
de glucoză se formează:
A. Un mol de etanol şi un mol de apă;
B. Doi moli de etanol şi doi moli de CO2;
C. Un mol de etanol, un mol de CO2 şi doi
moli de H2O;
D. Doi moli de etanol, doi moli CO2 şi doi
moli de H2O.
E. Doi moli de acid acetic;
312. 1-Butanolul se poate obţine prin
următoarele transformări:
A. Monohalogenarea ciclobutanului şi
hidroliza compusului halogenat format;
B. Din metan prin acetilenă, dimerizare şi
adiţia apei;
C. Din butanonă prin oxidare;
D. Din acrilonitril prin reducere şi apoi
36

tratare cu acid azotos;
E. Din metan prin acetilenă, acetaldehidă,
2-butenal şi hidrogenare;
313. Câte alchene se se pot obţine prin
deshidratarea 2,3-dimetil-3-hexanolului în
prezenţa acidului sulfuric?
A. 1;
B. 2;
C. 3;
D. 4;
E. 5.
314. Alcoolul etilic şi dimetil eterul se află
în relaţie de:
A. Izomerie de catenă;
B. Izomerie de funcţiune;
C. Izomerie de poziţie;
D. Izomerie sterică;
E. Izomerie optică.
315. Indicaţi structura alcoolului cu
formula moleculară C6H14O care la
deshidratare cu H2SO4 formează o
alchenă
care
prin
oxidare
cu
K2Cr2O7/H2SO4 formează două molecule
de acetonă.
A. Alcoolul 2,3-dimetil-2-butilic;
B. Alcoolul2-metil-2-butilic;
C. 3,3-Dimetil-2-butanolul;
D. 2,3-Dimetil-2-butanolul;
E. 3-Hexanolul.
316. Prin oxidarea 3-hexanolului cu
KMnO4 în mediu de H2SO4 se formează:
A. Doi acizi carboxilici, CO2 şi apă;
B. Doi acizi carboxilici şi apă;
C. Trei acizi carboxilici şi apă;
D. O cetonă;
E. Nici una dintre variante nu este
adevărată.
317. O cantitate de 39 g de amestec
echimolecular de metanol şi etanol se
supune
oxidării
energice
cu
KMnO4/H2SO4. Care este volumul soluţiei
de KMnO4 1M care se consumă în reacţie?
A. 400 ml;
B. 600 ml;
C. 1000 ml;
D. 2000 ml;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

E. 1400 ml.
318. Se ard 11.5 g alcool monohidroxilic
saturat şi rezultă 11.2 l CO2 (c.n.).
Identificaţi alcoolul şi calculaţi masa de
sodiu necesară reacţiei cu 69 g de alcool.
A. CH3OH, 34.5 g;
B. CH3CH2OH, 34.5 g;
C. CH3CH2OH, 23 g;
D. Propanol, 34.5 g;
E. CH3CH2CH2OH, 34.5 g.
319. O cantitate de 26.8 g de amestec
echimolecular de 1-propanol şi 1-butanol
se oxidează cu KMnO4/H2SO4. Care este
volumul soluţiei de KMnO4 0.4 M care se
consumă?
A. 0.66 l;
B. 0.40 l;
C. 0.80 l;
D. 0.57 l;
E. 0.49 l.
320. Se obţin 1.15 l de etanol (d 0.80
g/cm3) folosind ca materie primă etena.
Admiţând că jumătate din etanol este
oxidat la aldehidă cu oxigenul rezultat
prin acţiunea bicromatului de potasiu
asupra acidului sulfuric 1M, precizaţi, în
ipoteza că reacţiile au loc cantitativ,
volumul soluţiei de acid sulfuric folosit la
oxidare şi volumul de etenă din care s-a
obţinut alcoolul.
A. 6.67 l şi 44.8 l;
B. 13.33 l şi 448 l;
C. 3.33 l şi 44.8 l;
D. 7.84 l şi 224 l;
E. 10.76 l şi 672 l.
321. Se obţine cantitatea de 4.4 kg de
acetaldehidă prin oxidarea unei cantităţi
de etanol cu bicromat de potasiu în mediu
de acid sulfuric. Care este volumul soluţiei
1/3M de bicromat de
potasiu care
oxidează alcoolul la acetaldehidă?
A. 100 l;
B. 80 ml;
C. 60 l;
D. 1000 ml;
E. 50 l.

322. O cantitate de 4.4 kg de acetaldehidă
se obţine prin oxidarea etanolului cu
bicromat de potasiu în mediu de acid
sulfuric. Ştiind că alcoolul oxidat la
acetaldehidă reprezintă 1/4 din cantitatea
totală de alcool luată în lucru şi că restul
de alcool se oxidează la acid acetic, cu
permanganat de potasiu, în mediu de acid
sulfuric, care este volumul soluţiei 0.2 M
de permanganat de potasiu utilizat?
A. 600 l;
B. 500 l;
C. 420 l;
D. 1200 l;
E. 9000 l.
323. Precizaţi cu care dintre următorii
compuşi reactionează alcoolul benzilic.
A. NaOH;
B. CH3COOH;
C. H2O;
D. Oxidul de etenă;
E. Sodiul.
324. O cantitate de 460 g dintr-un alcool
monohidroxilic saturat se transformă, în
prezenţa H2SO4, în 370 g de eter. Să se
determine formula moleculară a alcoolului
şi a eterului, precum şi concentraţia H2SO4
după separarea eterului, dacă iniţial s-au
folosit 400 g de soluţie H2SO4 98%.
A. CH4O, C2H6O, 75%;
B. C2H6O, C2H8O, 80%;
C. C2H6O, C4H10O, 80%;
D. C2H6O, C4H10O, 85%;
E. C3H8O, C6H14O, 80%.
325. Precizaţi denumirea cicloalchenei
care prin tratare cu KMnO4 şi H2O
formează 1-metilciclohexan-1,2-diol.
A. 1-Metilciclohexena;
B. 1-Etilciclohexena;
C. 3-Metilciclohexena;
D. 4-Metilciclohexena;
E. 3-Etilciclohexena.
326. Dacă prin transformarea unui alcool
primar în acidul corespunzător masa lui
moleculară creşte cu 23.3%, alcoolul este:
A. Metanolul;
B. Etanolul;
37

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

C. Propanolul;
D. Izopropanolul;
E. Butanolul.
327. Precizaţi denumirea compusului X ce
respectă schema următoare:
X - H2O → Y;
Y + H2O → X.
A. Etanolul;
B. 1-Propanolul;
C. 1-Butanolul;
D. 2-Butanolul;
E. Izobutanol.
328. Care dintre alcoolii X cu formula
moleculară C4H10O respectă următoarea
schemă?
X - H2O → Y;
Y + H2O → X.
A. 1-Butanolul;
B. 2-Butanolul;
C. Izobutanolul;
D. Terţbutanolul;
E. Ciclobutanolul.
329. Alegeţi dintre următorii compuşi pe
cei care pot reacţiona cu alcoolul alilic.
A. Na;
B. NaOH;
C. Cl2;
D. NaHCO3;
E. CH3COOH.
330. Alcoolul izobutilic se poate obţine din
2-metilpropanal prin:
A. Hidroliză;
B. Hidrogenare;
C. Dehidrogenare;
D. Oxidare;
E. Tratare cu KOH.
331. Câţi alcooli monohidroxilici saturaţi
cu procent de oxigen > 21% există?
A. 4;
B. 5;
C. 6;
D. 7;
E. 8.
332. O cantitate de 53 g de amestec
echimolecular
a
doi
alcooli
38

monohidroxilici saturati eliberează în
urma reacţiei cu sodiul un volum de 11.2 l
de hidrogen. Aceeaşi cantitate de amestec
este tratată cu acid acetic. În reacţia de
esterificare, care decurge cu un
randament de 100%, unul din alcooli
formează cu 7 g mai mult ester decât
celălalt. Se cere identificarea alcoolilor şi
calcularea compoziţiei procentuale a
amestecului iniţial.
A. 50% etanol şi 50% metanol;
B. 37,2% etanol şi 62,5% butanol;
C. 25% metanol şi 75% propanol;
D. 25% etanol şi 75% propanol;
E. 43.4% etanol şi 56.6% propanol.
333. Prin încălzirea cu H2SO4 a 30 g de
alcool monohidroxilic saturat se formează
25.5 g de eter. Considerând că reacţia
decurge cantitativ, se cere denumirea
alcoolului şi a eterului.
A. Metanol şi dimetil eter;
B. Propanol şi dipropil eter;
C. Etanol şi dietil eter;
D. Butanol şi dibutil eter;
E. Ciclohexanol şi diciclohexil eter.
334. Un amestec de metanol şi etanol cu
masa de 248 g formează prin ardere 224 l
CO2 (c.n.). Se cere compoziţia în procente
de masă a a amestecului de alcooli.
A. 29.44%, 70.55%;
B. 50%, 50%;
C. 25.80%, 74.19%;
D. 45.5%, 54.5;
E. 39.3%, 60.7%.
335. Un amestec de metanol şi etanol cu
masa de 248 g formează prin ardere 224 l
CO2 (c.n.). Se cere volumul de aer cu
20%O2 necesar arderii amestecului de
alcooli.
A. 3800 l;
B. 1904 l;
C. 952 l;
D. 1680 l;
E. 590 l.
336. Un amestec de metanol şi etanol cu
masa de 248 g formează prin ardere 224 l
CO2 (c.n.). Se cere volumul de H2 rezultat

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

din reacţia cu sodiul metalic a amestecului
de alcooli.
A. 112 l;
B. 67.2 l;
C. 89.6 l;
D. 86.9 l;
E. 56 l.
337. Un amestec de metanol şi etanol cu
masa de 248 g formează prin ardere 224 l
CO2 (c.n.). Se cere volumul de gaz de
sinteză din care s-a obţinut metanolul din
amestec.
A. 201.6 l;
B. 67.3 l;
C. 201.6 l;
D. 134.4 l;
E. Nici un rezultat nu este corect.
338. Un amestec de metanol şi etanol cu
masa de 326 g formează prin ardere 291.2
l CO2 (c.n.). Se cere volumul soluţiei de
alcoolul etilic de concentraţie 90%
(d=0.8g/cm3) din masa amestecului.
A. 230 cm3;
B. 255.5 cm3;
C. 299.5 cm3;
D. 220.8 cm3;
E. 319.44 cm3.
339. Acidul acetic se poate obţine din
glicerol, prin următoarea succesiune de
reacţii:
CH2

CH

CH2

H2SO4

OH

OH

OH

-2H2O

2H2/Ni

H3C CH2

H3C

CH CH2

CH2
5[O]
-CO2
-H2O

H2C

OH

CH

CHO

H2SO4 (c)
H3C

COOH

Care este cantitatea de glicerol necesară
obţinerii a 5 kg soluţie de acid acetic de
concentraţie 60%, ştiind că randamentul
reacţiei de hidrogenare este de 80%, iar
cel al reacţiei de oxidare este de 50%?
A. 4.6 kg;
B. 5.75 kg;
C. 11.5 kg;
D. 125 moli;
E. 62.5 moli.

340. Se efectuează combustia completă a 5
moli de metanol cu 2 m3 de aer. Care este
volumul amestecului gazos final (c.n.) dacă
apa este în stare de vapori?
A. 1120 l;
B. 2068 l;
C. 1936 l;
D. 1832 l;
E. 2168 l.
341. Un amestec format din câte un mol de
trei alcooli monohidroxilici saturaţi
omologi necesită pentru ardere completă
1512 l de aer (20% O2). Cei trei alcooli
sunt:
A. Metanolul, etanolul, propanolul;
B. Etanolul, propanolul, izopropanolul;
C. Etanolul, propanolul, 1-butanolul;
D. Metanolul, etanolul, butanolul;
E. Metanolul, terţbutanolul, 2-butanolul.
342. Un diol saturat are raportul de masă
C:H:O=6:1.25:4. Câţi dioli stabili pot
exista?
A. 3;
B. 4;
C. 6;
D. 5;
E. 8.
343. Câţi hidroxieteri corespund formulei
moleculare C4H10O2?
A. 10;
B. 9;
C. 8;
D. 7;
E. 11.
344. La tratare cu H2SO4, din 6 l de alcool
izopropilic cu densitatea 0.8 g/cm3 se pot
obţine, în funcţie de condiţiile de lucru:
A. 80 de moli de propenă;
B. 40 de moli de propenă;
C. 336 g de propenă;
D. 3.36 kg de propenă;
E. 40 de moli de diizopropil eter.
345. Un mol de alcool saturat aciclic
degajă în reacţia cu sodiul 22.4 l H2. Doi
moli din acelaşi alcool formează prin
ardere 134.4 l CO2, cu un randament al
39

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

reacţiei de ardere de 75%. Formula
moleculară a alcoolului este:
A. C3H8O;
B. C3H8O2;
C. C4H10O;
D. C4H10O2;
E. C4H8O;
346. Un amestec de metanol şi etanol cu
masa 326 g formează prin ardere 291.2 l
CO2 (c.n.). Se cere cantitatea de alcool
etilic de concentraţie 90% din masa
amestecului:
A. 230 g;
B. 255.5 g;
C. 299.5 g;
D. 220.8 g;
E. 319.44 g.
347. Pentru obţinerea industrială a 1butanolului se utilizează următoarele
reacţii:
2CH4 → C2H2 + 3H2;
C2H2 + HOH → CH3CH=O;
2CH3CH=O → CH3-CH=CH-CH=O + H2O;
CH3-CH=CH-CH=O + 2H2 → 1-butanol.

Ştiind că din 2000 l de metan de puritate
89.6% s-au obţinut 148 g de butanol,
reacţiile decurgând cu randament de 50%,
cu excepţia reacţiei Kucerov, indicaţi:
randamentul reacţiei Kucerov şi volumul
de
hidrogen
(c.n.)
consumat
la
hidrogenare.
A. 90%, 89.6 l;
B. 80%, 67.2 l;
C. 90%, 44.8 l;
D. 75%, 44.8 l;
E. 80%, 89.6 l.
348. Alcoolii se pot obţine din:
A. Cetone prin reducere;
B. Aldehide prin reducere;
C. Amine aromatice primare, prin tratare cu
acid azotos;
D. Compuşi halogenaţi geminali, prin
hidroliză;
E. Amine alifatice primare, prin tratare cu
acid azotos.
349. Pentru formula moleculară C3H6O
există:
A. Doi alcooli ciclici;
40

B.
C.
D.
E.

Un alcool ciclic;
Un eter nesaturat;
Doi eteri nesaturati;
Doi enoli.

350. Care afirmaţie este corectă?
A. Fenolii sunt compuşi hidroxilici în care
grupa funcţională hidroxil este legată de
un nucleu aromatic;
B. Fenolii au formula generală Ar-OH;
C. Fenolul cu structura cea mai simplă este
hidroxibenzenul;
D. Fenolii au grupa OH legată de catena
laterală a unei hidrocarburi aromatice;
E. În fenoli grupa OH este legată de un
atom de carbon hibridizat sp3.
351. Se dau următoarele formulele de
structură:
OH

OH

OH

OH

OH

OH

OH
OH
C

B

A

OH
OH
HO

Care este denumirea
compuşii de mai sus?
A. Pirocatechina;
B. Hidrochinona;
C. Rezorcina;
D. Pirogalol;
E. o-Crezolul.

OH
E

D

corectă pentru

352. Se dau următoarele formulele de
structură:
OH

OH

OH

CH2OH

OCH3

D

E

CH3
CH3
CH3
A

B

C

Care este denumirea
compuşii de mai sus?
A. o-Crezol;
B. m-Crezol;
C. p-Crezol;
D. Metoxibenzen;
E. Difenil eter.

corectă pentru

353. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. În fenoli, grupa OH este legată de un

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

B.
C.
D.
E.

atom de carbon asimetric hibridizat sp2;
În mediu bazic, fenolii cedează protonul
legat de oxigen, având caracter acid;
Formula generală a fenolilor este
Ar-(CH2)n-OH;
Fenolul este utilizat în industria
farmaceutică la prepararea aspirinei;
Fenolii substituiţi cu grupe alchil
prezintă izomerie de poziţie şi izomerie
de funcţiune cu alcoolii aromatici.

354. Câţi izomeri ce prezintă în moleculă
un nucleu aromatic corespund formulei
moleculare C7H8O?
A. 7;
B. 8;
C. 6;
D. 5;
E. 4.
355. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Crezolul este un fenol monohidroxilic;
B. α-Naftolul este un fenol polihidroxilic;
C. Pirogalolul este un fenol trihidroxilic;
D. Hidrochinona este un fenol trihidroxilic;
E. Pirogalolul este este un alcool aromatic.
356. Precizaţi afirmaţiile adevărate.
A. Fenolii sunt compuşi nesaturaţi;
B. Fenolii au caracter acid;
C. Fenolii au caracter bazic;
D. Fenolii se pot esterifica cu acizi
carboxilici;
E. Fenolii sunt compuşi cu funcţiuni mixte.
357.
Precizaţi
afirmaţiile
corecte
referitoare la comportarea chimică a
fenolilor.
A. Restul aromatic (aril) şi grupa
funcţională hidroxil se influentează
reciproc;
B. Sub influenţa restului aril, grupa OH
dobândeşte proprietati bazice;
C. Sub influenţa grupei hidroxil, reacţiile de
substituţie la nucleu au loc mai greu
decât la benzen;
D. Fenolii prezintă proprietăţi asemănătoare
alcoolilor, datorită grupei OH;
E. Ca şi arenele, fenolii dau reacţii de
substituţie pe nucleul aromatic.

358. Care dintre următoarele afirmaţii
referitore la fenoli sunt corecte?
A. Fenolii sunt acizi mai slabi decât
alcoolii;
B. Spre deosebire de alcooli, care
reacţionează numai cu metalele alcaline,
fenolii reacţionează şi cu hidroxizii
alcalini;
C. Fenoxizii sunt compuşi ionizaţi, solubili
în apă;
D. Fenoxizii nu pot fi descompuşi de acidul
carbonic;
E. Caracterul acid al fenolilor mai puternic
decât cel al alcoolilor se datorează
influenţei nucleului aromatic.
359. Prin bromurarea înaintată a fenolului
se obţine tribromfenolul. Ce cantitate de
tribromfenol se obţine din 1600 g de
brom?
A. 551.66 g;
B. 827.50 g;
C. 920.66 g;
D. 1103.33 g;
E. 1013.33 g.
360. Prin bromurarea înaintată a fenolului
se obţine tribromfenol. Cantitatea de
tribromfenol ce se poate obţine din 1000 g
de brom cu un randament al reacţiei de
bromurare de 80% este:
A. 650 g;
B. 689.58 g;
C. 861.98 g;
D. 551.66 g;
E. 500 g.
361. Care dintre reacţiile de mai jos sunt
legate de caracterul acid al fenolului?
A. C6H5OH + NaOH → C6H5O–Na+ + H2O;
B. C6H5OH + 3H2 → C6H11OH;
C. C6H5O–Na+ + H2O + CO2 → C6H5OH +
NaHCO3;
D. C6H5O–Na+ + HCOOH → C6H5OH +
HCOONa;
E. C6H5SO3Na + NaOH →C6H5OH +
Na2SO3.
362. Care dintre următoarele afirmaţii
sunt corecte?
A. Fenolul participă mai uşor decât
41

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

benzenul la reacţii de substituţie;
B. Fenolul se poate esterifica cu anhidride
de acizi;
C. Fenolul se utilizează la fabricarea
acidului salicilic;
D. Fenolul este folosit ca solvent pentru
lacuri si vopsele;
E. Fenoxidul de sodiu reacţionează cu CO2
la temperatură şi presiune.
363. O cantitate de fenol se nitrează până
la trinitrofenol. La nitrare s-au utilizat 630
g soluţie acid azotic de concentraţie 80%.
La sfârşitul reacţiei, după îndepărtarea
trinitrofenolului, soluţia de acid azotic are
o concentraţie de 35%. Cantitatea de fenol
supusă nitrării este:
A. 470 g;
B. 188 g;
C. 376 g;
D. 141 g;
E. 94 g.
364. Câţi izomeri ce conţin un nucleu
benzenic se pot scrie pentru formula
moleculară C8H10O?
A. 5 eteri;
B. 3 fenoli;
C. 9 fenoli;
D. 2 alcooli;
E. 5 alcooli.
365. Precizaţi care dintre următorii
compuşi reacţionează cu fenolul.
A. HCl;
B. CH2=O;
C. CH3COOH;
D. NaOH;
E. H2CO3.
366. Precizaţi pentru care dintre compuşii
de mai jos se respectă condiţiile: raport
masic C/O=3/2 iar prin mononitrare
formează un singur compus.
A. Pirocatechina;
B. Hidrochinona;
C. 1,3,5-Trihidroxibenzenul;
D. Pirogalolul;
E. 1,2,4-Trihidroxibenzenul.

42

367. La fabricarea fenolului prin topire
alcalină, se încălzeşte la 300oC, un amestec
de benzensulfonat de sodiu şi NaOH de
puritate 80%, rezultând o topitură care
conţine ca produs principal fenoxidul de
sodiu. Prin acidularea fenoxidului cu o
soluţie apoasă de acid acetic se obţine
fenolul brut, conform următoarelor
reacţii:
C6H5SO3Na+2NaOH → C6H5ONa+Na2SO3;
C6H5ONa+CH3COOH→C6H5OH+CH3COONa

Fenolul brut se purifică prin distilare.
Ştiind că randamentele sunt: 95% pentru
topirea alcalină, 90% pentru acidulare şi
90% pentru distilare, să se calculeze masa
de benzensulfonat de sodiu, stoechiometric
necesară pentru fabricarea unei tone de
fenol.
A. 2098.8 kg;
B. 2056.8 kg;
C. 2015.6 kg;
D. 2488.4 kg;
E. 2550 kg;
368. La fabricarea fenolului prin topire
alcalină, se încălzeşte la 300oC, un amestec
de benzensulfonat de sodiu şi NaOH de
puritate 80%, rezultând o topitură care
conţine ca produs principal fenoxidul de
sodiu. Prin acidularea fenoxidului cu o
soluţie apoasă de acid acetic se obţine
fenolul brut, conform următoarelor
reacţii:
C6H5SO3Na+2NaOH → C6H5ONa+Na2SO3;
C6H5ONa+CH3COOH→C6H5OH+CH3COONa

Fenolul brut se purifică prin distilare.
Ştiind că randamentele sunt: 95% pentru
topirea alcalină, 98% pentru acidulare şi
98% pentru distilare, să se calculeze masa
de hidroxid de sodiu 80%, stoechiometric
necesară pentru fabricarea unei tone de
fenol.
A. 1189.8 kg;
B. 1214 kg;
C. 1278 kg;
D. 1166 kg;
E. 1382 kg.
369. La hidrogenarea fenolului în prezenţă
de Ni, se obţine ciclohexanol şi
ciclohexanonă, conform următoarelor
reacţii:

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

C6H5OH + 3H2 → C6H11OH;
C6H5OH+2H2 → C6H10O (ciclohexanona).
Ştiind că se lucrează cu un raport molar
fenol:H2 de 1:100, că tot fenolul
reacţionează şi că doar 2.8% (procente
molare) din hidrogen se consumă, să se
calculeze raportul molar ciclohexanol :
ciclohexanonă.
A. 1:1;
B. 2:2;
C. 6:1
D. 5:1;
E. 4:1.
370. Fenoxizii alcalini se pot obţine din:
A. Fenoli şi carbonat acid de sodiu;
B. Fenoli şi hidroxid de potasiu;
C. Fenoli şi Na2CO3;
D. Fenoli şi hidroxid de sodiu;
E. Alcooli şi sodiu.

A.
B.
C.
D.
E.

1.37 t;
1375 kg;
10 t;
1.7 t;
10000 kg.

372. Care dintre afirmaţiile de mai jos
referitoare la fenol sunt corecte?
A. Are caracter slab acid, reacţionând cu
hidroxizii alcalini;
B. Grupa hidroxil măreşte reactivitatea
nucleului aromatic în poziţia meta,
favorizând substituţia în această poziţie;
C. Formează esteri prin tratare cu cloruri de
acizi în mediu bazic;
D. Este un acid mai slab decât metanolul;
E. Este un acid mai slab decât acidul
carbonic, fiind deplasat de acesta din
sărurile sale.

371. O cantitate de 47 t fenol se
hidrogenează la 180oC, în prezenţă de Ni,
obţinându-se 39.2 t compus hidrogenat
(A), prin adiţia a doi moli de H2 pentru un
mol de fenol. Restul de fenol se
hidrogenează la compusul B, necesitând
trei moli de H2 pentru un mol de fenol.
Calculaţi cantitatea de produs B care se
obţine.

43

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

Capitolul 4. Amine
373. Care dintre următoarele amine sunt
denumite corect?
A. CH3-CH2-CH2-NH2, izopropilamina;
B. C6H5-NH2, benzilamina;
C. C6H5-NH-C6H5, difenilamina;
D. CH3-NH-CH3, dimetilanilina;
E. (CH3)2N-CH2-C6H5, N,N-dimetilbenzilamina.
374. Care afirmaţie este corectă?
A. Aminele sunt produşi de substituţie ai
amoniacului;
B. După gradul de substituire a azotului,
aminele sunt primare, secundare şi terţiare;
C. După natura resturilor hidrocarbonate,
aminele sunt primare, secundare şi terţiare;
D. Aminele primare pot fi mixte;
E. Aminele aromatice au grupa
funcţională legată de nucleul aromatic.
375. Care afirmaţie este corectă?
A. 1,2-Fenilendiamina
este
o
amină
secundară;
B. Benzilamina este o amina aromatică;
C. 1,2-Etilendiamina este o amina primară;
D. N,N-Dimetilanilina este o amina terţiară
mixtă;
E. Fenilamina este o amina aromatică
secundară.
376. Care dintre afirmaţiile referitoare la
obţinerea aminelor este corectă?
A. La alchilarea amoniacului cu compuşi
halogenaţi se obţin amine primare,
secundare şi terţiare;
B. Prin alchilarea amoniacului se pot obţine şi
halogenuri de tetraalchilamoniu;
C. Amoniacul poate fi alchilat cu sulfat de
alchil;
D. Prin alchilarea amoniacului se obţin amine
aromatice;
E. În reacţia de alchilare, halogenul se elimină
sub formă de hidracid.
377. Care dintre următoarele reacţii sunt
corecte?
A. R-I + NH3 → R-NH3+I‫;־‬
44

B. R-I + NH3 → R-NH2 + HI;
C. R-NH3+I– + NaOH → R-NH2 + NaI +
H2O;
D. R-NH2 + NaOH → R-NH3+OH‫ ־‬+ H2O;
E. R2NH + R-Cl → R3N + HCl
378. Reducerea nitroderivaţilor poate
constitui o metodă generală de obţinere a
aminelor. Care dintre afirmaţii referitor la
acestă metodă sunt corecte?
A. Hidrogenul necesar reducerii este obţinut
prin reacţia dintre un metal şi un acid
mineral;
B. Hidrogenul necesar reducerii se obţine
prin reacţia hidroxidului de sodiu cu
alcoolii;
C. Reducerea se poate face cu Fe şi HCl sau
cu Fe şi H2SO4;
D. La reducerea nitroderivatilor, acidul
cedează electroni, iar metalul cedează
protoni;
E. Reducerea nitrobenzenului conduce la un
amestec de amine primare, secundare şi
terţiare.
379. Care afirmaţie este corectă?
A. Aminele pot funcţiona ca baze, cedând
cu usurinţă protoni;
B. Comportarea chimică a aminelor este
asemănătoare cu cea a amoniacului;
C. În apă, aminele solubile formează, ca şi
amoniacul, hidroxizii respectivi, reacţiile
fiind procese de echilibru;
D. Bazicitatea aminelor reprezintă o
caracteristică generală a acestora şi
indică comportarea aminelor faţă de
donorii de protoni;
E. Aminele alifatice sunt baze mai tari
decât amoniacul, iar cele aromatice mai
slabe, aminele secundare alifatice sunt
baze mai tari decât cele primare.
380. Care dintre următoarele reacţii sunt
corecte?
A. R-NH2 + NaOH → R-NH3+]OH‫;־‬
B. R-NH2 + HOH → R-NH3+ + OH‫;־‬
C. R-NH2 + HOH → R-NH2-OH]‫ ־‬+ H+;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

D. R-NH2 + HCl → R-NH3+]Cl‫;־‬
E. R-NH3+]Cl‫ ־‬+ NaOH→ R-NH2 + NaCl
+ H2O.
381. Prin tratarea a 0.219 g clorhidrat al
unei amine alifatice cu acid azotos, s-au
obţinut 44.8 ml de gaz gaz(c.n). Care este
formula aminei şi care este numărul
aminelor primare ce corespund formulei?
A. C4H11N şi 4 amine;
B. C3H9N şi 2 amine;
C. C5H11N şi 5 amine;
D. C4H11N şi 3 amine;
E. C5H13N şi 4 amine.
382. Ce cantitate de naftalină de puritate
90% este necesară pentru obţinerea a 42.9
kg α-naftilamină, prin nitrare şi apoi
reducerea
nitroderivatului,
dacă
randamentul este de 40%?
A. 71.11 kg;
B. 106.66 kg;
C. 96 kg;
D. 107.25 kg;
E. 64 kg.
383. Alchilarea aminelor se face cu:
A. Cloruri de acizi;
B. Compuşi halogenaţi cu reactivitate
normală;
C. Halogenuri de alchil;
D. Clorură de benzoil;
E. Anhidride de acizi.

obţinerea unui amestec de amine cu masa
de 54.6 g, dacă se lucrează în prezenţa
hidroxidului de sodiu.
A. 22.4 l;
B. 31.6;
C. 44.8 l;
D. 115.2 l;
E. 80.64 l.
386. Acidul clorhidric reacţionează cu:
A. Etanamina;
B. Dietilamina;
C. Aspirina;
D. Anilina;
E. Propanamina.
387. Indicaţi compusul ce se obţine la
tratarea anilinei cu H2SO4 diluat la rece.
A. Acid o- şi p-aminobenzensulfonic;
B. Acid m-aminobenzensulfonic;
C. Sulfat acid de fenilamoniu;
D. Acid benzensulfamic;
E. Sulfat acid de anilină.
388. La tratarea a 5.74 g de clorhidrat al
unei amine primare X cu acid azotos se
degajă 0.896 l gaz (c.n.). Să se determine
amina X şi unul din izomerii săi Y care
prin diazotare şi cuplare cu o nouă
moleculă de Y formează compusul m,o’dimetil-p’-aminoazobenzen. X şi Y sunt:
A. X: p-toluidina, Y: benzilamina;
B. X: benzilamina, Y: m-toluidina;
C. X: N-metilanilina, Y: o-toluidina;
D. X: o-toluidina, Y: benzilamina;
E. X: benzilamina, Y: o-toluidina.

384. Din clorură de metil şi amoniac se
obţine un amestec de metilamină,
dimetilamină şi trimetilamină în raport
molar 4:2:1. Să se calculeze masa de
clorură de metil necesară pentru obţinerea
unui amestec de amine cu masa de 54.6 g.
A. 111.1 g;
B. 55.55 g;
C. 424.2 g;
D. 109.2 g;
E. 303 g.

389. Bazicitatea aminelor este o
proprietate a acestora care se poate
evidenţia prin reacţia cu:
A. Apa;
B. Amoniacul;
C. Acizii;
D. Alcoxizii;
E. Indicatorii acido-bazici.

385. Din clorură de metil şi amoniac se
obţine un amestec de metilamină,
dimetilamină şi trimetilamină în raport
molar 4:2:1. Să se calculeze volumul de
amoniac de puritate 70% consumat pentru

390. Se da ecuatia reactiei care are loc în
prezenţă de Ni:
A + 3H2 → B + 2H2O.
Ştiind că A este un nitroderivat aromatic,
rezultă că B este:
45

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

A.
B.
C.
D.
E.

C6H5-CH2-NH2;
R-NH2;
O amină oarecare;
C6H5-NH2;
CH3-C6H4-NH2.

391. Anilina şi N-metilanilina:
A. Reacţionează cu clorura de metil;
B. Reacţionează cu acidul clorhidric;
C. Reacţionează cu hidroxidul de sodiu;
D. Se diazotează;
E. Se pot alchila.
392. Care este produsul ce se obţine la
reducerea nitrobenzenului cu metale şi
acizi?
A. Anilina;
B. Benzenul;
C. Fenilalanina;
D. Fenolul;
E. Fenilamina.
393. O substanţă organică A tratată cu
amestec sulfonitric trece in compusul B,
care prin reducere formează un compus C
cu masa moleculară 93 şi care contine
77.42%C, 7.52%H iar restul N. Câţi moli
de substanţă C se obţin din 173.3 g de
substanţă A, conţinând 10% impurităţi
inerte, dacă transformarea compusului A
în compusul B are loc cu un randament de
80%, respectiv transformarea compusului
B în compusul C are loc cu un randament
de 50%?
A. 2.3 moli;
B. 1.73 moli;
C. 0.8 moli;
D. 1.2 moli;
E. 2.1 moli.
394. Care dintre aminele de mai jos dau
săruri de diazoniu prin tratare cu acid
azotos şi acid clorhidric?
A. Acidul sulfanilic;
B. Fenil-metanamina;
C. Acidul p-aminobenzoic;
D. N,N-Dimetilanilina;
E. o-Toluidina.
395. Ce reacţii de identificare se pot folosi
pentru anilină când aceasta se află în
46

amestec cu benzilamina?
A. Reacţia cu AgNO3;
B. Reacţia cu HCl;
C. Reacţia de diazotare şi cuplare;
D. Reacţia cu apa;
E. Formarea de săruri cu acizii tari.
396. Care dintre următoarele amine pot
forma săruri de diazoniu?
I. C6H5-N(CH3)2;
II. (o)CH3-C6H4-NH2;
III. CH3-CH2-NH-CH2-CH3;
IV. C6H5-NH2;
V. CH3-CH2-N(CH3)2.
A. II, IV;
B. III, IV;
C. IV, V;
D. II, III;
E. IV, V.
397. Prin tratarea unei amine terţiare cu
un compus halogenat se obţine:
A. O amidă;
B. O sare de diazoniu;
C. O amină acetilată;
D. O sare de amoniu cuaternar;
E. Reacţia nu are loc.
398. Formula ciclohexil fenil aminei este:
A. C6H5-NH-C6H12;
B. C6H11-NH-C6H5;
C. C6H11-NH-C6H11;
D. C6H11-NH-CH(CH3)2;
E. Nici o formulă de structură nu este
corectă.
399. Câţi izomeri de constituţie se pot scrie
pentru formula C4H11N?
A. 5;
B. 8;
C. 4;
D. 6;
E. 7.
400. O substanţă organică X cu masa
moleculara 137 şi 10.2%N conţine în
moleculă acelaşi număr de atomi de oxigen
şi de azot. Care este formula structurală a
lui X ştiind că este un compus
monosubstituit
al
benzenului
şi
reacţioneaza cu sodiul metalic?

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

A.
B.
C.
D.
E.

C6H5-O-CH2-CH2-NH2;
2-Fenil-etanamina;
C6H5-NH-CH2-CH2-OH;
C6H5-NH-CH2-O-CH3;
N-(β-Hidroxietil)-anilina.

401. O monoamină aromatică conţine
13.08%N. Să se precizeze formula
moleculară şi numărul aminelor izomere
cu nucleu aromatic.
A. C7H9N, 4;
B. C7H9N, 5;
C. C8H11N, 5;
D. C8H11N, 7;
E. Nici una dintre variante nu este corectă.
402. Stabiliţi structura compusului A cu
formula moleculară C7H9N, ştiind că sarea
sa cu acidul clorhidric se dizolvă în apă iar
soluţia obţinută precipită cu AgNO3. Sarea
respectivă
reacţionează
cu
NaOH,
formând o emulsie, iar în reacţia cu HNO2
nu formează sare de diazoniu. Precizaţi,
de asemenea, numărul aminelor izomere
cu nucleu aromatic corespunzătoare
formulei C7H9N.
A. p-Toluidina, 3 izomeri;
B. m-Toluidina, 5 izomeri;
C. Benzilamina, 3 izomeri;
D. p-Toluidina, 4 izomeri;
E. Benzilamina, 5 izomeri.
403. Care dintre următoarele amine
formează săruri de diazoniu în reacţia cu
acidul azotos?
I) anilina;
II) trimetilamina;
III) etanamina;
IV) benzilamina;
V) o-toluidina;
VI) dietilmetilamina.
A. I, V;
B. II, III, IV;
C. II, VI;
D. III, IV;
E. IV, VI.
404. Care este ordinea descreşterii
caracterului bazic în următoarea serie?
I) n-propilamina;
II) izopropilamina;

III) dietilamina;
IV) anilina;
V) difenilamina;
VI) amoniacul.
A. III, II, I, VI, IV, V;
B. V, VI, IV, II, I, III;
C. V, IV, VI, III, II, I;
D. III, I, II, VI, IV, V;
E. V, IV, VI, I, II, III.
405. Se dizolvă 93 g de anilină într-o
soluţie de HCl 4M şi apoi se adaugă o
soluţie de azotit de sodiu 20%. Sarea de
diazoniu rezultată se cuplează cu β-naftol
dizolvat într-o soluţie de NaOH 40%,
obţinându-se 180 g de colorant (sare de
sodiu). Care este volumul soluţiei de HCl
4M necesar diazotării, dacă se lucrează cu
un exces de 10%?
A. 1250 ml;
B. 3300 ml;
C. 1100 ml;
D. 2200 ml;
E. 550 ml.
406. Acidul sulfanilic se obţine prin
încălzirea la 2000 C a unui amestec de
anilină şi acid sulfuric 90%. Ştiind că se
lucrează cu un exces de 10% de H2SO4
faţă de masa teoretic necesară, iar în vasul
de reacţie se introduc 279 kg de anilină, să
se calculeze masa de acid sulfuric 90%
introdusă în vasul de reacţie.
A. 490 kg;
B. 510 kg;
C. 470.4 kg;
D. 359.3 kg;
E. 520.6 kg.
407. Precizaţi formula acidului sulfanilic.
A. (o)H2N-C6H4-SO3H;
B. (p)H2N-C6H4-SO3H;
C. (p)(CH3)2N-C6H4-SO3H;
D. (p)H2N-C6H4-OSO3H;
E. (o)H2N-C6H4-OSO3H.
408. Acidul sulfanilic se obţine prin
încălzirea la 2000 C a unui amestec de
anilină şi acid sulfuric 90%. Ştiind că se
lucrează cu un exces de 10% de H2SO4
faţă
de
masa
teoretic
necesară,
47

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

randamentul este 95% şi în vasul de
reacţie se introduc 279 kg anilină, să se
calculeze masa de acid sulfanilic care se
obţine.
A. 865 kg;
B. 910.5 kg;
C. 821.75 kg;
D. 465 kg;
E. 493 kg.
409. Prin alchilarea anilinei cu oxid de
etenă, lucrându-se cu exces de oxid de
etenă de 25% (procente de masă), se obţin
1370 kg N-(β-hidroxietil)-anilina. Să se
afle masa de anilină folosită, ştiind că
randamentul reacţiei este 75%, iar
puritatea anilinei este 90%.
A. 1240 kg;
B. 930 kg;
C. 1000 kg;
D. 469.75 kg;
E. 1377.4 kg.
410. Prin alchilarea anilinei cu oxid de
etenă, lucrându-se cu exces de oxid de
etenă de 25% (procente de masă), se obţin
1370 kg de N-(β-hidroxietil)-anilină, cu un
randament de 75%. Să se afle raportul
molar oxid de etenă : anilină
după
terminarea reacţiei.
A. 1.33;
B. 0.5;
C. 0.72;
D. 2.0;
E. 1.5.
411. Izobutilamina se obţine din:
A. 2-Metil-1-nitropropan şi H2/Ni;
B. Nitrobutan şi H2/Ni;
C. Izobutenă şi NH3;
D. Clorura de izobutil şi amoniac;
E. 1-Cloro-2-metilpropan şi amoniac.
412. Fie compusul cu formula moleculară
C8H11N, obţinut prin reacţia clorurii de
benzil cu amina corespunzătoare. Ce
cantitate de clorura de benzil de puritate
90% este necesară pentru a obţine 242 g
din compusul menţionat, cu un randament
de 92%?
A. 284.62 g;
48

B.
C.
D.
E.

316.25 g;
305.55 g;
209.48 g;
Nici o variantă nu este corectă.

413. Se obţine în laborator clorura de
benzendiazoniu prin diazotarea a 186 g
anilină. Sarea de diazoniu se hidrolizează
la 50oC cu un randament de 80%,
obţinându-se substanţa X. Care este
substanţa X şi ce cantitate se obţine ştiind
că prin purificare se pierde 10%?
A. Clorhidratul de anilină, 150.4 g;
B. Hidroxid de benzendiazoniu, 135.36 g;
C. Fenol, 135.36 g;
D. Fenol, 150.4 g;
E. Hidroxid de benzendiazoniu, 150.4 g.
414. Aceeaşi cantitate de azotit de sodiu
diazotează total cantitatea cea mai mică de:
A. α-Naftilamină;
B. p-Fenilendiamină;
C. p,p’-Diaminobifenil (benzidina);
D. Acid sulfanilic;
E. Acid p-aminobenzoic.
415. Aceeaşi cantitate de azotit de sodiu
diazotează total cantitatea cea mai mare de:
A. α-Naftilamină;
B. p-Fenilendiamină;
C. p,p’-Diaminobifenil (benzidina);
D. Acid sulfanilic;
E. Acid p-aminobenzoic.
416. Se fabrică anilina pornind de la 390
kg de benzen. Ştiind că nitrarea
benzenului are loc cu un randament de
80%, iar reacţia de reducere a
nitrobenzenului are loc cu randament de
80%, care este randamentul fabricării
anilinei, raportat la benzen?
A. 79.5%;
B. 80.8%;
C. 64%;
D. 90%;
E. 77.8%.
417. O cantitate de 93 g de anilină se
dizolvă într-o soluţie de HCl 4M şi apoi se
adaugă o soluţie de azotit de sodiu 10%.
Sarea de diazoniu rezultată se cuplează cu

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

β-naftol dizolvat într-o soluţie de NaOH
40%, obţinându-se 180 g de colorant (sare
de sodiu). Calculaţi masa soluţiei de azotit
de sodiu 10% necesar diazotării.
A. 230 g;
B. 500 g;
C. 460 g;
D. 300 g;
E. 690 g.
418. O cantitate de 93 g de anilină se
dizolvă într-o soluţie de HCl 4M şi apoi se
adaugă o soluţie azotit de sodiu 20%.
Sarea de diazoniu rezultată se cuplează cu
β-naftol dizolvat într-o soluţie de NaOH
40%, obţinându-se 180 g de colorant (sare
de sodiu). Care este conversia anilinei în
colorant?
A. 100%;
B. 74.6%;
C. 66.6%;
D. 84%;
E. 90%.
419. Se diazotează p-nitroanilina, iar
compusul obtinut se cuplează cu sarea de
sodiu a acidului o-hidroxibenzoic (salicilat
de sodiu). Considerând că reacţiile decurg
cu randament de: 80% diazotarea,
respectiv 80% cuplarea, calculaţi masa de
p-nitroanilină necesară preparării unui
kilogram de colorant (sare monosodică).
A. 390.5 g;
B. 446.6 g;
C. 558.2 g;
D. 697.8 g;
E. 620.2 g.
420. Se diazotează p-nitroanilina, iar
compusul obţinut se cuplează cu sarea de
sodiu a acidului o-hidroxibenzoic (salicilat
de sodiu). Considerând că reacţiile decurg
cu randament de: 80% diazotarea,
respectiv 80% cuplarea, calculaţi masa de
acid salicilic necesară preparării unui
kilogram de colorant (sare monosodică).
A. 444.6 g;
B. 620.2 g;
C. 750 g;
D. 558.2 g;
E. 697.8 g.

421. Să se precizeze care dintre următorii
compuşi se pot folosi ca agenţi de alchilare
a aminelor.
I) acidul acetic;
II) anhidrida acetică;
III) clorura de acetil;
IV) clorura de etil;
V) clorbenzenul;
VI) iodura de metil;
VII) clorura de benzil.
A. IV, VII;
B. toţi;
C. II, IV, VI;
D. III, IV, VI;
E. IV, VI, VII.
422. Se dă schema :
HNO3
6[H]
M ⎯⎯⎯⎯→ N ⎯⎯⎯⎯⎯→ O
C8H11N
C8H10 H2SO4 C8H9NO2
2CH3Cl
O ⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯⎯→ P
C10H15N
C8H11N
Ştiind că M prin oxidare formează un
compus cu formula moleculară C8H6O4 şi
prin substituţie formează un singur
derivat monosubstituit, să se precizeze
denumirile corecte ale componentelor M,
N, O, P.
A. M: m-xilen;
N: 1,3-dimetil-5-nitrobenzen;
O: 3,5-dimetil-benzenamina;
P: 2,3,4,5-tetrametil-benzenamina;
B. M: m-xilen;
N: 3,5-dimetil-1-nitrobenzen;
O: 3,5-dimetilanilina;
P: N,N-dimetil-3,5-dimetilanilina;
C. M: p-xilen;
N: 1,4-dimetil-2-nitrobenzen;
O: 2-amino-1,4-dimetilbenzen;
P: 2-metilamino-1,3,5-trimetilbenzen;
D. M: p-xilen;
N: 2,5-dimetil-1-nitrobenzen;
O: 2,5-dimetilanilina;
P: N,N-dimetil-2,5-dimetilanilina;
E. Nici o variantă nu este corectă.
423. Să se precizeze formula moleculară şi
numărul aminelor aromatice şi mixte
izomere ce conţin 13.08% N.
49

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

A.
B.
C.
D.
E.

C7H9N, 4;
C7H9N, 5;
C8H11N, 6;
C8H11N, 8;
C8H11N, 13.

424. Să se precizeze formula moleculară şi
numărul aminelor aromatice primare
izomere ce conţin 11.57% N.
A. C7H9N, 4
B. C7H9N, 5;
C. C8H11N, 9;
D. C8H11N, 11;
E. C8H11N, 13.
425. Reducerea cu Fe şi HCl a 1,4dinitrobenzenului duce la formarea:
A. p-Nitroanilinei;
B. o-Ntroanilinei;
C. p-Fenilendiaminei;
D. 4-Nitroanilinei;
E. Anilinei.
426. Ce cantitate de fier este necesară
pentru reducerea totală a 12.3 kg de
nitrobenzen, considerând că numai 62%
din fier reacţionează, conform reacţiei?
C6H5NO2 + 3Fe + 6HCl → C6H5NH2+3FeCl2 + 2H2O.
A.
B.
C.
D.
E.

54.19 kg;
27.09 kg;
33.6 kg;
16.8 kg;
24.6 kg.

427. 2-Feniletanamina este un excitant al
sistemului nervos central. Precizaţi dacă:
A. Este o amină aromatică;
B. Dă reacţii de diazotare şi cuplare;
C. Reacţionează cu clorura de metil;
D. Are caracter bazic;
E. Este o amină alifatică.
428. Butilamina prezintă:
A. Izomerie de poziţie;
B. Izomerie de catenă;
C. Izomerie de funcţiune cu nitrilii;
D. Patru izomeri amine primare;
E. Trei izomeri amine secundare.
429. Care dintre următoarele afirmaţii
sunt corecte?
50

A. Metilamina este o amină alifatică
primară;
B. N,N-Dietilanilina este o amină
aromatică;
C. Aminele mixte au proprietăţi bazice;
D. Anilina este o amină alifatică;
E. Dimetilamina formează săruri de
diazoniu.
430. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Anilina este o bază mai tare decât
amoniacul;
B. Metilamina este o bază mai slabă decât
amoniacul;
C. Dimetilamina este o bază mai tare decât
anilina;
D. N-Metilanilina este o amină mixtă;
E. Benzilamina este 1-fenilmetanamina.
431. Efedrina are efect vasoconstrictor şi
este un excitant al sistemului nervos
central.
Efedrina
are
următoarea
structură:
CH CH CH3
OH NH CH3

Precizaţi dacă poate reacţiona cu:
A. Sodiul;
B. Clorura de metil;
C. Hidroxidul de sodiu;
D. Clorura ferică;
E. Acidul clorhidric.
432. Prin reducerea nitroderivaţilor se obţin:
A. Amide;
B. Nitrili;
C. Amine;
D. Săruri de diazoniu;
E. Aminoacizi.
433. Nitroderivaţii sunt
funcţiune cu:
A. Amidele;
B. Aminoacizii;
C. Aminele acilate;
D. Nitrilii;
E. Azotaţii de alchil.

izomeri

de

434. Reducerea cu Fe şi HCl a 1,3dinitrobenzenului duce la formarea:
A. m-Nitroanilinei;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

B.
C.
D.
E.

o-Nitroanilinei;
p-Fenilendiaminei;
m-Fenilendiaminei;
Anilinei.

435. O cantitate de 412 g dintr-un amestec
de benzen şi naftalină se supune nitrării.
Prin
reducerea
mononitroderivaţilor
obţinuţi rezultă amestecul de amine
primare corespunzătoare, care se supun
diazotării. Prin încalzirea la 600C a
soluţiilor sărurilor de diazoniu, acestea se
descompun conform reacţiei:
+
+
Ar-N≡N] + 2H2O → Ar-OH + N2 + H3O
Azotul degajat ocupă în condiţii normale
un volum de 89.6 l. Se cere să se determine
compoziţia în procente de masă a
amestecului iniţial de hidrocarburi.
A. 45%, 55%;
B. 37.86%, 62.14%;
C. 75%, 25%;
D. 33.4%, 66.4%;
E. 54.93, 45.07%.
436. Denumiţi compusul obţinut prin
reacţia de bromurare 4-nitro-acetanilidei
urmată de hidroliză. Teoretic câţi izomeri
de poziţie se pot scrie pentru structura
obţinută?
A. 2-Hidroxi-4-nitroacetanilida, 6 izomeri;
B. 2-Hidroxi-4-nitroanilina, 8 izomeri;
C. 2-Bromo-4-nitroacetanilida, 10 izomeri;
D. 2-Bromo-4-nitroanilina, 10 izomeri;
E. 2-Bromo-4-nitroanilina, 8 izomeri;
437. Hidrocarburile aromatice se nitrează
cu acid azotic concentrat în prezenţa
acidului sulfuric concentrat (amestec
sulfonitric), conform reacţiei de mai jos:
Ar-H + HNO3 → Ar-NO2 + H2O
Prin nitrarea a 780 kg benzen se obţine un
amestec de nitrobenzen, 1,3-dinitrobenzen,
şi 1,3,5-trinitrobenzen în raport molar de
7:2:1. Prin reducere se obţine un amestec
de amine. Calculaţi compoziţia în procente
de masă a amestecului de amine, dacă
procesele au avut loc cu randament de
100%.
A. 65.75% anilină,
21.82% 1,3-benzendiamină,
12.42% 1,3,5-benzentriamină;

B. 35.75% anilină,
51.82% m-fenilendiamină,
12.42% 1,3,5-benzentriamină;
C. 55.75% anilină,
26.82% m-fenilendiamină,
17.42% 1,3,5-benzentriamină;
D. 21.82% anilină,
65.75% 1,3-benzendiamină,
12.42% 1,3,5-benzentriamină;
E. 65.75% benzenamină,
21.82% m-fenilemdiamină,
12.42% 1,3,5-benzentriamină.
438. Calculaţi masa de produs rezultat în
urma reacţiei de alchilare a unui mol de
dopamină cu 3 moli de clorură de metil,
ştiind că structura dopaminei este
următoarea:
HO

CH2 CH2 NH2

HO

A.
B.
C.
D.
E.

231.5 g;
106 g;
723 g;
318.5 g;
200 g.

439. Calculaţi masa de dopamină necesară
obtinerii a 231.5 g de produs rezultat în
urma reacţiei de alchilare dintre
dopamină şi clorura de metil (raport
molar 1:3), ştiind că structura dopaminei
este următoarea şi randamentul reactiei
este de 80%.
HO

CH2 CH2 NH2

HO

A.
B.
C.
D.
E.

231.5 g;
191.25 g;
153 g;
318.5 g;
200 g.

440. Se mononitrează 156 g de benzen cu
amestec sulfonitric în care raportul molar
HNO3:H2SO4 este 1:3. Ştiind că acidul
azotic are concentraţia 63%, iar acidul
sulfuric are concentraţia 98%, să se
determine masa de amestec sulfonitric
necesară.
51

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

A.
B.
C.
D.
E.

850 g;
0.8 kg;
0.6 kg;
800 g;
600 g.

441. Se mononitrează 156 g de benzen cu
amestec sulfonitric în care raportul molar
HNO3:H2SO4 este 1:3, iar randamentul
reacţiei este 100%. Compusul obţinut se
reduce la amina corespunzătoare cu un
randament
de
75%.
Determinaţi
cantitatea de amină obţinută şi cantitatea
de acid azotic 70% necesară nitrării.
A. 139.5 g, 180 g;
B. 140.8 g, 90 g;
C. 136.75 g, 180 g;
D. 153.7 g, 180 g;
E. 137.5 g, 185 g.
442. Se bromurează 9.3 kg de anilină până
la 2,4,6-tribromoanilină, cu un randament
de 70%. Determinaţi cantitatea de produs
de reacţie şi cantitatea de soluţie de brom
de concentraţie 80% utilizată.
A. 22.80 kg, 30 kg;
B. 23.1 kg, 60 kg;
C. 18.78 kg, 54.8 kg;
D. 23100 g, 60000 g;
E. 16.75 kg, 46.35 kg.
443. Se diazotează 232.5 kg de anilină cu
acid azotos. Compusul obţinut se cuplează
cu β-naftol, obţinându-se un colorant azoic
de culoare roşie. Ştiind că randamentul
reacţiei de diazotare este de 80%, iar cel al
reacţiei de cuplare de 65%, cantitatea de
colorant azoic care se obţine este:
A. 1.3 kmoli;
B. 2 kmoli;
C. 496 kg;
D. 343.4 kg;
E. 322.4 kg.
444. Se monoalchilează 348.75 kg anilină
de puritate 80% cu oxid de etenă, la un
randament al reacţiei de 75%. Care este
cantitatea de produs alchilat care se
obţine?
A. 2.5 kmoli;
B. 308.25 kg;
52

C. 411 kg;
D. 2.25 kmoli;
E. 302.25 kg.
445. O probă de 12.1 g dintr-o amină
aromatică formează prin ardere 1.12 l N2
(c.n.). Formula moleculară a aminei este:
A. C7H11N;
B. C6H7N;
C. C8H13N;
D. C8H11N;
E. C7H10N.
446. O monoamină primară aromatică A
reacţionează cu NaNO2 şi HCl, formând
sarea de diazoniu B, care prin hidroliză
formează
compusul
C.
Identificaţi
substanţele A şi C dacă pornind de la 21.4
g de substanţă A se degajă în reacţia de
hidroliză 4.48 l gaz (c.n.).
A. Anilina, fenolul;
B. p-Toluidina, p-crezolul;
C. Benzilamina, alcoolul benzilic;
D. Fenilamina, hidroxibenzenul;
E. 2-Feniletanamina; 2-feniletanolul.
447. O cantitate de 8.85 g dintr-o amină
alifatică primară se acilează cu clorură de
acetil, conform reacţiei de mai jos şi
rezultă 15.15 g de produs de reacţie.
R-COCl + R’-NH2 → R-CONH-R’ + HCl.
Determinaţi formula moleculară a aminei
şi numărul de izomeri posibili.
A. C3H9N, 5 izomeri;
B. C4H11N, 6 izomeri;
C. C2H7N, 5 izomeri;
D. C4H11N, 5 izomeri;
E. C3H9N, 4 izomeri.
448. O cantitate de 29.5 g de amestec de
propilamină,
etilmetilamină
şi
trimetilamină în raport molar de 1:4:5
reacţionează cu clorura de acetil.
Determinaţi cantitatea de produşi de
acilare care se formează.
A. 24.5 g;
B. 25.25 g ;
C. 0.25 moli;
D. 22.25 g;
E. 50.5 g.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

449. Precizaţi care dintre afirmaţiile
referitoare la amine sunt corecte.
A. Aminele aromatice sunt baze mai
puternice decât aminele alifatice;
B. Bazicitatea depinde de natura şi de
numărul resturilor organice legate de
atomul de azot;
C. Aminele acceptă protoni pe care-i
fixează la perechea de electroni
neparticipanţi de la atomul de azot;
D. Aminele cedează protoni în reacţia cu
apa;
E. Aminele reacţionează cu acidul
clorhidric, formând compuşi solubili în
apă.
450. Despre p,p’-diaminobifenil, substanţă
cunoscută sub numele uzual de benzidină,
se poate afirma că:
A. Este o amină aromatică;
B. Este o amină mixtă;

C. Formează săruri de diazoniu cu acidul
azotos;
D. Este o amină secundară;
E. Poate fi alchilată cu iodură de metil.
451. Care dintre aminele de mai jos sunt
amine aromatice?
A. Difenilamina;
B. N-Metilanilina;
C. Benzilamina;
D. Etilendiamina;
E. o-Toluidina.
452. La tratarea anilinei cu acid sulfuric,
în funcţie de condiţiile de reacţie, se poate
obţine:
A. Sulfat acid de anilină;
B. Acid sulfanilic;
C. Acid benzensulfonic;
D. Acid p-aminobenzensulfonic;
E. Acid 2-aminobenzoic.

53

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

Capitolul 5. Aldehide şi cetone
453. Acetaldehida se poate obţine prin:
A. Adiţia apei la acetilenă;
B. Reacţia de oxidare a alcoolului etilic cu
KMnO4 în mediu acid;
C. Reacţia de oxidare a butadienei cu
K2Cr2O7/H2SO4;
D. Reacţia de oxidare a etanolului cu
K2Cr2O7/H2SO4;
E. Hidrogenarea catalitică a etanolului.
454. Precizaţi afirmaţiile adevărate.
A. Grupa carbonil este o grupă polară;
B. Aldehidele şi cetonele sunt derivaţi
funcţionali ai acizilor carboxilici;
C. Gradul de oxidare al aldehidelor este
superior celui al alcoolilor;
D. Aldehidele şi cetonele participă la reacţii
de adiţie;
E. Aldehidele nu se pot oxida.
455. O aldehidă este un compus organic în
care de grupa carbonil se leagă:
A. Un atom de hidrogen şi un rest
hidrocarbonat;
B. O grupă hidroxil şi un rest
hidrocarbonat;
C. Două resturi hidrocarbonate diferite;
D. Un rest aromatic şi unul alifatic;
E. Două resturi alifatice.
456. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Grupa carbonil este o grupă polară;
B. În cetone, de grupa carbonil se leagă
două resturi organice identice sau
diferite;
C. În cetone, de grupa carbonil se leagă un
rest hidrocarbonat şi un atom de
hidrogen;
D. În primul termen al seriei cetonelor, de
grupa carbonil se leagă doi atomi de
hidrogen;
E. În primul termen al seriei cetonelor, de
grupa carbonil se leagă două resturi
metil.
457. Grupa carbonil conţine:
A. O legătură σ C-O şi o legătură σ C-H;
54

B.
C.
D.
E.

Două legături σ C-O;
O legătură σ C-O şi o legătură π C-O;
Două legături π C-O;
Un atom de carbon şi unul de oxigen
legaţi printr-o legătură dublă.

458. Care dintre următoarele denumiri
corespunzătoare structurilor alăturate
sunt corecte?
A. CH3-CH2-CO-CH3, etil metil cetona;
B. C6H5-CO-CH3, benzofenona;
C. CH3-CO-CH3, acetona;
D. CH3-CH2-CH=O, propanalul;
E. CH2=CH-CH=O, propenalul.
459. Care dintre afirmaţiile de mai jos
sunt corecte?
A. Prin oxidarea metanului în prezenţa
oxizilor de azot se obţine metanal;
B. Oxidarea arenelor cu aer în prezenţa
V2O5 conduce la formarea unui amestec
de aldehide;
C. Oxidarea alcoolilor cu agenti oxidanţi
energici (KMnO4/H2SO4) conduce la
aldehide sau cetone, după natura
alcoolului;
D. Prin oxidarea blândă a alcoolilor
secundari se formează cetone;
E. Oxidarea alcoolilor cu K2Cr2O7/H2SO4
conduce la aldehide sau cetone, în
funcţie de structura alcoolilor.
460. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Prin reducere, aldehidele se transformă
în alcooli primari;
B. Prin reducere, aldehidele se transformă
în fenoli;
C. Prin reducere, cetonele se transformă în
alcooli secundari;
D. Prin reducere, cetonele se transformă în
alcooli terţiari;
E. Aldehidele şi cetonele nu se pot reduce.
461. Reacţiile chimice la care pot participa
aldehidele sunt:
A. Reacţii de reducere;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

B. Reacţii prin care se obţin derivaţi
funcţionali ai compuşilor carbonilici:
eteri, esteri, amide etc.;
C. Reacţii de condensare cu fenolul;
D. Reacţii de condensare crotonică;
E. Reacţii de condensare aldolică.
462. Care dintre următoarele reacţii sunt
corecte?
A. R-CH=O+H2 → alcooli secundari;
B. R-CH=O+H2 → alcooli primari;
C. R-CH2-CH=O+R-CH=O → alchene;
D. C6H5-OH+CH2=O → novolac;
E. C6H5-CH=O+CH3-OH→ novolac.
463. Câte substanţe izomere din clasa
aldehidelor şi cetonelor corespund
formulei moleculare C5H10O?
A. Şapte cetone;
B. Şapte aldehide şi cetone;
C. Patru aldehide;
D. Trei cetone;
E. Cinci aldehide.
464. Care dintre formulele moleculare
următoare corespund unor aldehide şi
cetone saturate?
A. C4H10O;
B. C7H14O;
C. C3H6O;
D. C6H12O;
E. C5H12O.
465. Menţionaţi afirmaţiile corecte.
A. Benzaldehida este o aldehidă alifatică;
B. Acetofenona este o cetonă mixtă;
C. Etanalul este o aldehidă alifatică;
D. Propanona este o cetonă alifatică;
E. Propenalul este o aldehidă nesaturată.
466. Precizaţi afirmaţiile corecte referitoare
la participarea benzaldehidei în reacţia de
condensare aldolică.
A. Este componentă metilenică;
B. Este componentă carbonilică;
C. Este atât componentă metilenică cât şi
componentă carbonilică;
D. Nu poate participa în această reacţie;
E. Este componentă metilenică numai în
cataliză bazică.

467. Pentru formula moleculară C5H10O se
pot scrie:
A. Două cetone cu catenă liniară;
B. Trei cetone;
C. Trei aldehide;
D. Patru aldehide;
E. Şase aldehide şi cetone.
468. La 400 g de soluţie apoasă 29% a unei
aldehide A se adaugă 80 g de apă. O
cantitate de 9.6 g din această soluţie, în
reacţie cu o soluţie amoniacală de azotat
de argint, depune 8.64 g Ag. Aldehida este:
A. Aldehida propanoică;
B. Etanalul;
C. Propanalul;
D. Butanalul;
E. Acetaldehida.
469. Prin condensarea aldehidei benzoice
cu acetona în mediu alcalin, se obţine în
final un amestec care conţine în procente
de masa 73% benzilidenacetonă şi 27%
dibenzilidenacetonă. Calculaţi conversia
aldehidei
în
benzilidenacetonă,
considerând că nu rămâne benzaldehidă
nereacţionată.
A. 95%;
B. 80%;
C. 78.7%;
D. 68.49%;
E. 81.3%.
470. Care dintre afirmaţiile referitoare la
următorul compus sunt corecte?
OH
OCH3

CHO

A. Este 4-hidroxi-3-metoxi-benzaldehida;
B. Prin condensare cu benzaldehida
formeaza o alchenă;
C. Este un compus aromatic;
D. Este un compus cu funcţiuni mixte;
E. Nu poate reacţiona cu acetona.
471. Care dintre următoarele afirmaţii
sunt corecte?
A. Alcoolul vinilic şi acetaldehida sunt
izomeri de poziţie;
55

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

B. Alcoolul vinilic şi acetaldehida sunt
izomeri de funcţiune;
C. Propanalul şi propanona sunt izomeri de
catenă;
D. Propanalul şi propanona sunt omologi;
E. Atât etanalul cât şi etanolul se pot oxida
cu reactivul Tollens.
472. Se dă următoarea schemă de reacţie:
+2H2
CH CH CH
3

A

Reactiv
Tollens

OH
B(C3H4O3)

2

OH

Denumiţi compuşii A şi B. Cât argint s-a
depus în urma reacţiei de oxidare cu
reactivul Tollens, ştiind că a reacţionat 1
mol de compus A şi randamentul reacţiei
este de 70%.
A. A: 2-Hidroxipropanal,
B: acid lactic, 172.8 g;
B. A: 2-Hidroxipropanal,
B: acid propanoic, 216 g;
C. A: 2-Oxopropanal,
B: acid 2-cetopropionic, 151.2 g;
D. A: 2-Hidroxipropanal,
B: acid 2-hidroxi propanoic, 86.4 g;
E. A: 2-Hidroxipropanal,
B: acid propanoic, 21.6 g.
473. Prin condensarea aldehidei benzoice
cu acetona în mediu alcalin, deşi se
lucrează cu exces de 75% acetonă, se
obţine un amestec care conţine în procente
de masă: 73% benzilidenacetona şi 27%
dibenziliden acetona. Calculaţi masa de
acetonă care trebuie introdusă în reacţie
pentru
a
obţine
146
g
de
benzilidenacetonă.
A. 62.2 g;
B. 124.85 g;
C. 142.7 g;
D. 54.5 g;
E. 109 g.
474. Se sintetizează propanalul prin
oxidarea 1-propanolului cu K2Cr2O7 în
prezenţa H2SO4 90%. Să se calculeze
masele teoretice de K2Cr2O7 şi de H2SO4
90% necesare oxidării a 6 kg 1-propanol.
A. 9.81 kg, 12 kg;
56

B.
C.
D.
E.

9.4 kg, 12 kg;
9.81 kg, 13.06 kg;
9.8 kg, 14.52 kg;
4.9 kg, 7.26 kg.

475. Se sintetizează propanalul prin
oxidarea 1-propanolului cu K2Cr2O7 în
prezenţa H2SO4 90%. Să se calculeze
randamentul dacă din 6 kg 1-propanol
s-au obţinut 3 kg de distilat care conţine
58% propanal.
A. 30%;
B. 58 %;
C. 5.8 %;
D. 60%;
E. 50%.
476. O aldehidă saturată A se condensează
cu 3 moli de aldehidă formică B, în soluţie
apoasă şi în prezenţa unui catalizator
bazic, rezultând compusul C. Prin
hidrogenarea lui C se obţine D, care are
următoarea
compoziţie
procentuală:
44.12%C, 8.82%H, 47.05%O şi masa
moleculară 136. Ştiind că 6.8 g de compus
D degajă 2.24 l de hidrogen în reacţia cu
sodiul, substanţa A este:
A. Propanalul;
B. Etanalul;
C. Propanona;
D. Acetona;
E. Acetaldehida.
477. Prin oxidarea unui amestec de
aldehide A şi B rezultă 53.6 g amestec
echimolecular a doi acizi monocarboxilici
saturaţi, care se neutralizează cu 1000 ml
soluţie de NaOH 0.8M. Ştiind că unul
dintre acizi a format la neutralizare o
cantitate de sare mai mare cu 5.6 g decât
celălalt acid, cele două aldehide supuse
oxidării sunt:
A. Propanalul, benzaldehida;
B. Etanalul, propanalul;
C. Propanalul, butanalul;
D. Acetaldehida, aldehida propanoică;
E. Propanalul, izobutanalul.
478. Un compus organic A, cu formula
moleculară C5H12O, este supus unei reacţii
de oxidare cu bicromat de potasiu în

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

mediu acid, formând compusul B, cu
formula moleculară C5H10O. Care este
numărul izomerilor A care prin oxidare
formează compusul B, ştiind că acesta din
urmă nu reacţionează cu reactivul
Tollens?
A. 4;
B. 7;
C. 5;
D. 3;
E. 8;
479. Acetona se oxidează cu:
A. Reactivul Tollens;
B. Reactivul Fehling ;
C. K2Cr2O7/H2SO4;
D. KMnO4/H2SO4;
E. Oxigenul din aer, prin ardere.
480. Se dă transformarea:
A + 3[O] → CH3CH2COOH + CH3COCH3.
Substanţa A este:
A. 3-Octena;
B. 2-Metil-2-pentena;
C. 3-Etil-3-hexena;
D. 3,4-Dimetil-3-hexena;
E. 2,3-Dimetil-2-hexena.
481. Se dau reacţiile:
CH4 +Cl2 → CH3Cl + HCl (1);
2CH4 → C2H2 + 3H2 (2);
3C2H2 → C6H6 (3);
C6H6 +CH3Cl/AlCl3→C6H5CH3 + HCl (4);
C6H5CH3 +2Cl2 → C6H5CHCl2 + 2HCl (5);
C6H5CHCl2 +H2O→C6H5CH=O+2HCl (6).
Ştiind că reacţia 1 decurge cu randament
de 50%, iar reacţia 3 decurge cu
randament de 60%, să se calculeze cât
metan de puritate 50% este necesar
pentru obţinerea a 106 g de benzaldehidă.
A. 268.8 l;
B. 224 l
C. 537.6 l;
D. 672 l;
E. 358.4 l.
482. Dintr-un vas care conţine 9.2 kg de
etanol se scoate o anumită cantitate de
alcool şi se oxidează cu bicromat de
potasiu în mediu de acid sulfuric la
acetaldehidă. Restul de etanol se oxidează

cu permanganat de potasiu în mediu de
acid sulfuric la acid acetic. Ştiind că în cele
două reacţii de oxidare s-au consumat 24.5
kg acid sulfuric 100%, care este procentul
de alcool transformat în acid acetic?
A. 15%;
B. 20%;
C. 37.5%;
D. 62.3%;
E. 35% .
483. Substanţa A formată din C, H şi O, cu
masa moleculară 110, formula generală
CnH2n-6Ox şi suma atomilor de carbon şi
hidrogen egală cu 12, prin adiţia a trei
moli de H2 se transformă în substanţa B,
care prin oxidare cu K2Cr2O7/H2SO4,
formează compusul C cu formula generală
CnH2n-4Ox, în care suma atomilor de
carbon şi de hidrogen este 14 iar masa
moleculară 112. Ştiind că A este izomerul
1,4-disubstituit, substanţele ce îndeplinesc
condiţiile de mai sus sunt:
A. A: pirogalolul,
B: 1,2,4-ciclohexantriolul,
C: 2-hidroxiciclohexan-1,4-diona;
B. A: alcoolul p-hidroxibenzilic,
B: 4-hidroximetilciclohexanolul,
C: acidul 4-hidroxiciclohexancarboxilic;
C. A: hidrochinona,
B: 1,4-ciclohexandiolul,
C: ciclohexan-1,4-diona;
D. A: m-crezolul,
B: 1,3-ciclohexandiolul,
C: ciclohexan-1,3-diona;
E. A: p-hidroxibenzaldehida,
B: 4-hidroximetilciclohexanolul,
C: acidul 4-oxociclohexancarboxilic.
484. În care dintre reacţiile următoare,
reactivul Tollens acţionează ca oxidant?
A. acetonă + Cu(OH)2;
B. glioxal + 4[Ag(NH3)2]OH;
C. acetaldehida + 2[Ag(NH3)2]OH;
D. acetona + 2[Ag(NH3)2]OH;
E. glucoza + Cu(OH)2.
485. Prin încălzire cu H2SO4, glicerolul se
deshidratează conform reacţiei:
Glicerol → CH2=CH-CH=O + 2H2O.
57

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

Precizaţi afirmaţiile adevărate referitoare
la produsul organic rezultat.
A. Se numeşte propenal;
B. Nu reacţionează cu KMnO4/H2O;
C. Reacţionează cu K2Cr2O7/H+;
D. Reacţionează cu 2 moli de H2;
E. Prin hidrogenare formează un alcool
secundar.
486. Indicaţi denumirea corectă a
substanţelor A şi B ştiind că A este o
hidrocarbură cu formula generală CnH2n-2,
care are densitatea relativă faţă de azot
2.429 şi nu reacţionează cu reactivul
Tollens, iar B este cetoacidul format prin
oxidarea hidrocarburii A cu K2Cr2O7/H+.
A. 1-Pentina, acidul lactic;
B. 2-Metil-1,3-butadiena, acidul piruvic;
C. 1,3-Pentadiena, acidul α-cetobutanoic;
D. Izoprenul, acidul α-cetopropanoic;
E. 1,3-Butadiena, acidul α-cetopropanoic.
487. Indicaţi denumirea corectă a
compusului X ştiind că are raportul atomic
C:H=2:3, nu reacţionează cu reactivul
Tollens, prin oxidare cu K2Cr2O7 şi H2SO4
formează un cetoacid, respectiv 0.07 g de
compus X reacţionează cu 2 mmoli de
hidrogen.
A. 2-Butenalul;
B. Butanona;
C. 3-Buten-2-ona;
D. Propenalul;
E. Metil vinil cetona.
488. Care dintre compuşii indicaţi sunt
izomeri cu dietil cetona?
A. Pentanalul;
B. Metil etil cetona;
C. Izopentanolul;
D. 2-Penten-1-olul;
E. Vinil propil eterul.
489. Ce se poate obţine prin condensarea
crotonică a 2-metilpropenalului cu metil
etil cetona?
A. 6-Metil-4,6-heptadien-3-ona;
B. 2-Formil-4-metil-1,3-hexadiena;
C. 3,5-Dimetil-3,5-hexadien-2-ona;
D. 2-Metil-1,3-heptadien-6-ona;
58

E. 2,4,8-Trimetil-1,3,6,8-nonatetraen-5ona.
490. Să se indice denumirile corecte ale
compuşilor izomeri A şi B, ştiind că au
raportul atomic C:H:O=2:3:0.5, formula
generală CnH2n-2Ox, densitatea relativă
faţă de azot 2.5, iar prin oxidare cu
K2Cr2O7/H+ formează acelaşi cetoacid.
A. 2-Butenalul, dietil cetona;
B. Dietil cetona, 3-buten-2-olul;
C. Metil vinil cetona, 2-metilpropenalul;
D. 3-Buten-2-ona, 2-butenalul;
E. 2-Hidroxibutanalul, metil vinil cetona.
491. Un compus organic monooxigenat A
se transformă, prin oxidare cu reactiv
Tollens, într-un compus B, cu masa
moleculară cu 27.58% mai mare decât cea
a compusului A. Precizaţi care este
compusul A.
A. Etanalul;
B. Benzaldehida;
C. Propanalul;
D. Izobutanalul;
E. Propanona.
492. Se prepară formaldehida prin
oxidarea metanolului cu aer (20% O2 şi
80% N2), într-un raport molar de 1:1,
obţinându-se un amestec gazos format din
CH2O, CH3OH, H2O, H2 şi N2. În paralel
cu oxidarea metanolului are loc şi o reacţie
de dehidrogenare a acestuia, iar o parte
din hidrogenul rezultat se oxidează la apă.
În amestecul gazos final se găsesc 80 moli
de N2 şi 30 moli de metanol nereacţionat.
Presupunând că raportul molar metanol
oxidat:metanol dehidrogenat este 1:4, să
se calculeze concentraţia în procente
molare a metanolului şi a formaldehidei
din amestecul gazos rezultat.
A. 12 %, 28 %;
B. 26.32%, 26.32%.
C. 15.8%, 21.05%;
D. 15.8%, 15.8%;
E. 21.74%, 21.74%.
493. Se prepară formaldehida prin
oxidarea metanolului cu aer (20% O2 şi
80% N2), într-un raport molar de 1:1,

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

obţinându-se un amestec gazos format din
CH2O, CH3OH, H2O, H2 şi N2. În paralel
cu oxidarea metanolului are loc şi o reacţie
de dehidrogenare a acestuia, iar o parte
din hidrogenul rezultat se oxidează la apă.
În amestecul gazos final se găsesc 80 moli
de N2 şi 30 moli de metanol nereacţionat.
Presupunând că raportul molar metanol
oxidat:metanol dehidrogenat este 1:4, să
se calculeze concentraţia în procente
molare a apei şi a hidrogenului din
amestecul gazos rezultat.
A. 26.32%, 21.05%;
B. 26.32%, 15.8%;
C. 16 %, 12 %;
D. 17.39%, 4.34%;
E. 10.52, 15.8%.
494. Se prepară formaldehida prin
oxidarea metanolului cu aer (20% O2 şi
80% N2), într-un raport molar de 1:1,
obţinându-se un amestec gazos format din
CH2O, CH3OH, H2O, H2 şi N2. În paralel
cu oxidarea metanolului are loc şi o reacţie
de dehidrogenare a acestuia, iar o parte
din hidrogenul rezultat se oxidează la apă.
În amestecul gazos final se găsesc 80 moli
de N2 şi 30 moli de metanol nereacţionat.
Presupunând că raportul molar metanol
oxidat:metanol dehidrogenat este 1:4, să
se calculeze cantitatea de formaldehidă ce
se formează prin oxidarea a 640 g de
metanol.
A. 600 g;
B. 200 g;
C. 420 g;
D. 500 g;
E. 300 g.
495. O cantitate de 2.9 g amestec de doi
compuşi carbonilici saturaţi izomeri A şi B
formează, la tratare cu reactiv Fehling, 5.4
g precipitat roşu. Ştiind că procentul de
oxigen din compuşii A şi B este de
27.586%, să se identifice compuşii şi să se
determine
compoziţia
molară
a
amestecului iniţial.
A. Butanalul, butanona, 40% şi 60%;
B. Propanalul, propanona, 75.4% şi 24.6%;
C. CH3-CH2-CH=O, CH3-CH2-CO-CH3,
55% şi 45%;

D. CH3-CH2-CH=O, CH3-CO-CH3, 75.4%
şi 24.6%;
E. Etanalul, acetona, 52% şi 48%.
496. Formula 2,4-pentandionei este:
A. CH3-CO-CH2-COOC2H5;
B. CH3-CO-CH2-CH2-CO-CH3;
C. CH3-CO-CH2-CO-CH3;
D. CH3-CO-CO-CH3;
E. CH3-CO-CH3-COO-CH3.
497. Care dintre următoarele condensări
sunt posibile?
A. Benzaldehida + acetaldehida;
B. Benzaldehida + benzaldehida;
C. 2,2-Dimetilpropanal + formaldehida;
D. Formaldehida + acetona;
E. Metanal + benzaldehida.
498. Prin încălzire cu reactivul Fehling,
aldehidele suferă o reacţie de:
A. Hidrogenare;
B. Reducere;
C. Condensare;
D. Oxidare;
E. Transpozitie.
499. Care este structura aldolului rezultat
prin condensarea a două molecule de
benzaldehida?
A. o-HO-C6H4-CH-C6H4-CH=O;
B. C6H5-CO-C6H4-CH=O;
C. m-HO-C6H5-CH-C6H4-CH=O;
D. o- şi p-C6H5-CH(OH)-C6H4-CH=O;
E. Reacţia nu are loc.
500. Care dintre următoarele substanţe se
transformă cel mai uşor în cetonă?
A. CH2=C(OH)-C6H5.
B. CH3-CH=C(OH)-CH2-CH3;
C. CH3-CH2-C(OH)=CH2;
D. C6H5-CH2-CH(OH)-C6H5;
E. CH2=CH-CH(OH)-CH3.
501. În reacţia Kucerov a 1-pentinei şi a 2pentinei se formează:
A. Doi alcooli izomeri de poziţie;
B. Un alcool;
C. O cetonă şi o aldehidă;
D. Două cetone;
59

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

E. Două cetone izomere de poziţie.
502. Prin tratarea acetaldehidei cu un
amestec de Na şi etanol rezultă:
A. Acid etanoic;
B. Alcool etilic;
C. Dietil eter;
D. Etanoat de etil;
E. Etanol.
503. Alegeţi substanţele din care se poate
prepara aldehida benzoică într-o singură
etapă.
A. C6H5-CH2-OH;
B. C6H5-COOH;
C. C6H5-CH2-COOCH3;
D. C6H5-CH2Br;
E. C6H5-OCOCH3.
504.
Aldolul
cu
formula
se
CH3-CH2-CH(OH)-CH(CH3)-CHO
obţine prin autocondensarea:
A. Butanalului;
B. Aldehidei propanoice;
C. Acetonei;
D. Propanonei;
E. Propanalului.
505. În reacţia de condensare crotonică a
propanalului se formează:
A. 3-Hexenal;
B. 2-Metil-2-pentenal;
C. Aldehida 2-metil-2-pentenoică;
D. 1,3-Ciclohexadiena;
E. 2-Metil-3-hidroxipentanal.
506. În reacţia clorurii de benziliden cu
apa se formează:
A. Benzaldehida;
B. Alcoolul benzilic;
C. Acidul benzoic;
D. Un diol instabil;
E. Fenilacetaldehida.
507. Ce se formează în reacţia de condensare
crotonică dintre acetona şi benzaldehida?
A. Benzilidenacetona;
B. Dibenzilidenacetona;
C. 4-Fenil-3-buten-2-ona;
D. Alcooli hidroxibenzilici;
E. Derivati ai difenilmetanului.
60

508. Prin hidrogenarea totală a produsului
obţinut în reacţia de condensare crotonică a
două molecule de butanonă se obţine:
A. n-Octanolul;
B. 5-Metil-heptan-3-olul;
C. 2-Etil-hexanolul;
D. 4-Metil-heptanul;
E. 3,4-Dimetil-hexan-2-olul.
509. Indicaţi denumirea substanţei A din
reacţia următoare.
2A

A.
B.
C.
D.
E.

O H-H 2O

H 3C

CH2 CH

C

CHO

CH3

Propanona;
Propanalul;
Acetona;
Aldehida propanoică;
Acroleina.

510. Care este produsul care se obţine prin
condensarea crotonică a două molecule de
pentan-3-onă?
A. 5-Etil-4-metil-4-hepten-5-ona;
B. 7-Etil-6-nonen-3-ona;
C. 5-Etil-4-metil-4-hepten-3-ona;
D. 6-Etil-5-octen-3-ona;
E. 3-Etil-3-octen-6-ona.
511. Indicaţi denumirea produsului de
condensare crotonică a trei molecule de
acetonă.
A. 4,6-Dimetil-3,5-heptadien-2-ona;
B. 2,6-Dimetil-2,5-heptadien-4-ona;
C. 2,4-Dimetil-2,4-heptadien-6-ona;
D. Diizopropilidenacetona;
E. 3,6-Dietil-3,5-heptadien-2-ona.
512. Identificaţi substanţele din amestec,
ştiind că A este alcool primar, B este eter,
C este aldehidă şi D este cetonă. Compuşii,
doi câte doi, sunt izomeri, iar raportul
conţinutului în oxigen între C şi A este
1.034.
A. A: 1-propanol, B: etil metil eter,
C: propanal, D: propanonă;
B. A: izopropanol, B: eter etilic,
C: acetaldehidă, D: acetonă;
C. A: izopropanol, B: etil metil eter,
C: propanal, D: acetonă;
D. A: 1-propanol, B: etil metil eter,

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

C: propanal, D: acetonă;
E. A: etanol, B: etil metil eter,
C: acetaldehidă, D: acetonă;
513. Metil izopropil cetona se poate obţine
din:
A. Benzen şi izobutanal;
B. 3-Metil-2-butanol;
C. Benzaldehidă şi clorură de izopropil;
D. 3-Metil-1-butină;
E. 3-Metil-2-butenă.
514. În reacţiile de condensare aldolică şi
crotonică, aldehida formică este:
A. Componentă metilenică;
B. Componentă carbonilică;
C. Componentă carbonilică sau metilenică;
D. Numai componentă carbonilică;
E. Catalizator.
515. Benzil metil cetona se poate obţine
din:
A. Benzen şi butanal;
B. Benzaldehidă şi clorură de metil;
C. Fenilacetilena şi apă;
D. Acetaldehidă şi bromură de fenil;
E. 1-Fenil-2-propanol prin oxidare.
516. Indicaţi cantitatea de compus X
obţinut prin oxidarea a 172.5 cm3 de alcool
etilic absolut (d=0.8g/cm3) cu o soluţie de
K2Cr2O7 1M în acid sulfuric, precum şi
volumul soluţiei de K2Cr2O7 1M necesar
reacţiei, ştiind că transformarea are loc cu
un randament de 100%.
A. 132 g (X) şi 1000 ml K2Cr2O7;
B. 264 g (X) şi 2000 ml K2Cr2O7;
C. 180 g (X) şi 2.4 l K2Cr2O7;
D. 138 g (X) şi 1000 ml K2Cr2O7;
E. 180 g (X) şi 6 l K2Cr2O7.
517. Acetofenona se poate obţine prin
reacţia cu apa a:
a) fenilacetilenei;
b) clorurii de benzil;
c) clorurii de benziliden;
d) fenil-triclorometanului;
e) 1-feniletanolului.
A. a;
B. b;
C. a, c;

D. b, c;
E. e.
518. Care dintre perechile de compuşi
formează, prin condensarea crotonică, doi
produşi izomeri?
A. Butanona şi benzaldehida;
B. Benzaldehida şi formaldehida;
C. 2-Pentanona şi benzaldehida;
D. 3-Pentanona şi metanalul;
E. Metanalul şi butanona.
519. Prin oxidarea blândă a unui alchenil
benzen A se obţine compusul carbonilic B.
Ştiind că raportul maselor moleculare
MB/MA=1.017 şi formula moleculară a lui
A este C9H10, se cere:
a) denumirea substanţei B, ştiind că
aceasta nu reacţionează cu reactivul
Tollens;
b) denumirea substanţei C, rezultată prin
reacţia lui B cu amestec nitrant (1:1);
c) volumul soluţiei de K2Cr2O7 1/6M
necesară pentru oxidarea a 236 g de
compus A.
A. Benzaldehida, m-nitrobenzaldehida, 6 l;
B. Acetofenona, o-nitroacetofenona, 4 l;
C. Acetofenona, m-nitroacetofenona, 16 l;
D. Fenil metil cetona, m-nitroacetofenona,
24 l;
E. Fenil etil cetona, m-nitroacetofenona,
24 l.
520. Care este raportul molar de
combinare dintre acetaldehidă şi reactivul
Fehling?
A. 1:1;
B. 2:1;
C. 1:3;
D. 1:2;
E. 2:3.
521. Ce compus se formează în reacţia de
condensare crotonică dintre benzaldehidă
şi ciclohexanonă?
A. Benzilidenacetona;
B. Dibenzilidenacetona;
C. Fenilbutanona;
D. 2-Benzilidenciclohexanona;
E. 2,6-Dibenzilidenciclohexanona.
61

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

522. Prin hidrogenarea totală a produsului
de condensare crotonică a două molecule
de fenilacetaldehidă se obţine:
A. 1-Fenil-1-propanol;
B. 3-Metilheptanol;
C. 2-Etilhexanol;
D. 2,4-Diciclohexil-1-butanol;
E. 1,3-Difenil-1-propanol.
523. Indicaţi care este substanţa A din
următoarea
reacţie
de
condensare
crotonică catalizată de NaOH.
3A 2,6-diciclohexilidenciclohexanona + 2H2O.

A.
B.
C.
D.
E.

Benzaldehida;
Propanalul;
Ciclohexanona;
Ciclohexanolul;
Acroleina.

524. Care este compusul care se obţine în
reacţia de condensare crotonică a două
molecule de n-pentanal?
A. 5-Etil-4-metil-4-hepten-3-ona;
B. 2-Propil-2-heptenal;
C. 5-Etil-6-metil-4-heptan-3-ona;
D. 6-Etil-5-octan-3-ona;
E. 4-Propil-2-hexenal.
525. Precizaţi compusul care se obţine în
reacţia
de
condensare
crotonică
trimoleculară a propanalului.
A. 4,6-Dimetil-3,5-heptadien-2-ona;
B. 2,6-Dimetil-2,5-heptandien-4-ona;
C. Diizopropilidenacetona;
D. 2,4-Dimetil-2,4-heptadienalul;
E. 2,4-Dimetil-3,5-dihidroxi-heptanalul
526. Se adiţionează apă la 1040 g acetilenă,
obţinându-se compusul X. 1/4 din acest
compus se reduce la substanţa Y, iar restul
se oxidează la substanţa Z. Considerând că
randamentul tuturor transformărilor este
100%, calculaţi care este concentraţia
procentuală a soluţiei obţinute prin
dizolvarea substanţei Z în 200 g de apă.
A. 46%;
B. 30%;
C. 90%;
D. 60%;
E. 50%.
527. Benzaldehida se poate obţine prin:
62

A. Acilarea benzenului cu clorura de acetil în
prezenţă de AlCl3;
B. Oxidarea blândă a alcoolului benzilic;
C. Oxidarea energică a toluenului;
D. Oxidarea energică a alcoolului benzilic;
E. Hidroliza clorurii de benziliden.
528. Autocondensarea crotonică a unei
aldehide A conduce la un compus B care
prin oxidare cu reactiv Tollens formează
compusul
C.
Ştiind
că
pentru
neutralizarea a 251 mg compus C se
consumă 22 ml KOH 0.1 M se cere:
a) să se precizeze substanţele A, B şi C;
b) să se determine cantitatea de Ag
formată prin oxidarea a 40 mmoli compus
B.
A. Butanal, 2-etil-3-hidroxihexanal, acid
2-etil-3-hidroxihexanoic; 10.8 g;
B. Butanal, 2-etil-2-hexenal, acid
2-etil-2-hexenoic; 21.6 g;
C. Propanal, 2-metil-3-hidroxipentanal,
acid 2-metil-3-hidroxipentanoic; 11.96 g;
D. Propanal, 2-metil-2-pentenal, acid
2-metil-2-pentenoic; 8.64 g;
E. Propanal, 2-metil-2-pentenal, acid
2-metil-2-pentenoic; 14 g.
529. Autocondensarea unei aldehide A
conduce la un compus B care se oxidează
cu reactiv Fehling la compusul C. Ştiind că
pentru neutralizarea a 251 mg compus C
sunt necesari 11 ml NaOH 0.2M, să se
denumească compusii A, B, C şi să se
indice cantitatea de Cu2O care se formează
în urma reacţiei a 40 mmoli B cu
reactivului Fehling.
A. Propanal, butanal, acid butanoic, 8.12 g;
B. Aldehida acetică, aldehida crotonică,
acid crotonic, 7.1 g;
C. Propanal,
2-metil-2-pentenal,
acid
2-metil-2-pentenoic, 5.76 g;
D. Aldehida acetică, aldehida crotonică,
acid acrilic, 5.21g;
E. Aldehida acetică, aldehida crotonică,
acid acrilic, 8.58g.
530. Prin oxidarea catalitică a 22.4 l de
metan (c.n.) cu un randament de 50% se
obţine formaldehida care se dizolvă în 85

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

g de apă. Care este concentraţia
procentuală a soluţiei obţinute?
A. 10%;
B. 5%;
C. 15%;
D. 20%;
E. 25%.
531. Precizaţi compusul obţinut prin
condensarea aldolică a 2,2-dimetilpropanalului cu acetaldehida, urmată de
hidrogenare.
A. 3,4-Dimetil-1,3-pentandiolul;
B. 2,4-Dimetil-1,4-pentandiolul;
C. 4,4-Dimetil-pentan-1,3-diolul;
D. 2,3-Dimetil-1,4-pentandiolul;
E. 2,2-Dimetil-1,4-pentandiolul.
532. Cum se poate obţine ciclohexanona?
A. Prin oxidarea fenolului;
B. Prin izomerizarea ciclohexanului;
C. Prin oxidarea benzenului;
D. Prin hidrogenarea parţială a fenolului;
E. Prin oxidarea ciclohexanolului.
533. Se tratează cu reactiv Tollens câte 1 g
din următorii compuşi:
I) etanal;
II) propanal;
III) butanal;
IV) etandial;
V) propandial.
Cea mai mare cantitate de reactiv se
consumă prin reacţia cu:
A. I;
B. II;
C. III;
D. IV;
E. V.
534. 3,3-Dimetilbutanona se poate obţine
prin:
A. Adiţia apei la 3,3-dimetil-1-butenă;
B. Oxidarea cu K2Cr2O7/H+ a 3,3-dimetil2-butanolului;
C. Aditia apei la 3,3-dimetil-1-butină;
D. Dehidrogenarea 3,3-dimetil1-butanolului în prezenţa cuprului;
E. Dehidrogenarea 2-metil-2-butanolului.

535. O cantitate de 5.8 g substanţă
organică X, ce conţine 62% carbon şi de
şase ori mai puţin hidrogen, este
hidrogenată cu 2.24 l H2. Indicaţi
denumirea substanţei X, ştiind că nu
reacţionează cu reactivul Tollens.
A. Aldehida glicerică;
B. Dimetil cetona;
C. Propanona;
D. Propanalul;
E. Acetona.
536. Obţinerea acetaldehidei se poate face
prin:
A. Oxidarea blândă a etanolului;
B. Oxidarea etanolului cu K2Cr2O7 şi
H2SO4;
C. Oxidarea energică a izopropanolului;
D. Adiţia apei la acetilenă;
E. Oxidarea 2-butenei cu K2Cr2O7 şi
H2SO4.
537. Aldehidele şi cetonele se pot diferenţia
pe baza sensibilităţii diferite faţă de
agenţii oxidanţi. Indicaţi care dintre
următoarele afirmaţii sunt adevărate.
A. Aldehidele se oxidează cu K2Cr2O7/H+ la
acizi carboxilici;
B. Cetonele se oxidează cu K2Cr2O7/H+ la
alcooli;
C. Aldehidele se transformă în acizi
carboxilici în reacţia cu KMnO4/H+;
D. Aldehidele şi cetonele nu se oxidează cu
K2Cr2O7/H+;
E. În reacţia cu K2Cr2O7/H+, aldehidele se
transformă în dioli.
538.
Precizaţi
afirmaţiile
corecte
referitoare la formaldehidă.
A. Se utilizează pentru conservarea
preparatelor anatomice;
B. Este o substanţă gazoasă;
C. Se utilizează ca dezinfectant;
D. Este o substanţă solidă;
E. Se dizolvă în apă.
539. Care sunt alchinele care prin adiţie de
apă, în prezenţa sulfatului de mercur,
formează 2-butanona:
A. 1-Pentina;
B. 1-Butina;
63

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

C. Propina;
D. 2-Butina;
E. 3-Metil-1-pentina.
540. Din reacţia fenilacetilenei cu apa se
obţine:
A. Fenil metil cetona;
B. 1-Feniletanolul;
C. C6H5-CO-CH3;
D. Benzofenona;
E. Acetofenona.
541. Care dintre alchinele de mai jos vor
forma, prin reacţia Kucerov, o cetonă ce
conţine carbon asimetric?
A. 3-Metil-1-pentina;
B. 4-Metil-2-hexina;
C. 3,3-Dimetil-1-butina;
D. 2-Hexina;
E. 3-Hexina.
542. O substanţă organică A are 8.57%H,
restul fiind C şi O. În reacţia sa cu apa de
brom se obţine compusul B, care are
densitatea relativă faţă de aer 7.96. Prin
reducere cu H2, substanţa A formează
compusul D, care conţine 13.51% H.
Substanţa A poate fi:
A. Aldehida crotonica;
B. Acroleina;
C. Metil vinil cetona;
D. Benzilidenacetona;
E. 2-Butenalul.
543. Compusul A formează, prin oxidare
cu reactiv Tollens, compusul B=C9H10O2,
iar prin oxidare energică se transformă în
compusul D=C9H6O6, solubil în soluţie de
NaHCO3. Clorurarea catalitică a lui D
conduce la un singur produs de reacţie,
C9H5O6Cl. Denumiţi compusul A.
A. 2,3-Dimetilbenzaldehida;
B. 2,4-Dimetilbenzaldehida;
C. 2,5-Dimetilbenzaldehida;
D. 2,6-Dimetilbenzaldehida;
E. 3,5-Dimetilbenzaldehida.
544. Care dintre compuşii enumeraţi se
poate obţine direct din acetilenă?
CH3-CH2-OH(I),
HCOOH(II),
CH3CH=O(III), CH3-OH(IV), CH2=O(V).
64

A.
B.
C.
D.
E.

I;
II, III;
V;
IV;
III.

545. Prin condensarea novolacului cu
aldehida formică se obţine rezita. Ce
cantitate de rezită se obţine din 800 kg de
novolac şi 100 kg de aldehida formică,
dacă 40% din aldehida formică formează
grupe hidroximetilenice iar restul punţi
metilenice?
A. 880 kg;
B. 822 kg;
C. 846 kg;
D. 900 kg;
E. 864 kg.
546. O substanţă organică A conţine în
moleculă C, H, O şi are masa moleculară 72.
Prin arderea completă a 144 g substanţă se
consumă 1232 l aer (20% O2) şi rezultă 144 g
de H2O. Care este formula moleculară a
substanţei?
A. C5H10O;
B. C2H4O;
C. C3H6O;
D. C6H12O;
E. C4H8O.
547. O substanţă organică A conţine în
moleculă C, H, O şi are masa moleculară 72.
Prin arderea completă a 144 g substanţă se
consumă 1232 l aer (20% O2) şi rezultă 144 g
de apă. Care este formula de structură sau
denumirea substanţei A, ştiind că prezintă
izomerie geometrică şi nu reacţionează cu
sodiul metalic:
A. CH2=CH-CO-CH3;
B. CH3-O-CH=CH-CH3;
C. CH3-CH2-CH2-CH=O;
D. CH3-O-CH2-CH=CH2;
E. Metil vinil cetona.
548. Se prepară în laborator 26.4 g
acetaldehida prin oxidarea etanolului cu
bicromat de potasiu şi acid sulfuric. Ştiind
că aldehida se obţine cu un randament de
60%, să se precizeze cantitatea de alcool şi

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

respectiv de K2Cr2O7 de concentraţie
1/6M, care se introduc în reacţie.
A. 46 g, 3000 ml;
B. 23 g, 1000 ml;
C. 18 g, 2000 ml;
D. 23 g, 500 ml;
E. 46 g, 2000 ml.
549. Se prepară în laborator 26.4 g
acetaldehida prin oxidarea etanolului cu
bicromat de potasiu şi acid sulfuric. Ştiind
că aldehida se obţine cu un randament de
60%, ce volum de soluţie de bicromat de
potasiu de concentraţie 1/3M, se utilizează
la oxidare?
A. 1000 ml;
B. 300 ml;
C. 0.5 l;
D. 1 l;
E. 500 ml.
550. Compusul X cu formula brută C3H5,
conţine un carbon primar, trei carboni
secundari, un carbon terţiar şi unul
cuaternar. Sub acţiunea K2Cr2O7/H2SO4,
compusul X se transformă în substanţa Y,
care prin încălzire se decarboxilează,
transformându-se în cetona Z. Cetona Z
este:
A. Butanona;
B. 3-Pentanona;
C. 2-Pentanona;
D. 2-Hexanona;
E. 3-Hexanona.
551. În urma reacţiei dintre formaldehidă
şi fenol se obţin fenoplaste. Indicaţi
afirmaţiile corecte referitoare la aceşti
produşi de condensare.
A. Novolacul are o structură filiformă;
B. Bachelita are structură tridimensională;
C. Novolacul este termorigid;
D. Bachelita este termoplastică;
E. Novolacul este denumit şi rezită.
552. Menţionaţi care sunt principalele
reacţii chimice la care participă aldehidele
şi cetonele.
A. Reducerea;
B. Adiţia;
C. Condensarea aldolică;

D. Hidroliza;
E. Condensarea crotonică.
553. Care este numărul izomerilor de
constituţie cu formula moleculară C9H14O
care reduc reactivul Tollens, iar prin
oxidare energică formează acetonă, acid
ceto-propanoic şi acid propandioic în
raport molar 1:1:1?
A. 1;
B. 2;
C. 3;
D. 4;
E. 5.
554. Prin oxidarea catalitică a metanolului
cu aer, pe lângă aldehida formică se
formează şi acid formic, dioxid de carbon
şi hidrogen, conform reacţiilor:
CH3OH + 1/2O2 → CH2=O + H2O;
CH2=O + 1/2O2 → HCOOH;
CH3OH → CH2=O + H2;
CH3OH + 3/2O2 → CO2 + 2H2O.
Considerând că în reactorul de oxidare se
introduce un amestec format din 100 moli
de metanol şi 150 moli de aer (20% O2 şi
80% N2), că acidul formic şi dioxidul de
carbon se formează într-un raport molar
de 3:1, iar Cu este 60% şi Ct este 80%,
care este numărul de moli de metanol
rămas neoxidat?
A. 15;
B. 20;
C. 25;
D. 10;
E. 30.
555. Prin oxidarea catalitică a metanolului
cu aer, pe lângă aldehida formică se
formează şi acid formic, dioxid de carbon
şi hidrogen, conform reacţiilor:
CH3OH + 1/2O2 → CH2=O + H2O;
CH2=O + 1/2O2 → HCOOH;
CH3OH → CH2=O + H2;
CH3OH +3/2O2 → CO2 + 2H2O.
Considerând că în reactorul de oxidare se
introduce un amestec format din 100 moli
de metanol şi 150 moli de aer (20% O2 şi
80% N2), că acidul formic şi dioxidul de
carbon se formează într-un raport molar
de 3:1, iar Cu este 60% şi Ct este 80%, câţi
65

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

moli de acid formic şi de dioxid de carbon
se formează?
A. 15, 5;
B. 20, 6.33;
C. 18, 6;
D. 21, 7;
E. 20, 10.
556. Prin oxidarea catalitică a metanolului
cu aer, pe lângă aldehida formică se
formează şi acid formic, dioxid de carbon
şi hidrogen, conform reacţiilor:
CH3OH + 1/2O2 → CH2=O + H2O;
CH2=O + 1/2O2 → HCOOH;
CH3OH → CH2=O + H2;
CH3OH +3/2O2 → CO2 + 2H2O.
Considerând că în reactorul de oxidare se
introduce un amestec format din 100 moli de
metanol şi 150 moli de aer (20% O2 şi 80%
N2), că acidul formic şi dioxidul de carbon se
formeaza într-un raport molar de 3:1, iar Cu
este 60% şi Ct este 80%, care este numărul
de moli de apă care se formează?
A. 20;
B. 50;
C. 40;
D. 30;
E. 45;
557. Prin oxidarea catalitică a metanolului
cu aer, pe lângă aldehida formică se
formează şi acid formic, dioxid de carbon şi
hidrogen, conform reacţiilor:
CH3OH + 1/2O2 → CH2=O + H2O;
CH2=O + 1/2O2 → HCOOH;
CH3OH → CH2=O + H2;
CH3OH +3/2O2 → CO2 + 2H2O.
Considerând ca în reactorul de oxidare se
introduce un amestec format din 100 moli
de metanol şi 150 moli de aer (20% O2 şi
80% N2), că acidul formic şi dioxidul de
carbon se formează într-un raport molar
de 3:1, iar Cu este 60% şi Ct este 80%,
compoziţia în procente molare a
amestecului obţinut în urma desfăşurării
procesului este:
A. 30%CH2O; 5%CH3OH; 3%HCOOH;
3%CO2; 10%H2O; 30 N2; 19%H2;
B. 25.6%CH2O; 8.2%CH3OH; 6%HCOOH;
5%CO2; 10.2%H2O; 20%N2; 25%H2;
66

C. 19.67%CH2O; 6.56%CH3OH; 4.92%
HCOOH; 1.64%CO2; 13.12%H2O;
39.34%N2; 14.75%H2;
D. 40%CH2O; 7%CH3OH; 7%HCOOH;
2%CO2; 14%H2O; 40%N2; 13%H2;
E. Nici un rezultat nu este corect.
558. Care dintre alchinele de mai jos vor
Forma, prin adiţia apei, o cetonă care are
carbon asimetric?
A. 3-Metil-1-pentina;
B. 4-Metil-2-hexina;
C. 3,3-Dimetil-1-butina;
D. 2-Hexina;
E. 3-Hexina.
559. O substanţă organică A conţine
53.3%O, restul H şi C. Prin oxidare cu
reactiv Tollens se transformă în substanţa
B cu 57.14%O. Denumiţi substanţa A,
ştiind că are masa moleculară 90.
A. Fructoza;
B. Aldehida glicerică;
C. Zaharoza;
D. Glucoza;
E. Celobioza.
560. Precizaţi care dintre următoarele
alchene formează cetone prin oxidare.
I) R-CH=CH-R;
II) R-CH=CH2;
III) R2C=C(R)2;
IV) R2C=CH-R;
V) CH3-C(C6H5)=CH2.
A. I;
B. II;
C. III;
D. IV;
E. V.
561. O cantitate de de 200 g soluţie alcoolică de
etanal 40% se utilizează într-o serie de reacţii
chimice: 90 g se utilizează pentru condensare
cu acetona; 50 g se utilizează pentru formarea
oglinzii de argint cu reactivul Tollens;
cantitatea de soluţie rămasă se tratează cu
reactiv Fehling. Se cere să se calculeze
cantitatea de acid etanoic care se obţine în
urma reacţiilor chimice.
A. 60 g;
B. 40.0 g;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

C. 27.27 g;
D. 13.63 g;
E. 0.04 kg.
562. Prin oxidarea catalitică a metanului
se obţine 1200 kg de soluţie de metanal de
concentraţie 35%. Calculaţi volumul de
metan necesar procesului, măsurat la 2
atmosfere şi 270C.
A. 313.6 m3;
B. 172.3 m3;
C. 250 m3;
D. 175 m3;

E. 375 m3.
563. Prin oxidarea catalitică a metanului
se obţine 1200 kg soluţie de metanal de
concentraţie 35%. Calculaţi volumul de
aer (20 % O2) necesar oxidării.
A. 750 m3;
B. 3136 m3;
C. 900 m3;
D. 2000 m3;
E. 1568 m3.

67

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

Capitolul 6. Acizi carboxilici şi derivaţi funcţionali
564. Acizii carboxilici sunt compuşi
organici care conţin grupa funcţională:
A. Carbonil legată de un rest hidrocarbonat;
B. –COOH legată exclusiv de un rest
hidrocarbonat saturat;
C. –COO- legată de două resturi
hidrocarbonate diferite;
D. –CO-Cl legată de un rest hidrocarbonat;
E. Carboxil legată de un rest hidrocarbonat.
565. Precizaţi care dintre denumiri
corespund compusului H-COOH.
A. Acid propanoic;
B. Acid etanoic
C. Acid metanoic;
D. Acid formic;
E. Acid malonic.
566. Acizii graşi sunt:
A. Acizi care se găsesc în grăsimi şi uleiuri
sub formă de esteri ai glicerolului;
B. Acizi dicarboxilici cu catena liniară;
C. Acizi monocarboxilici cu număr par de
atomi de carbon;
D. Acizi dicarboxilici nesaturaţi;
E. Acizi dicarboxilici care rezultă prin
oxidarea catalitică la 1000C a alcanilor
superiori.
567. Acidul oleic este:
A. Un acid gras saturat care se găseşte în
cantitate mare în grăsimile solide;
B. Un acid saturat liniar cu 16 atomi de
carbon;
C. Un acid gras nesaturat care se găseşte în
cantitate mare în uleiuri;
D. Un acid nesaturat, cu catenă liniară, 16
atomi de carbon şi configuraţie trans;
E. Un acid nesaturat liniar, cu 18 atomi de
carbon şi configuraţie cis.
568.
Precizaţi
denumirea
corectă
corespunzătoare structurii de mai jos.
CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH
A. Acid maleic;
B. Acid oleic;
C. Acid 9-octadecenoic;
68

D. Acid propenoic;
E. Acid crotonic.
569. Care dintre următoarele substanţe
dau prin hidroliză acid benzoic?
A. Benzonitrilul;
B. Acetatul de fenil;
C. Benzamida;
D. Benzoilanilina;
E. Benzoatul de metil.
570. Să se determine formula şi
concentraţia
molară
a
acidului
monocarboxilic saturat ştiind că 100 ml
soluţie de acid se neutralizează cu 200 ml
KOH 2M, respectiv densitatea vaporilor
acidului în raport cu oxigenul este 1.437.
A. HCOOH, 1M;
B. CH3-CH2-COOH, 2M;
C. CH3-COOH, 4M;
D. HCOOH, 4M;
E. CH3-COOH, 2M.
571. Care dintre reacţiile acizilor
carboxilici indicate mai jos, sunt comune
cu cele ale acizilor anorganici?
A. R-CH2COOH + NaOH;
B. R-CH2COOH + Zn;
C. R-CH2-COOH + H2O;
D. R-CH2-COOH + CaO;
E. R-CH2-COOH + Br2.
572. Care dintre următoarele clase de
compuşi formează acizi carboxilici prin
hidroliză?
A. Esterii;
B. Clorurile de acizi;
C. Cetonele;
D. Amidele;
E. Alcoolii.
573. Care dintre acizii de mai jos consumă
cea mai mare cantitate de NaOH
raportată la 1 g de acid?
A. Acid formic;
B. Acid acetic;
C. Acid benzoic;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

D. Acid stearic;
E. Acid propionic.
574. Acidul formic reacţionează cu apa şi
rezultă:
‫־‬
A. HCO + HO+;
+
B. HCOO + H ;
C. HCOO‫ ־‬+ H3O+;
‫־‬
D. HCO+ + HO ;
‫־‬
E. HCOO + H2O.
575. Precizaţi reacţiile corecte.
A. 2CH3COOH+Zn→(CH3COO)2Zn+H2;
B. CH3COOH+CaO→CH3COOCa+H2O;
C. CH3COOH+KOH→CH3COOK+H2O;
D. CH3COOH + CH3ONa → CH3COONa +
CH3OH;
E. CH3COOH+KCl→CH3COOK+HCl.
576. Numiţi acidul monocarboxilic saturat
a cărui sare de argint conţine 64.67% Ag.
A. Acid acetic;
B. Acid propanoic;
C. Acid etanoic;
D. Acid butanoic;
E. Acid propanoic.
577. Sarea de argint a unui acid
monocarboxilic saturat conţine 55.3846%
Ag. Care este volumul soluţiei de Ca(OH)2
0.5M care neutralizează 4 moli de acid?
A. 2500 ml;
B. 1000 ml;
C. 5000 ml;
D. 4000 ml;
E. 10 l.
578. Acidul acetic poate reacţiona cu:
A. Hidroxidul de calciu;
B. Fenoxidul de sodiu;
C. Clorura de sodiu;
D. Etoxidul de sodiu;
E. Hidrogenocarbonatul de sodiu.
579. Numiţi acidul monocarboxilic saturat
a cărui sare de calciu conţine 21.50% Ca.
A. Acidul formic;
B. Acidul acetic;
C. Acidul propanoic;
D. Acidul etanoic;
E. Acidul benzoic.

580. Care dintre formulele de mai jos
corespunde acidului 2-butenoic?
A. CH2=CH-CH2-COOH;
B. CH3-CH=CH-CH2-COOH;
C. CH3-CH2-CH2-COOH;
D. CH2=CH-COOH;
E. CH3-CH=CH-COOH.
581. Un α-ceto acid saturat X, cu raportul
masic C:O=3:4, se transformă, sub
acţiunea unei enzime specifice, conform
reacţiei:
2 X + HOH → R-COOH(I) + CO2 +
R-CH(OH)-COOH(II).
Ştiind că din 8.8 g de compus X s-au
obţinut 3.6 g de hidroxiacid, să se indice
randamentul transformării.
A. 40%.
B. 50%;
C. 75%;
D. 60%;
E. 80%;
582. Precizaţi câte grupe funcţionale care
pot reacţiona cu hidroxidul de sodiu
conţine compusul cu masa moleculară 166,
ştiind că pentru neutralizarea a 3.32 g
compus s-au folosit 40 ml soluţie de NaOH
1M.
A. O grupă carboxil;
B. Trei grupe carboxil;
C. Două grupe carboxil;
D. Două grupe carboxil şi două grupe
hidroxil;
E. O grupă carboxil şi o grupă hidroxil
alcool.
583. Între moleculele unui acid carboxilic
se pot stabili:
A. Legături ionice;
B. Legături de hidrogen;
C. Legături de oxigen;
D. Legături coordinative;
E. Legături covalente.
584. Care dintre formulele de mai jos
corespunde acidului 2-metil-propenoic?
A. CH3-CH=CH-COOH;
B. CH2=CH-CH2-CH2-COOH;
C. CH2=C(CH3)-COOH;
D. CH2=CH-CH2-COOH;
69

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

E. CH3-CH(CH3)-COOH;
585. Care dintre acizii indicaţi se pot
obţine prin hidroliza grăsimilor naturale?
A. Acidul pentanoic;
B. Acidul palmitic;
C. Acidul stearic;
D. Acidul lauric;
E. Acidul oleic.
586. Acidul propenoic se poate obţine
prin:
A. Oxidarea aldehidei crotonice cu apă de
brom;
B. Oxidarea propenalului cu reactiv
Tollens;
C. Dehidrogenarea acroleinei;
D. Hidroliza cianurii de vinil (nitrilul
propenoic);
E. Oxidarea acidului 2-hidroxipropanoic.
587. Se formează acid salicilic prin:
A. Hidroliza o-hidroxi benzonitrilului;
B. Reacţia salicilatului de sodiu cu acidul
clorhidric;
C. Diazotarea acidului 2-amino benzoic;
D. Oxidarea p-hidroxi stirenului;
E. Oxidarea p-crezolului.
588. Care dintre afirmaţiile următoare
sunt corecte?
A. Acidul formic este mai tare decât acidul
acetic;
B. Acidul butanoic este mai tare decât
acidul acetic;
C. Acidul palmitic este un acid gras saturat
cu 16 atomi de carbon;
D. Acidul oxalic este un acid nesaturat;
E. Acidul lactic este un hidroxiacid.
589. Care dintre următorii compuşi
formează, prin hidroliză, acid acetic?
A. Acetonitrilul;
B. Acetatul de metil;
C. Benzoatul de metil;
D. Acetaldehida;
E. Acetanilida.
590. Care dintre afirmaţiile următoare
sunt corecte?
70

A. Acidul maleic este izomerul geometric
cis al acidului butendioic;
B. Acidul oleic este un acid gras nesaturat
cu 18 atomi de carbon;
C. Acidul benzoic se poate obţine prin
oxidarea benzaldehidei;
D. Acidul oleic este un acid gras nesaturat
cu trei legaturi C=C;
E. Acidul propenoic este un acid nesaturat.
591. Care dintre reacţiile următoare sunt
corecte?
A. Acid formic + propanol → formiat de
propil + apă;
B. Acid propanoic + amoniac → etanamina
+ CO2;
C. Acid acetic + carbonat acid de sodiu →
acetat de sodiu + CO2 + H2O;
D. Acid benzoic + NaOH → benzoat de
sodiu + H2O;
E. Acid formic + NaCN → formiat de
sodiu + HCN.
592. Care dintre proprietăţile acizilor
carboxilici, menţionate mai jos, sunt
comune cu cele ale acizilor anorganici?
A. Ionizarea în soluţie apoasă;
B. Reacţia cu hidroxizii alcalini;
C. Reacţia cu oxizii metalici;
D. Reacţia de decarboxilare;
E. Reacţia cu indicatorii acido-bazici.
593. Acidul γ-hidroxibutanoic poate forma
prin eliminare intramoleculară de apă:
A. O anhidridă;
B. Un acid nesaturat;
C. Un ester ciclic (lactonă);
D. Un cetoacid;
E. Un acid ciclic.
594. Un mol de acid monocarboxilic, cu
formula generală CnH2n-8O2, necesită la
ardere 9 moli de oxigen. Ce formulă
moleculară are acidul?
A. C7H6O2;
B. C8H8O2;
C. C9H10O2;
D. C8H6O2;
E. C7H7O2.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

595. Sarea monosodică a unui acid
dicarboxilic saturat conţine 18.25%Na.
Formula de structură a acidului este:
A. HOOC-(CH2)4-COOH;
B. HOOC-(CH2)3-COOH;
C. HOOC-(CH2)2-COOH;
D. HOOC-CH2-COOH;
E. HOOC-COOH.
596. Un acid dicarboxilic, care poate
forma o anhidridă ciclică, conţine
41.37%C, 55.17%O şi 3.45%H. Care este
denumirea acidului?
A. Acid maleic;
B. Acid oxalic;
C. Acid tereftalic;
D. Acid succinic;
E. Acid ftalic.
597. Ordonaţi compuşii de mai jos în
sensul creşterii acidităţii.
I) fenol;
II) acid acetic;
III) acid carbonic;
IV) H2O;
V) metanol.
A. V<II< I< III< IV;
B. IV<V< III<I<II;
C. V<IV<I< III< II;
D. IV< V<III< II<I;
E. V<IV< III< I< II.
598. Să se aranjeze următoarele substanţe
în ordinea scăderii caracterului acid.
I) H2CO3;
II) α-naftol;
III) H2O;
IV) acetilenă;
V) HCOOH.
A. V>I>III>II>IV:
B. I>V>III>II>IV;
C. I>V>II>IV>III;
D. V>I>II>III>IV;
E. I>V>II>III>IV.
599. Indicaţi numărul acizilor aromatici
monocarboxilici izomeri, ştiind că pentru
arderea unui mol de acid se consumă 9
moli de oxigen.
A. 6;
B. 5;

C. 4;
D. 3;
E. 2.
600. Indicaţi numărul acizilor pentanoici
care se pot obţine prin oxidarea
pentanolilor corespunzători.
A. 2;
B. 5;
C. 6;
D. 8;
E. 4.
601. Un acid cu formula R-CO-COOH are
raportul masic C:O = 3:4. Care este
denumirea acestuia?
A. Acid α-cetobutanoic;
B. Acid α-cetopropanoic;
C. Acid α-hidroxipropanoic;
D. Acid 2-oxopropanoic;
E. Acid 2-oxobutanoic.
602. O cantitate de 15.2 g amestec de acid
metanoic şi acid etanoic se neutralizează
cu 150 ml soluţie de NaOH 2M. Să se
determine raportul molar în care se găsesc
cei doi acizi în amestec.
A. 2:1;
B. 1:1;
C. 1:2;
D. 3:1;
E. 2:3.
603. Care dintre următorii acizi sunt
miscibili cu apa?
A. Acidul propanoic;
B. Acidul acetic;
C. Acidul lauric;
D. Acidul formic;
E. Acidul oleic.
604. Acidul stearic este solubil în:
A. Apă;
B. Soluţie de HCl 10%;
C. Benzen;
D. Solvenţi organici;
E. Acetonă.
605. Care dintre următoarele afirmaţii,
referitoare la caracterul acid al acizilor
carboxilici, sunt corecte?
71

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

C. Eterii;
D. Nitrilii;
E. Esterii.

A. Solutiile apoase ale acizilor carboxilici
au pH>7;
B. Acizii carboxilici schimbă culoarea
indicatorilor de pH (turnesol,
metiloranj);
C. La dizolvarea în apă, acizii carboxilici
pun în libertate ion hidroxil;
D. Soluţiile apoase ale acizilor carboxilici
au pH<7;
E. Acizii carboxilici sunt acizi mai slabi
decat acidul clorhidric.

610. Care dintre compuşii enumeraţi mai
jos sunt esteri?
A. Trinitratul de gliceril;
B. Palmitatul de sodiu;
C. Tripalmitina;
D. Benzensulfonatul de sodiu;
E. Sulfatul acid de etil.

606. Care dintre următorii compuşi sunt
acizi mai slabi decât acizii carboxilici?
A. HCl;
B. H2CO3;
C. HCN;
D. H2SO4;
E. R-OH.

611. Denumirea corectă a compusului
CH2=CH-COO-CH3 este:
A. Izobutanoat de metil;
B. Acetat de vinil;
C. Propenoat de metil;
D. Propionat de metil;
E. Propenilmetoxicetona.

607. O cantitate de 3 g
de acid
monocarboxilic saturat se dizolvă în apă,
formând 250 ml de soluţie (ρ =1g/ml). O
probă de 10 ml de soluţie de acid se
neutralizează cu 20 ml soluţie NaOH
0.1M. Să se determine constanta de
echilibru, dacă la esterificarea a 12 g de
acid cu 8.625 ml etanol (ρ=0.8g/ml) se mai
găsesc la echilibru 0.1 moli de acid.
A. 4;
B. 3.7;
C. 5;
D. 2;
E. Nici un răspuns nu este corect.

612. Esterul obţinut prin reacţia unui mol
de acid benzen-1,4-dicarboxilic (acid
tereftalic) cu 2 moli de 1,2-etandiol se
numeşte:
A. Ftalat de divinil;
B. Tetraftalat de divinil;
C. Divinil tetraftalat;
D. Tereftalat de etilenglicol;
E. Tereftalat de bis(β-hidroxietil);

608.
Prin
tratarea
unui
acid
monocarboxilic saturat (A) cu PCl5,
conform reacţiei de mai jos, rezultă un
compus (B), cu masa moleculară cu 25%
mai mare decât masa acidului.
R-COOH(A)+PCl5→R-COCl(B)+POCl3+HCl.

Acidul este:
A. Acidul acetic;
B. Acidul propanoic;
C. Acidul etanoic;
D. Acidul butanoic;
E. Acidul izobutanoic.

609. Derivaţii funcţionali
carboxilici sunt:
A. Anhidridele;
B. Amidele;
72

ai

acizilor

613. Compusul R-O-NO2 este:
A. Nitroderivat;
B. Nitrozoderivat;
C. Nitrat de alchil;
D. Ester anorganic;
E. Azotit.
614.
Pentru
esterificarea
acidului
propanoic s-au introdus în vasul de reacţie
3 moli de acid propanoic şi 160 g de
metanol. La sfârşitul reacţiei s-a constatat
că s-au consumat 64 g de alcool. Precizaţi
care este constanta de esterificare şi care
este procentul de transformare a
alcoolului.
A. 1.33; 50%;
B. 2; 66.66%;
C. 2; 33.33%;
D. 1.33; 40%;
E. 2; 40%.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

615. Substanţa A, cu formula moleculară
C6H12O3, care conţine un carbon asimetric,
se supune următoarelor transformări:
NaOH
C6H12O3 ⎯⎯⎯⎯→ B + E
hidroliză
oxidare
Br2
B ⎯⎯⎯⎯→ C ⎯⎯→ D + HBr
2 etape
hidroliză/OH- HCl
D ⎯⎯⎯⎯→ E ⎯→ F
Ştiind că F conţine: 40%C, 6.66%H,
53.33%O, respectiv substanţele B şi E
conţin acelaşi număr de atomi de carbon,
precizaţi
denumirea
sau
structura
substanţei A.
A. CH3-CH2-COO-CH2-CH(OH)-CH3;
B. Propanoat de α-hidroxipropil;
C. CH3-CH(OH)-COO-CH2-CH2-CH3;
D. 2-Hidroxipropanoat de propil;
E. HO-CH2-CH2-COO-CH2-CH2-CH3
616. Hidrogenul necesar unei reacţii de
reducere se poate obtine prin reactia
dintre:
A. Eter etilic şi sodiu;
B. Etanol şi sodiu;
C. Fier şi acid clorhidric;
D. Acetat de etil şi sodiu;
E. Zinc şi acid acetic.
617. Clorura de acetil poate fi folosită ca
reactant la obţinerea:
A. Esterilor;
B. Acidului acetilsalicilc;
C. Benzoatului de fenil;
D. Acetonei;
E. Acetofenonei.
618. Ce cantitate de săpun cu 10% H2O se
obţine prin saponificarea cu NaOH a 1.612
kg de tripalmitină?
A. 2085 g;
B. 1668 g;
C. 834 g;
D. 1042.5 g;
E. 1853.3 g.

619. Prin hidroliza acetatului de fenil se
formează:
A. Acid acetic şi fenol;
B. Acid etanoic şi alcool benzilic;
C. Acid benzoic şi fenol;
D. Acid etanoic şi fenol;
E. Acid acetic şi hidroxibenzen.
620. Prin hidroliza nitrililor se obţin acizi
carboxilici, conform reacţiei:
R-C≡N + 2H2O → R-COOH + NH3.
Ce cantitate de apă se consumă pentru a
obţine 2 moli de acid butandioic prin
hidroliza
nitrilului
corespunzător,
randamentul reacţiei fiind de 90%?
A. 180 g;
B. 144 g;
C. 216 g;
D. 288 g
E. 360 g.
621. Prin tratarea (conform schemei de
mai jos) a unei substanţe gazoase A cu Br2
se obţine o substanţă B, care prin tratare
cu KCN este transformată în substanţa C.
Aceasta formează, prin hidroliză, un acid
dicarboxilic D, cu masa moleculară 118 şi
cu formula procentuală 40.7%C, 5.11%H
şi 54.2%O.
CnH2n + Br2
A

CnH2nBr2
B
CN

(CnH2n)
CN
C

H2O

2KCN

COOH
(CnH2n)
COOH
D

Indicaţi substanţa C şi cantitatea de
substanţa A necesară pentru a prepara
354 g compus D, cu un randament global
de 60%.
A. Dicianura de etilen, 70 g;
B. Cianura de propil, 70 g;
C. Dinitrilul acidului butandioic, 140 g;
D. Dinitrilul acidului glutaric, 140 g;
E. Dinitrilul acidului butandioic, 70 g.
622. Prin tratarea, conform schemei de
mai jos, a unei substanţe gazoase A cu Br2
se obţine o substanţă B, care prin tratare
cu KCN este transformată în substanţa C.
Aceasta formează, prin hidroliză, un acid
73

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

D cu masa moleculară 118 şi cu formula
procentuală 40.7%C, 5.11%H şi 54.2%O.
CnH2n + Br2
A

CnH2nBr2
B
CN

(CnH2n)
CN
C

H2O

CH2

1/2O2

H2C

O

CH2

2KCN
R

COOH
(CnH2n)
COOH
D

Indicaţi compusul D, ştiind că o treime
din atomii de hidrogen pe care îi conţine
determină caracterul său acid.
A. Acidul malonic;
B. Acidul maleic;
C. Acidul butandioic;
D. Acidul aspartic;
E. Acidul adipic.
623. Un amestec de acizi izomeri X şi Y
formează, prin esterificare cu metanolul,
diesteri ale căror mase moleculare sunt cu
24.13% mai mari decât masele moleculare
ale lui X şi Y. Prin încălzire la 160oC,
compusul
X
se
deshidratează,
transformându-se
în
anhidrida
corespunzătoare, astfel încât din 232 g de
amestec echimolecular de X şi Y rezultă 18
g de apă. Să se denumească compuşii X şi
Y şi să se determine compoziţia în
procente molare a amestecului iniţial.
A. Acid cis-ciclobutan-1,2-dicarboxilic şi
acid
trans-ciclobutan-1,2-dicarboxilic,
50%X şi 50%Y;
B. Acid cis-ciclobutan-1,2-dicarboxilic şi
acid
trans-ciclobutan-1,2-dicarboxilic,
40%X şi 60%Y;
C. Acid cis-ciclobutan-1,2-dicarboxilic şi
acid
trans-ciclobutan-1,2-dicarboxilic,
60%X şi 40%Y;
D. Acid maleic şi acid fumaric, 30%X şi
70%Y;
E. Acid cis-butendioic şi acid transbutendioic, 50%X şi 50%Y.
624. Se obţine oxidul de etenă, prin
oxidarea a 746.67 l de etenă de puritate
90%, conform reacţiei de mai jos. Aceasta
reacţionează cu 180 g de acid acetic,
formând un ester polietoxilat.
74

H2C

COOH

+

nH2C CH2
O

R

COO(CH2CH2O)nH

Se cere formula de structură a esterului şi
cantitatea obţinută, considerând că reacţia
are loc cu un randament de 100%.
A. CH3-COO-(CH2-CH2-O)30-H, 500g;
B. CH3-COO-(CH2-CH2-O)15-H, 750g;
C. CH3-COO-(CH2-CH2-O)10-H, 1500g;
D. CH3-COO-(CH2-CH2-O)20-H, 1000g;
E. CH3-COO-(CH2-CH2-O)10-H, 1000g.
625. Indicaţi denumirea trigliceridei,
ştiind că acizii componenţi sunt saturaţi,
iar prin saponificarea a 20.85 g trigliceridă
rezultă 7.65 g de săpun cu 7.516% Na,
respectiv 13.9 g de săpun cu 8.273% Na.
A. Dioleopalmitina;
B. Dipalmitostearina;
C. Distearopalmitina;
D. Tristearina;
E. Tripalmitina.
626. Amidele sunt derivaţi funcţionali ai
acizilor carboxilici, care hidrolizează în
cataliză acidă sau bazică conform reacţiei:
R-CONH2 + H2O → R-COOH + NH3.
La hidroliza bazică a 3.65 g de amidă s-au
obţinut 0.4105 l de amoniac, măsuraţi la
270C şi 3 atm. Amida supusă hidrolizei
este:
A. CH3-CONH2;
B. Amida acidului acetic;
C. Amida acidului propanoic;
D. CH3-CH2-CONH2;
E. C6H5-CONH2.
627. Indicaţi denumirea trigliceridei ştiind
că acizii componenţi sunt saturaţi, iar prin
saponificarea a 22.25 g de trigliceridă
rezultă 15.3 g de săpun cu 7.516% Na,
respectiv 6.95 g de săpun cu 8.273% Na.
A. Dipalmitostearina;
B. Distearopalmitina;
C. Dioleostearina;
D. Distearooleina;
E. Oleopalmitostearina.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

628. Indicaţi masa moleculară a
trigliceridei ştiind că acizii componenţi
sunt saturaţi, iar prin saponificarea a
20.85 g de trigliceridă rezultă 7.65 g de
săpun cu 7.516% Na, respectiv 13.9 g de
săpun cu 8.273% Na.
A. 862;
B. 848;
C. 920;
D. 820;
E. 834.

633. Care dintre următoarele transformări
este o reacţie de esterificare?
a) acid acetic + alcool metilic;
b) acid acetic + NaOH;
c) acid acetic + metilamină;
d) acid salicilic + anhidridă acetică.
A. a şi c;
B. b şi d;
C. a şi b;
D. a şi d;
E. b şi c.

629. Având în vedere că sistemele tampon
sunt formate din acizi slabi şi sărurile lor
cu baze tari, respectiv din baze slabe şi
sărurile lor cu acizii tari, care dintre
substanţele de mai jos pot forma sisteme
tampon?
A. Acidul acetic;
B. Acidul succinic;
C. Etilamina;
D. Acetonitrilul;
E. Acetamida.

634. Care dintre reacţiile de mai jos sunt
posibile?
a) acid propanoic + CaO;
b) propanoat de metil + H2O;
c) acid propanoic + C6H5O-Na+;
d) acid propanoic + NaCN;
e) acid propanoic + C6H5-OH.
A. a şi c;
B. c şi d;
C. b şi d;
D. a şi e;
E. b şi e.

630. O cantitate de 890 g de trigliceridă a
unui acid gras saturat hidrolizează sub
acţiunea enzimelor (lipaze) şi rezultă 82.8
g de glicerol, cu un randament de 90%.
Indicaţi acidul gras.
A. Acidul oleic;
B. Acidul stearic;
C. Acidul capronic;
D. Acidul butanoic;
E. Acidul palmitic.
631. Esterul cu formula R-COOC2H5 are
raportul de masă H:O = 1:4. Câţi esteri
carboxilici izomeri respectă acest raport?
A. 3;
B. 4;
C. 5;
D. 6;
E. 7.
632. Formula acetilacetatului de metil
este:
A. CH3-CO-CH2-COOCH3;
B. CH3-CO-CH2-COOC2H5;
C. CH3-CO-CH2-OOCC2H5;
D. CH3-CO-CH2-OOC-CH3;
E. CH3-COO-CH2-OOC-C2H5.

635. Prin esterificarea metanolului cu un
acid carboxilic se obţine un ester care, în
stare de vapori, are o densitate de 2.75 ori
mai mare decât a oxigenului. Ştiind că prin
analiza cantitativă din 8.8 g de ester s-au
obţinut 17.6 g CO2 şi 7.2 g H2O, care este
denumirea esterului?
A. Formiat de metil;
B. Propanoat de etil;
C. Etanoat de etil;
D. Butanoat de metil;
E. Propanoat de metil.
636. Un amestec echimolecular format din
trei esteri ai aceluiaşi alcool monohidroxilic
saturat cu acizi carboxilici saturaţi omologi
conţine 48.65% C. Dacă alcoolul are acelaşi
număr de atomi de carbon ca şi acidul cel
mai mic, cei trei esteri sunt:
A. Formiatul de propil; acetatul de propil;
propanoatul de propil;
B. Etanoatul de metil; propanoatul de metil;
butanoatul de metil;
C. Etanoatul de etil; propanoatul de etil;
butanoatul de etil;
D. Metanoatul de metil; etanoatul de metil;
75

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

propanoatul de metil;
E. Formiatul de izopropil; acetatul de
izopropil; propanoatul de izopropil.
637. Se saponifică (hidrolizează) 30 g de
trigliceridă cu 150 ml soluţie KOH 1M.
Excesul de hidroxid se neutralizează cu 21.9
g de HCl 10%. Indicele de saponificare al
trigliceridei (exprimat în mg de KOH
consumat de 1 g de grăsime) este:
A. 185.6;
B. 269.7;
C. 168;
D. 195.3;
E. 198.7 .
638. Consistenţa grăsimilor depinde de:
A. Numărul de atomi de carbon din restul de
alcool;
B. Natura resturilor acizilor graşi din
compoziţia lor;
C. Gradul de ramificare a acizilor graşi;
D. Temperatură;
E. Natura alcoolului din moleculă.
639. Care dintre următoarele reacţii sunt
posibile?
I) CH3COOC2H5 + HOH;
II) CH3COOC2H5 + HCl;
III) CH3COOC2H5 + NaOH;
IV) CH3COCl+ CH3OH;
V) CH3COOH + KOH.
A. III;
B. I;
C. IV;
D. II;
E. V.

C. Acizilor carboxilici cu alcoxizii;
D. Acizilor carboxilici cu fenoxizii;
E. Anhidridelor de acizi cu alcoolii sau cu
fenolii;
642. În următoarea schemă de reacţie, A
este un diester cu formula moleculară
C12H14O4.
A + 2H2O ' B + 2C;
B → D + H2O (la încălzire).
Ştiind că D conţine 32.43%O, denumiţi
compuşii B şi C.
A. Acid butandioic, propanol;
B. Acid izoftalic, etanol;
C. Acid p-metilbenzoic, propanol;
D. Acid ftalic, etanol;
E. Acid maleic, etanol.
643. Formula de structură a acetatului de
vinil este:
A. CH2=CH-CO-CH3;
B. CH2=CH-COOCH3;
C. CH3-COO-CH=CH2;
D. HC≡C-OOC-CH3;
E. H2C=CH-OOC-CH3.
644. Substanţa cu formula de structură
O2N-C6H4-COO- C6H4-CH3 este:
A. Un eter;
B. O anhidridă de acid;
C. O cetonă aromatică;
D. Un ester carboxilic;
E. Un compus cu funcţiuni mixte.

640. În reacţia dintre un acid carboxilic şi
un alcool, se poate deplasa echilibrul spre
formarea esterului, dacă:
A. Se lucrează cu exces de apă;
B. Se lucrează cu exces de alcool;
C. Se distilă alcoolul;
D. Se distilă esterul;
E. Se adaugă un catalizator.

645. Un acid monocarboxilic saturat care
conţine 40%C este transformat într-un
ester care conţine cu 18.82% mai mult
carbon în comparaţie cu acidul. Ştiind că
alcoolul folosit la esterificare este un alcool
monohidroxilic
saturat,
care
este
denumirea esterului?
A. Acetat de izopropil;
B. Formiat de metil;
C. Propanoat de metil;
D. Acetat de etil;
E. Acetat de propil.

641. Esterii carboxilici se pot obţine prin
reacţia:
A. Acizilor carboxilici cu alcoolii;
B. Acizilor carboxilici cu fenolii;

646. Se dau următorii compuşi:
A) fenil metil cetona;
B) fenilacetaldehida;
C) etanoatul de metil;

76

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

D) oxalatul de dietil;
E) formiatul de etil;
F) butandioatul de dimetil.
Între care dintre compuşii menţionaţi
există relaţie de izomerie?
A. A şi C;
B. B şi D;
C. A şi B;
D. D şi F;
E. C şi E.
647.Ce cantitate de soluţie de hidroxid de
sodiu 30% se consumă la hidroliza bazică
a 37g de acetat de metil?
A. 75 g;
B. 100 g;
C. 50 g;
D. 150 g;
E. 66.66 g.
648. Deoarece indicele de saponificare (mg
KOH consumat de 1 g de ester) al
lauratului de metil este 261, acidul lauric
este:
A. Acid dodecanoic;
B. Acid decanoic;
C. CH3-(CH2)8-COOH;
D. CH3-(CH2)10-COOH;
E. Acid octanoic.
649. Un ester al unui acid monocarboxilic
alifatic
saturat
cu
un
alcool
monohidroxilic saturat are raportul de
masă C:H:O=6:1:4. Care este numărul
acizilor şi esterilor izomeri care au catena
liniară şi care corespund formulei
moleculare?
A. 2;
B. 3;
C. 4;
D. 5;
E. 6.
650. Să se indice volumul de alcool etilic de
concentraţie 92 g/100 ml şi volumul de
acid acetic de concentraţie 92.3 g/100 ml
necesare obţinerii a 176 g ester, dacă
alcoolul se adaugă în exces de 50% şi
conversia acidului este de 50%.
A. 150 ml alcool şi 260 ml acid;
B. 260 ml alcool şi 150 ml acid;

C. 200 ml alcool şi 260 ml acid;
D. 150 ml alcool şi 195 ml acid;
E. 260 ml alcool şi 260 ml acid.
651. Un alcool polihidroxilic aciclic saturat
reacţionează cu un acid monocarboxilic
aciclic saturat, formând esterul cu masa
moleculară 302, care conţine de 5 ori mai
mulţi atomi de carbon decât alcoolul.
Ştiind că acidul are faţă de alcool un atom
de carbon în plus, alcoolul şi respectiv
acidul sunt:
A. 1,2-Propandiolul şi acidul butanoic;
B. 1,2,3-Propantriolul şi acidul butanoic;
C. Etilenglicolul şi acidul propanoic;
D. 1,2,3-Butantriolul şi acidul pentanoic;
E. Glicerolul şi acidul butanoic.
652. Care este conversia procesului de
transformare a acidului acetic în acetat de
etil, dacă din 240 g de acid şi 6 moli de
alcool s-au obţinut 3 moli de ester?
A. 40%;
B. 60%;
C. 75%;
D. 80%;
E. 90%.
653. Care este conversia procesului de
transformare a alcoolului etilic în acetat
de etil, dacă din 240 g de acid şi 6 moli de
alcool s-au obţinut 3 moli de ester?
A. 50%;
B. 60%;
C. 75%;
D. 80%;
E. 90%.
654. Precizaţi cantităţile de acetat de etil
(A) şi de propanoat de metil (B) din 950 g
de amestec echimolecular al celor doi
esteri.
A. 176 g A, 774 g B;
B. 352 g A, 598 g B;
C. 264 g A, 686 g B;
D. 440 g A, 510 g B;
E. Nici un rezultat nu este corect.
655. Ce cantitate de apă trebuie adăugată
la 30 g de soluţie de acid acetic de
77

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

concentraţie 9% pentru a o aduce la o
concentraţie de 1.5%?
A. 100 g;
B. 150 g;
C. 200 g;
D. 180 g;
E. Nici un rezultat nu este corect.
656. La esterificarea acidului propanoic cu
metanolul s-au introdus în vasul de reacţie
3 moli de acid şi 6 moli de alcool. După
stabilirea echilibrului s-a constatat că s-au
transformat doar 2 moli de alcool. Care
este valoarea constantei de echilibru a
reacţiei?
A. K=1;
B. K=2;
C. K=3.5;
D. K=4;
E. K=5.
657. Care dintre următorii detergenţi sunt
neionici?
+
A. CH3-(CH2)n-CH2-SO-4Na ;
B. R-O-(CH2-CH2-O)n-CH2-CH2-OH;
+
C. CH3-(CH2)n-CH2-OSO-3Na ;
D. R-O-(CH2-CH2-O)n-H;
-

E. CH3-(CH2)16-COO Na+.
658. Săpunurile sunt:
A. Esteri ai acizilor graşi cu glicerolul;
B. Săruri de sodiu ale acizilor alchilsulfonici;
C. Esteri ai acizilor graşi cu monoalcoolii;
D. Săruri de sodiu ale acizilor graşi;
E. Săruri ale acizilor graşi cu diverşi
cationi.
659. Care dintre următoarele structuri
corespund trioleinei?
A. CH2-OOC-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-CH3
|
CH-OOC-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-CH3
|
CH2-OOC-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-CH3
B. CH2-COO-(CH2)7-CH=CH-(CH2)6-CH3
|
CH-COO-(CH2)7-CH=CH-(CH2)6-CH3
|
CH2-COO-(CH2)7-CH=CH-(CH2)6-CH3
78

C. CH2-OOC-(CH2)16-CH3
|
CH-OOC-(CH2)16-CH3
|
CH2-OOC-(CH2)16-CH3
D. CH2-OOC-(CH2)7-CH=CH-(CH2)8-CH3
|
CH-OOC-(CH2)7-CH=CH-(CH2)8-CH3
|
CH2-OOC-(CH2)7-CH=CH-(CH2)8-CH3
E. CH2-OOC-(CH2)7CH=CH(CH2)7-COOH
|
CH-OOC-(CH2)8CH=CH(CH2)7-COOH
|
CH2-OOC-(CH2)8CH=CH(CH2)7-COOH
660. Care dintre afirmaţiile de mai jos
sunt corecte?
A. Grăsimile naturale sunt esteri ai
glicerolului;
B. Grăsimile se numesc trigliceride;
C. Grăsimile pot fi hidrolizate;
D. Grăsimile sunt solubile în apă;
E. Grăsimile lichide se numesc uleiuri.
661. Care dintre următoarele afirmaţii
referitoare la structura acizilor conţinuţi
în moleculele trigliceridelor naturale sunt
adevărate?
A. Au număr par de atomi de carbon;
B. Au catenă liniară;
C. Pot fi şi acizi graşi cu grupe amină;
D. Sunt dicarboxilici;
E. Pot fi saturaţi sau nesaturaţi.
662. Trigliceridele lichide pot fi
transformate în trigliceride solide:
A. Prin reacţia de substituţie cu halogeni;
B. Prin saponificare;
C. Prin hidrogenare;
D. Prin reacţii cu metale, cu oxizi bazici sau
cu baze;
E. Prin oxidare.
663. Care este numărul maxim de
trigliceride mixte care pot forma prin
hidroliză glicerol şi un amestec de acid
palmitic, acid stearic şi acid oleic?
A. 2;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

B.
C.
D.
E.

1;
5;
4;
3.

664. Care dintre următoarele afirmaţii
referitoare la sicativare sunt corecte?
A. Este proprietatea grăsimilor lichide de a
adiţiona hidrogenul, transformându-se
în grăsimi solide;
B. Este proprietatea grăsimilor nesaturate
de a forma, sub acţiunea oxigenului din
aer, pelicule dure şi aderente;
C. Este o proprietate legată de posibilitatea
polimerizării şi oxidării acizilor graşi
polinesaturaţi conţinuţi în gliceride;
D. Este proprietatea de a forma gliceride;
E. Este o proprietate ce caracterizează
puterea de spălare a săpunurilor.
665. Care dintre următoarele săpunuri au
o bună putere de spălare?
A. Stearatul de magneziu;
B. Stearatul de calciu;
C. Palmitatul de potasiu;
D. Palmitatul de calciu;
E. Stearatul de sodiu.
666. În practică, gradul de nesaturare al
grăsimilor este evaluat prin cifra de iod.
Aceasta reprezintă numărul de grame de
iod care se pot adiţiona la 100 de grame de
substanţă grasă, datorită dublelor legături
din resturile acil. O probă de 10 g dintr-un
ulei a fost tratată cu 30 g de iod, iar
excesul de iod a fost titrat cu 750 ml soluţie
0.1M de tiosulfat de sodiu, folosind ca
indicator amidonul, conform ecuatiei:
I2 + 2Na2S2O3 → 2NaI + Na2S4O6.
Care este cifra de iod a uleiului?
A. 126.5;
B. 109.5;
C. 204.75;
D. 140.7;
E. 136.5.
667. Ştiind că o trigliceridă formează prin
hidroliză numai acid palmitic şi glicerol, să
se calculeze cantitatea de trigliceridă
necesară obţinerii a 8.28 kg de glicerol, cu
un randament de 90%.

A.
B.
C.
D.
E.

14 kg;
8 kg;
11.28 kg;
89 kg;
80.6 kg;

668. Cel mai mare indice de saponificare
(mg KOH consumat la hidroliza a 1g de
trigliceridă) corespunde:
A. Dipalmitostearinei;
B. Distearopalmitinei;
C. Dioleopalmitinei;
D. Tristearinei;
E. Trioleinei.
669. Se hidrolizează cu randament de
100% câte 1 g din următorii compuşi:
I) etanoat de metil;
II) clorură de acetil;
III) anhidridă acetică;
IV) acetamidă;
V) acetonitril.
Cea mai mare cantitate de NaOH se
consumă la neutralizarea amestecului
rezultat prin hidroliza compusului:
A. I;
B. II;
C. III;
D. IV;
E. V.
670. Formula N-fenil-izobutanamidei este:
A. (CH3)2CH-CO-NH2;
B. C6H5-CH2-CH(CH3)-CO-NH2;
C. CH3-CH2-CO-NH-C6H5;
D. (CH3)2CH-CO-NH-C6H5;
E. C6H5-CH(CH3)-CO-NH-C6H5.
671. Acidul 5-aminopentanoic formează
prin deshidratare intramoleculară:
A. Un ester ciclic;
B. O cetoaldehidă;
C. O amidă liniară;
D. O amidă ciclică (lactamă);
E. O amidă ramificată.
672. Precizaţi denumirea amidei care are
formula moleculară C3H7NO:
A. N-Etil-formamidă;
B. Propanamidă;
C. N,N-Dimetil-formamidă;
79

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

D. N-Metil-acetamidă;
E. Nici unul dintre răspunsuri nu este
corect.
673. Din punct de vedere funcţional,
acetanilida este:
A. Un derivat funcţional al acidului acetic;
B. O cetonă;
C. O amidă substituită la azot;
D. O amină aromatică acilată;
E. Produsul de acilare a anilinei.

678. Din 74.67 l de acetilenă de puritate
60% se obţine acetat de etil, conform
schemei de mai jos.
oxidare
HC CH

H2O

H3C

COOH

CHO
reducere

-H2O

H3C

H3C

CH2OH

H3C COOCH2CH3

674. Prin hidroliza în anumite condiţii a
benzonitrilului se poate obţine:
A. C6H5-CH=O şi NH3;
B. C6H5-COONH2;
C. C6H5-CH2-NH2;
D. C6H5-NH2;
E. C6H5-COOH.

Şiind că jumătate din acetilenă se
transformă în acid, iar restul în alcool şi că
în urma reacţiei de esterificare se obţin 66
g de ester, care este randamentul reacţiei
de esterificare, dacă celelalte transformări
chimice au avut loc cu randament 100%?
A. 80%;
B. 60%;
C. 75%;
D. 37.5%;
E. 50%.

675. Care este formula moleculară a
anhidridei propanoice?
A. (C2H5CO)2O;
B. C6H6O3;
C. C6H8O;
D. C6H10O3;
E. (C3H7CO)2O.

679. Câţi acizi monocarboxilici saturaţi
conţin în molecula lor 62.06%C?
A. Şase;
B. Unul cu catenă liniară;
C. Şase cu catenă ramificată;
D. Opt;
E. Zece.

676. Câte anhidride pot forma acizii
benzen-tricarboxilici?
A. 1;
B. 4;
C. 3;
D. 2;
E. Nici o anhidridă.

680. Formula de structură corectă a Nmetil propanamidei este:
A. CH3-CO-NH-CO-CH3;
B. CH3-CH2-CO-NH-CH3;
C. CH3-CH2-CH2-NH2;
D. CH3-CH2-COONH-CH3;
E. CH3-CO-NH-CH3.

677. Identificaţi substanţele X, Y, Z, U, V
din ecuaţiile următoarelor reacţii:
a) CH3COOH+X→CH3COOC3H7+Y;
b) Z+KOH→CH3-CH2-COOK+H2O;
c) CH3COCl+U→CH3COOC6H5+NaCl;
d) 2CH3COOH+V→(CH3COO)2Zn+H2.
A. Etanol, acid clorhidric, acid propanoic,
fenol, zinc;
B. C3H7OH, H2O, CH3-CH2-COOH,
C6H5ONa, Zn ;
C. n-Propanol, apă, acid acetic, fenol, zinc;
D. n-Propanol, apă, acid propanoic, fenoxid
de sodiu, zinc;
E. C2H5OH, H2O, CH3COOH, C6H5OH,
Zn.

681. Precizaţi care este formula de calcul a
constantei de echilibru corespunzătoare
reacţiei de esterificare directă, prezentată
mai jos.
R-COOH + R’-OH ' R-COOR’ + H2O.

80

[RCOOH]·[R’OH]
A. K = --------------------------;
[RCOOR’].[H2O]
[RCOOH].[H2O]
B. K= ---------------------------;
[RCOOH].[R’OH]

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

[RCOOH].[R’OH]
C. K= ---------------------------;
[RCOOR’]
[RCOOR’].[H2O]
D. K= --------------------------;
[RCOOH].[R’OH]
E. Nici o formulă nu este corectă.
682. O cantitate de 97 g de amestec de acid
etanoic şi acid propanoic se neutralizează
cu 750 ml de soluţie de hidroxid de sodiu
2M. Care sunt cantităţile de acizi
carboxilici din amestec?
A. 30 g acid etanoic, 67 g acid propanoic;
B. 60 g acid etanoic, 37 g acid propanoic;
C. 48.5 g acid etanoic, 48.5 g acid
propanoic;
D. 90 g acid etanoic, 7 g acid propanoic;
E. 37 g acid etanoic, 60 g acid propanoic.
683. Compusul cu formula de mai jos se
poate obţine prin:
COOH
COOH
NO2

A. Oxidarea α-nitronaftalinei;
B. Oxidarea alcoolului 2-metil-3-nitrobenzilic;
C. Oxidarea alcoolului 2-hidroxi-3-nitrobenzilic;
D. Oxidarea alcoolului 2,3-dimetil-4nitrobenzilic;
E. Nitrarea acidului tereftalic.
684. Prin hidroliza cu exces de NaOH,
esterii cu formula moleculară C8H8O2 pot
forma:
A. Benzoat de sodiu şi metoxid de sodiu;
B. Formiat de sodiu şi alcool benzilic;
C. Acetat de sodiu şi fenoxid de sodiu;
D. Formiat de sodiu şi o-crezol;
E. Benzoat de sodiu şi metanol.
685. Se consideră acidul carboxilic saturat
X care conţine 43.849%O. O cantitate de
1.46 g de acid reacţionează integral cu 0.8
g de NaOH. Alegeţi afirmaţiile corecte,

ştiind că un mol de acid este neutralizat de
un mol de hidroxid de calciu.
A. Raportul de masă C:H:O este 7:2:6;
B. Se poate obţine prin oxidarea
ciclohexenei cu K2Cr2O7/H2SO4;
C. Numărul atomilor din molecula acidului
este de 5 ori mai mare decăt cel al
atomilor de oxigen;
D. Acidul este monocarboxilic;
E. Raportul atomilor C:H:O este 3:5:2.
686. Un amestec echimolar de două
hidrocarburi aromatice mononucleare
omoloage A şi B formează prin oxidare
energică un acid carboxilic C. Acelaşi
amestec formează prin nitrare un amestec
de
mononitroderivaţi
care
conţine
22.22%O. Identificaţi compuşii A, B şi C.
A. Etilbenzen, cumen, acid fenilacetic;
B. Etilbenzen, propilbenzen, acid benzoic;
C. Toluen, etilbenzen, acid benzoic;
D. o-Xilen, etilbenzen, acid ftalic;
E. o-Xilen, m-xilen, acid ftalic.
687. Un amestec echimolar de două
hidrocarburi
aromatice
mononucleare
omoloage A şi B formează prin oxidare
energică un acid carboxilic C. Acelaşi
amestec formează prin nitrare un amestec
de mononitroderivaţi care conţine 22.22%
O. Ce cantitate de acid C, de puritate 60%,
se obţine dacă se oxidează 396 g de amestec,
cu un randament al reacţiei de oxidare de
80%?
A. 406.66 g;
B. 325.3 g;
C. 817.3 g;
D. 390.4 g;
E. 650.67 g.
688. O cantitate de 6.1 g dintr-un acid
monocarboxilic aromatic A reacţionează
cu un alcool monohidroxilic saturat B,
formând 7.5 g de ester C. Aceeaşi cantitate
de acid, prin încălzire cu NaOH în exces,
se decarboxilează conform reacţiei de mai
jos, formând 3.9 g de hidrocarbură D.
R-COOH → R-H + CO2.
Denumiţi acidul, alcoolul şi esterul.
A. Acid acetic, etanol, acetat de etil;
B. Acid propanoic, metanol, propanoat de
81

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

metil;
C. Acid benzoic, etanol, benzoat de etil;
D. Acid acetic, propanol, acetat de propil;
E. Acid benzoic, metanol, benzoat de metil.
689. O cantitate de 6.1 g dintr-un acid
monocarboxilic aromatic A reacţionează
cu un alcool monohidroxilic saturat B,
formând 7.5 g de ester C. Aceeaşi cantitate
de acid, prin încălzire cu NaOH în exces,
se decarboxilează conform reacţiei de mai
jos, formând 3.9 g de hidrocarbură D.
R-COOH → R-H + CO2.
Care este constanta de echilibru a reacţiei
de esterificare, având în vedere faptul că
acidul şi alcoolul din amestecul de reacţie
au concentraţii molare egale, iar Cu =
60%?
A. 3.525;
B. 2.25;
C. 3;
D. 1.515;
E. 4.5.
690. O cantitate de 1.16 g de ester
carboxilic saturat este hidrolizat cu o
soluţie alcoolică de NaOH. Excesul de
soluţie de NaOH este neutralizat cu 28 ml
de HCl 0.5M. Ştiind că soluţia iniţială de
NaOH este neutralizată de 48 ml de HCl
0.5M, stabiliţi formula moleculară a
esterului şi numărul de izomeri esteri
posibili.
A. C6H12O2, 20;
B. C4H8O2, 5;
C. C4H8O2, 6;
D. C6H12O2, 16;
E. C5H10O2, 10.
691. O cantitate de 1.16 g de ester
carboxilic saturat este hidrolizat cu o
soluţie alcoolică de NaOH. Excesul de
soluţie de NaOH este neutralizat cu 28 ml
de HCl 0.5M. Ştiind că soluţia iniţială de
NaOH este neutralizată de 48 ml de HCl
0.5M, iar prin hidroliza esterului urmată
de oxidarea alcoolului la acid, din soluţia
hidrolizată rezultă un singur acid,
denumirea esterului este:
A. Acetat de etil;
B. Acetat de propil;
82

C. Propionat de propil;
D. Propionat de izopropil;
E. Butanoat de etil.
692. Se dă reacţia de esterificare a unui
alcool A cu un acid carboxilic B:
A + B ' C + D.
Constanta de echilibru a reacţiei are
valoarea 3, pentru raportul molar A:B =
4:2. Să se calculeze câţi moli din
substanţele C şi D va conţine amestecul,
după stabilirea echilibrului.
A. 0.7;
B. 1.627:
C. 2.373;
D. 0.373;
E. 2.
693. Se dă reacţia de esterificare a unui
alcool A cu un acid B:
A + B ' C + D.
Constanta de echilibru a reacţiei are
valoarea 3, pentru raportul molar A:B =
4:2. Să se calculeze compoziţia în procente
de moli a amestecului, după stabilirea
echilibrului.
A. C şi D: 11.66%, A: 55%, B: 21.66%;
B. C şi D: 39.55%, A: 15.67%, B: 5.22%;
C. C şi D: 27.11%, A: 39.55%, B: 6.21%;
D. C şi D: 15%, A: 50%, B: 20%;
E. C şi D: 16.66%, A: 50%, B: 16.66%.
694. Care este formula moleculară a unui
ester rezultat prin reacţia unui alcool
monohidroxilic saturat cu un acid
monocarboxilic
saturat,
ştiind
că
procentul de masă al hidrogenului din
ester este 10.35% iar numărul de atomi de
hidrogen din acid este mai mic cu 2 decât
cel din alcool?
A. C6H12O2;
B. C4H8O2;
C. C5H10O2;
D. C4H10O2;
E. C5H12O2.
695. Un ester rezultat în urma reacţiei
dintre un alcool monohidroxilic saturat şi
un acid monocarboxilic saturat conţine
10.35% H, iar numărul de atomi de
hidrogen din acid este mai mic cu 2 decât

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

cel din alcool. Precizaţi câţi esteri izomeri
cu atom de carbon asimetric pot exista.
A. 1;
B. 2;
C. 3;
D. 4;
E. 5.
696. Un ester alifatic saturat liniar
(RCOOR1) are valoarea raportului masic
al radicalilor hidrocarbonaţi (R/R1), egală
cu 1.4827, iar suma lor 72. Denumiţi
esterul.
A. Propanoat de etil;
B. Izobutanoat de metil;
C. Propanoat de propil;
D. Butanoat de metil;
E. Butanoat de etil.
697. Un amestec de reacţie format din
clorură de benzoil, clorură de acetil şi
anhidridă acetică în raport molar de 1:2:3
reacţionează cu metanol în exces (conform
reacţiilor de mai jos), obţinându-se un
amestec de esteri care conţine 740 g de
acetat de metil.
RCOCl + CH3OH →RCOOCH3 + HCl;
(RCO)2O+CH3OH →RCOOCH3+RCOOH.

Care este compoziţia procentuală masică a
amestecului reactant de clorură de
benzoil, clorură de acetil şi anhidridă
acetică?
A. 32.34%, 27.11% , 40.51%;
B. 28.22%, 26.51%, 45.27%;
C. 17.85%, 27.32%, 54.83%;
D. 23.28%, 26.02%, 50.70;
E. Nici un rezultat nu este corect.

698. Un amestec de reacţie format din
clorură de benzoil, clorură de acetil şi
anhidridă acetică în raport molar de 1:2:3
reacţionează cu metanol în exces (conform
reacţiilor de mai jos), obţinându-se un
amestec de esteri ce conţine 370 g de acetat
de metil.
RCOCl + CH3OH →RCOOCH3 + HCl;
(RCO)2O+CH3OH →RCOOCH3+RCOOH.

Care sunt denumirile produşilor de reacţie
de natură organică A, B şi C, cantitatea
acestora şi compoziţia procentuală a
amestecului de compuşi A, B şi C?
A. Benzoat de metil, acetat de metil, acid

acetic; 1591 g; 25%, 45.59%, 29.5%
B. Benzoat de etil, clorometan, acid acetic;
795.5 g; 17.10%, 46.51%, 22.63%;
C. Benzoat de metil, acetat de metil, acid
acetic; 795.5 g; 18.7%, 45.6%, 35.7%;
D. Difenil eter, acetat de etil, acetat de
fenil; 1591 g; 25%, 42%, 33%;
E. Nici un rezultat nu este corect.
699. Din 27 g de clorură a unui acid
alifatic saturat A şi un alcool saturat
monohidroxilic B, se obţin, conform
schemei de mai jos, 29.66 g de ester C, cu
un randament de 98%.
RCOCl(A) + R’OH(B) → RCOOR’(C) + HCl.
Denumiţi compuşii A, B şi C, dacă suma
maselor moleculare ale compuşilor A şi C
este 166.5.
A. Clorură de propanoil, etanol, propanoat
de etil;
B. Clorură de acetil, etanol, acetat de etil;
C. Clorură
de
propanoil,
metanol,
propanoat de metil;
D. Clorură de acetil, propanol, acetat de
propil;
E. Clorură de acetil, metanol, acetat de
metil.
700. Ce cantitate de acid benzoic de
puritate 75% se obţine din 309 g de
benzonitril, dacă reacţia de hidroliză,
conform schemei de mai jos, are loc cu un
randament 75%?
C6H5-C≡N + 2H2O → C6H5COOH + NH3.
A. 244 g;
B. 366 g;
C. 122 g;
D. 274.5 g;
E. 205.87 g.
701. Precizaţi care dintre afirmaţiile
referitoare la acidul etanoic sunt corecte.
A. Este al doilea acid din seria acizilor
monocarboxilici saturaţi;
B. Este un acid dicarboxilic;
C. Este izomer cu formiatul de metil;
D. Conţine doi atomi de carbon primari;
E. Este un acid mai tare decât acidul formic.
702. Care dintre următorii compuşi sunt
acizi dicarboxilici saturaţi?
83

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

A.
B.
C.
D.
E.

B.
C.
D.
E.

Acidul propenoic
Acidul etandioic;
Acidul maleic;
Acidul propandioic;
Acidul fumaric.

703. Precizaţi care este structura corectă a
compusului rezultat prin tratarea acidului
salicilic cu NaOH.
-

A.

O-Na+

B.

O- Na+

OH

COO- Na+

COO-Na
C.

+

COO Na

COOH

D.

O- Na+

COO-Na
E.

OH

704. Să se determine concentraţia
procentuală a unei soluţii de acid acetic,
ştiind că 250 g din această soluţie
reacţionează cu 18 g de magneziu.
A. 18%;
B. 36%;
C. 30%;
D. 72%;
E. 15%.
705. Să se determine concentraţia
procentuală a unei soluţii de acid oxalic,
ştiind că 250 g din această soluţie
reacţionează cu 18 g de magneziu.
A. 67.5%;
B. 16.87%;
C. 27%;
D. 15%;
E. 30%.
706. Determinaţi concentraţia molară a
unei soluţii de acid formic, ştiind că 200 ml
din această soluţie reacţionează cu 800 ml
de soluţie de hidroxid de sodiu 0.5M.
A. 1M;
84

2M;
0.2M;
4 M;
0.4M.

707. Determinaţi concentraţia molară a
unei soluţii de acid malonic (acid
propandioic), ştiind că 200 ml din această
soluţie reacţionează cu 800 ml de soluţie de
hidroxid de sodiu 0.5 M.
A. 1M;
B. 2M;
C. 0.2M;
D. 4M;
E. 0.4M.
708. Să se determine concentraţia
procentuală a unei soluţii de acid acetic,
ştiind că 200 g de soluţie reacţionează cu
250 ml de soluţie de hidroxid de calciu 4M.
A. 30%;
B. 15%;
C. 60%;
D. 45%;
E. 50%.
709. Un acid monocarboxilic saturat
aciclic are un conţinut de 69.565% O.
Identificaţi acidul A şi calculaţi cantitatea
de oxid de calciu care reacţionează cu 46 g
de acid de concentraţie 50%.
A. Acid acetic, 0.25 moli;
B. Acid metanoic, 14 g;
C. Acid etanoic, 14 g;
D. Acid formic, 0.25 moli;
E. Acid acetic, 0.5 moli.
710. Un acid monocarboxilic saturat
aciclic are un conţinut de 69.565% O.
Identificaţi acidul A şi calculaţi masa sării
rezultate prin reacţia oxidului de calciu cu
46 g de acid A de concentraţie 50%, dacă
randamentul reacţiei este de 50%.
A. Acid acetic, 16.25 g;
B. Acid metanoic, 32 g;
C. Acid etanoic, 32 g;
D. Acid formic, 16.25 g;
E. Acid metanoic, 10.625 g.
711. Se amestecă 50 ml de soluţie de acid
salicilic 4M cu 100 ml soluţie de KOH 1M.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

Determinaţi care dintre soluţii este în
exces şi care este volumul excesului.
A. Acid salicilic, 37.5 ml;
B. Acid salicilic, 25 ml;
C. KOH, 50 ml;
D. KOH, 75 ml;
E. Nici una dintre variante nu este corectă.
712. Un acid monocarboxilic saturat
aciclic are un conţinut în oxigen de
43.24%. Calculaţi volumul soluţiei de acid
A, de concentraţie 2M, care reacţionează
cu 193 g CaO carbonatat, ştiind că
raportul molar CaO:CaCO3 este 12:1.
A. 1.625 l;
B. 3.250 l;
C. 6.500 l;
D. 3250 cm3;
E. 1625 cm3.
713. Acidul gras cu formula moleculară
C16H32O2 se numeşte:
A. Acid palmitic;
B. Acid stearic;
C. Acid miristic;
D. Acid dodecanoic;
E. Acid tetradecanoic.
714. Precizaţi care dintre afirmaţiile
referitoare la grăsimile naturale sunt
corecte.
A. Grasimile solide se obţin prin topirea
ţesuturilor în care se acumulează;
B. Trigiceridele naturale se obţin prin
extracţie cu acizi minerali;
C. Grăsimile se extrag din fructe prin
solubilizare în apă caldă;
D. Uleiurile se găsesc preponderent în
fructe şi seminţe;
E. Uleiurile se obţin prin presare.
715. Care dintre următoarele afirmaţii
sunt corecte?
A. Sicativarea este un proces caracteristic
grăsimilor saturate;
B. Sicativarea este un proces de
polimerizare a grăsimilor nesaturate;
C. Grăsimile solide formează, sub acţiunea
oxigenului din aer, pelicule aderente;
D. Uleiurile sicative conţin acid linolenic;
E. Uleiurile sicative se folosesc la

fabricarea vopselelor.
716. Precizaţi care dintre afirmaţiile
referitoare la săpunuri sunt corecte.
A. Au în structură un rest hidrocarbonat
hidrofil;
B. Sunt săruri de sodiu, potasiu, calciu,
magneziu etc. ale acizilor graşi;
C. Capacitatea de spălare a săpunurilor este
asigurată de caracterul dublu polar şi
nepolar;
D. Cea mai mare capacitate de spălare o au
sărurile de calciu şi de magneziu ale
acizilor graşi;
E. Formează legături de hidrogen cu apa,
prin intermediul grupei carboxilat.
717. Care dintre afirmaţiile referitoare la
detergenţi sunt corecte?
A. Sunt surfactanţi de sinteză;
B. Detergenţii biodegradabili au catene
liniare;
C. Detergenţii neionici formează spumă
abundentă în contact cu apa;
D. Detergenţii cationici sunt săruri de
amoniu cuaternar ale unor alchil-amine;
E. Detergenţii anionici sunt săruri de sodiu
ale unor esteri ai acidului fosforic cu
alcooli.
718. Se obţine acid acetic prin fermentarea
a 300 g de soluţie de etanol 46%. Jumătate
din acidul obţinut se tratează cu pulbere
de aluminiu proaspăt preparată, în
vederea obţinerii „apei Burow”, cu
proprietăţi antiinflamatoare. Calculaţi
cantitatea de aluminiu de puritate 80%
introdusă în reacţia cu acidul acetic.
A. 7.59 g;
B. 16.875 g;
C. 13.5 g;
D. 8.437 g;
E. 10.8 g.
719. Se obţine acid acetic prin fermentarea
a 300 g soluţie de etanol 46%. Jumătate
din acidul obţinut se tratează cu pulbere
de aluminiu
proaspăt preparată, în
vederea obţinerii „apei Burow”, cu
proprietăţi antiinflamatoare. Calculaţi
85

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

cantitatea de acetat de aluminiu obţinută,
ştiind că randamentul reacţiei este 75%.
A. 0.5 moli;
B. 76.5 g;
C. 102 g;
D. 0.375 moli;
E. 127.5 g.
720. Un detergent de tip alcansulfonat de
sodiu conţine 10.66% sulf. Formula
moleculară a detergentului este:
A. C14H28SO3Na;
B. C14H29SO3Na;
C. C14H30SO3Na;
D. C12H29SO3Na;
E. C14H29SO4Na.
721. Un detergent de tip sulfat de alchil şi
sodiu conţine 7.278% sodiu. Formula
moleculară a detergentului este:
A. C14H28SO4Na;
B. C14H29SO3Na;
C. C14H30SO3Na;
D. C12H29SO3Na;
E. C14H29SO4Na.
722. Un acid gras alchenoic conţine
11.347% oxigen. Acidul este:
A. Acidul palmitic;
B. Acidul oleic;
C. Acidul stearic;
D. Acidul 9-octadecenoic;
E. Acidul 3-octenoic;
723. Prin hidroliza totală, în mediu bazic,
a doi moli de distearo-oleină se obţin:
A. 184 g de glicerol;
B. 2 moli de acid stearic;
C. 1224 g de stearat de sodiu;
D. 564 g de acid oleic;
E. 608 g de oleat de sodiu;
724. Uleiurile se pot obţine din:
A. Untura de porc;
B. Seminţele de soia;
C. Seminţele de floarea soarelui;
D. Măsline;
E. Seul de oaie.
725. Indicele de saponificare reprezintă
cantitatea de hidroxid de potasiu (în mg)
86

necesară pentru a saponifica 1 g de
grăsime. Calculaţi indicele de saponificare
al butiro-oleo-palmitinei.
A. 361;
B. 253;
C. 180.7;
D. 120.5;
E. 242.
726. Indicele de iod reprezintă cantitatea
de iod (în g) care se adiţionează la 100 g de
grăsime. Calculaţi indicele de iod al
butiro-oleo-palmitinei.
A. 38.25;
B. 19.2;
C. 75.1;
D. 32.4;
E. 64.3.
727. Esterii glicerolului cu acizii graşi se
numesc:
A. Săpunuri;
B. Detergenţi neionici;
C. Detergenţi ionici;
D. Gliceride;
E. Grăsimi;
728. Care dintre următorii acizi fac parte
din categoria acizilor graşi?
A. Acidul oleic;
B. Acidul etanoic;
C. Acidul palmitic;
D. Acidul stearic;
E. Acidul butanoic.
729. Din punct de vedere structural,
benzoatul de fenil este:
A. Derivat funcţional al acidului benzoic;
B. Eter;
C. Ester ciclic;
D. Ester aciclic;
E. Amidă.
730. Acetatul de sodiu reacţionează cu:
A. HCl;
B. C6H5OH;
C. H2CO3;
D. CH3CH2OH;
E. HCOOH.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

731. Hidroliza bazică a grăsimilor este
realizată industrial pentru obţinerea de:
A. Mase plastice;
B. Glicerol;
C. Săpunuri;
D. Fibre sintetice;
E. Detergenţi biodegradabili.
732. Precizaţi care dintre următoarele
afirmaţii sunt corecte.
A. Prin amestecarea grăsimilor cu apa se
obţine o soluţie omogenă;
B. Acidul stearic conţine un număr par de
atomi de carbon;
C. Dipalmito-oleina are în moleculă 53 de
atomi de carbon;
D. Distearo-oleina are în structură două
legături C=C;
E. Acidul adipic (acid 1,6-hexan-dioic) este
un acid gras.
733. Precizaţi care dintre afirmaţiile de
mai jos sunt corecte.
A. Moleculele de alcooli pot forma legături
de hidrogen;
B. Proteinele nu conţin azot în moleculă;
C. Glicerolul are în moleculă trei grupe
hidroxil;
D. Amidonul este o polizaharidă;
E. Acizii nucleici sunt compuşi cu structură
proteică.
734. Se dau structurile următoare:
‫־‬
CH3-(CH2)14-COO Na+ (I);
‫־‬
CH3-(CH2)15-SO3 Na+ (II).
Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos
sunt corecte.
A. Structura I corespunde unui săpun;
B. Structura II se obţine prin hidroliza
bazică a tripalmitinei;
C. Ambele
structuri
au
proprietăţi
tensioactive;
D. Ambele structuri sunt biodegradabile;
E. Structura I se obţine prin hidroliza
bazică a unei gliceride.
735. Calculaţi volumul de CO2 (condiţii
normale), degajat în reacţia a 6 g de acid
acetic cu o cantitate stoichiometrică de
NaHCO3.
A. 22.4 l;

B.
C.
D.
E.

2.24 l;
22.4 dm3;
1.12 dm3;
2.24 dm3.

736. O cantitate de 832 g trigliceridă A
este supusă saponificării folosind NaOH
30% în exces de 100% faţă de necesar şi
500 g soluţie de NaCl 10%, pentru
separarea mai bună a săpunului. În
procesul de separare, săpunul obţinut se
hidratează şi conţine 59.15% palmitat de
sodiu, 32.34% oleat de sodiu şi 8.51% apă.
Masa de săpun hidratat obţinut este:
A. 860 g;
B. 940 g;
C. 1000 g;
D. 880 g;
E. 990 g.
737. O cantitate de 832 g trigliceridă A
este supusă saponificării folosind NaOH
30% în exces de 100% faţă de necesar şi
500 g soluţie de NaCl 10%, pentru
separarea mai bună a săpunului. În
procesul de separare, săpunul obţinut se
hidratează şi conţine 59.15% palmitat de
sodiu, 32.34% oleat de sodiu şi 8.51% apă.
Concentraţia hidroxidului de sodiu în
masa de reacţie, după separarea săpunului
hidratat este:
A. 22%
B. 15.10%;
C. 10.07%;
D. 18.70%;
E. 16.20%
738. Un detergent alchilarilsulfonic are un
conţinut de 10% sulf. Determinaţi
numărul de atomi de carbon din molecula
detergentului.
A. 8;
B. 16;
C. 10;
D. 9;
E. 15.
739. Un detergent cationic (clorură de
amoniu cuaternar) are un conţinut de
5.31% azot. Determinaţi numărul de
87

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

atomi
de
carbon
detergentului.
A. 15;
B. 10;

88

din

molecula

C. 12;
D. 11;
E. 16.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

Capitolul 7. Aminoacizi, peptide, proteine
740. Prin hidroliza unei anumite cantităţi
dintr-o peptidă se izolează 30 g de
aminoacid monoaminomonocarboxilic cu
18.66%N şi 17.8 g din alt aminoacid
monoamino-monocarboxilic cu 15.74%N.
Precizaţi care sunt aminoacizii şi care este
raportul lor de de combinare în peptidă.
A. Glicocol:alanina, 2:1;
B. Glicocol:alanina, 1:2;
C. Alanina:lisina, 2:1;
D. Alanina:glicina, 1:2;
E. Glicocol:serina, 2:1.
741. Reacţionează 1.2 moli de α-aminoacid
cu 110.4 g de etanol şi rezultă 243.6 g de
produs de reacţie ce conţine 53.25%C.
Precizaţi α-aminoacidul.
A. Alanina;
B. Acidul aspartic;
C. Lizina;
D. Acidul glutamic;
E. Glicocolul.
742. Reacţionează 1.2 moli de α-aminoacid
cu 55.2 g de etanol şi rezultă 140.4 g de
produs de reacţie ce conţine 51.28%C.
Precizaţi α-aminoacidul.
A. Alanina;
B. Acidul aspartic;
C. Lizina;
D. Acidul glutamic;
E. Glicocolul.
743. Precizaţi care dintre următorii
aminoacizi
reacţionează
cu
acidul
clorhidric în raport de 1 mol de aminoacid
la 2 moli de acid clorhidric.
A. Acidul glutamic;
B. Glicocolul;
C. Lizina;
D. Alanina;
E. Acidul aspartic.
744. Precizaţi care dintre următorii
aminoacizi reacţionează cu hidroxidul de
potasiu în raport de 1 mol de aminoacid la
2 moli de hidroxid de potasiu.

A.
B.
C.
D.
E.

Acidul glutamic;
Glicocolul;
Lizina;
Alanina;
Acidul aspartic.

745. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Valina este un aminoacid monoaminodicarboxilic;
B. Oligopeptidele conţin două până la zece
molecule de aminoacizi;
C. Oligopeptidele sunt formate numai din
aminoacizi identici;
D. Caseina este un aminoacid esenţial;
E. Lizina
est
un
aminoacid
diaminomonocarboxilic.
746. Precizaţi care dintre următoarele
clase de compuşi sunt de natură proteică.
A. Penicilinele;
B. Vitaminele;
C. Enzimele;
D. Acizii nucleici;
E. Albuminele.
747. Precizaţi care dintre următoarele
afirmaţii
referitoare
la
proteinele
conjugate sunt corecte.
A. Se numesc şi proteine simple;
B. Sunt combinaţii între o proteină şi o
componentă neproteică;
C. Glicoproteidele ca grupare prostetică
glucide;
D. Hemoglobina este o proteină de
transport;
E. Componenta proteică a unei proteine
complexe se numeşte componentă
prostetică.
748. Precizaţi care dintre următoarele
afirmaţii sunt corecte.
A. Gluteina este o proteină solubilă;
B. Fibrinogenul este o proteină fibroasă din
plasma sanguină;
C. Albumina este o lipoproteină;
D. Miozina este o proteină responsabilă de
contracţia musculară;
89

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

E. Keratina este componenta principală a
plasmei sanguine.
749. Precizaţi care dintre afirmaţiile
referitoare la proteinele fibroase sunt
corecte.
A. Sunt insolubile în apă;
B. Sunt solubile în soluţii de electroliţi;
C. Conferă rezistenţă mecanică;
D. Pentru a-şi manifesta acţiunea trebuie să
fie hidrolizate enzimatic;
E. Se numesc proteine globulare.
750. La tratarea unei probe de 20 de ml de
lapte cu acid acetic concentrat se separă
1.2 g de precipitat format din cazeină şi
grăsime. Calculaţi cantitatea de cazeină
din 1000 ml de lapte, dacă 62.5% din
precipitat este reprezentat de cazeină.
A 3.75 g;
B. 375 g;
C. 18.75 g;
D. 37.5 g;
E. 0.375 kg.
751. O soluţie care conţine 0.1 moli dintrun aminoacid alifatic reacţionează cu 80 g
de soluţie de hidroxid de potasiu 14%.
Aceeaşi cantitate de aminoacid degajă 2.24
l de gaz în reacţia cu acidul azotos.
Aminoacidul poate fi:
A. Lizina;
B. Acidul aspartic;
C. Serina;
D. Acid glutamic;
E. Alanina.
752. O soluţie care conţine 0.2 moli dintrun aminoacid alifatic reacţionează cu 80 g
de soluţie de hidroxid de potasiu 14%.
Aceeaşi cantitate de aminoacid degajă 8.96
l de gaz în reacţia cu acidul azotos.
Aminoacidul poate fi:
A. Lizina;
B. Acidul aspartic;
C. Serina;
D. Acidul glutamic;
E. Alanina.
753. O cantitate de 0.2 moli dintr-un
aminoacid alifatic reacţionează cu 80 g
90

soluţie de hidroxid de potasiu 14%.
Aceeaşi cantitate de aminoacid degajă 4.48
l de gaz în reacţia cu acidul azotos.
Aminoacidul poate fi:
A. Lizina;
B. Acidul aspartic;
C. Serina;
D. Acidul glutamic;
E. Alanina.
754. Tirozina este un aminoacid cu
structura de mai jos. Calculaţi masa de
tirozină care reacţionează cu 200 g
bicarbonat de sodiu de puritate 78%.
HO

CH2

CH NH2
COOH

A.
B.
C.
D.
E.

268 g;
336.11 g;
303.4 g;
266.37;
229.6 g.

755. Un aminoacid alifatic reacţionează cu
40 ml de soluţie de hidroxid de sodiu 0.1M.
Aceeaşi
cantitate
de
aminoacid
reacţionează cu 40 ml de soluţie de acid
bromhidric 0.2M. Ştiind că are masa
moleculară 146, aminoacidul este:
A. Acidul glutamic;
B. Acidul aspartic;
C. Alanina;
D. Lizina;
E. Valina.
756. Pentapeptida care formează, prin
hidroliză parţială, dipeptidele gli-val, alaser, val-gli, val-ala, poate fi:
A. Gli-val-gli-ala-ser;
B. Val-gli-val-ala-ser;
C. Gli-val-ala-ser-val;
D. Val-gli-ala-ala-ser;
E. Gli-val-val-ala-ser.
757. La hidroliza unei oligopeptide
rezultă: 15 g de acid monoaminomonocarboxilic cu 18.66%N şi 8.9 g acid
monoamino-monocarboxilic cu 15.73%N.
Oligopeptida poate fi:
A. Gli-gli-ala;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

B.
C.
D.
E.

Gli-ala-gli;
Ala-gli-ala;
Ala-ala-gli;
Ala-gli-gli.

758. O cantitate de 2.24 g de peptidă care
conţine alanină, cisteină şi lizină degajă în
reacţia cu azotitul de sodiu şi acidul
clorhidric 336 ml de azot (c.n.). Dacă
peptida conţine un singur atom de sulf în
moleculă, corespunzător unui procent de
sulf de 7.1428%, numărul de unităţi de
aminoacizi din molecula sa este:
A. 3;
B. 4;
C. 5;
D. 6;
E. 8;
759. Aminoacizii sunt substanţe care
conţin în molecula lor:
A. Cel puţin o grupă OH;
B. Cel puţin o grupă NH2;
C. Cel puţin o grupă SO3H;
D. Cel puţin o grupă COOH;
E. Cel puţin o grupă SH.
760. Despre aminoacizi naturali se poate
afirma că:
A. Au o grupă amină în poziţia α;
B. Au o grupă amină în poziţia β;
C. Au caracter amfoter;
D. Prezintă stereoizomeri, cu excepţia
glicocolului;
E. Sunt solubili în solvenţi nepolari.
761. Despre acidul aminoacetic se poate
afirma că:
A. Este optic activ;
B. Este un aminoacid natural;
C. Este un aminoacid esenţial;
D. Este un hidroxi-aminoacid;
E. Se numeşte glicocol.
762. Valina este:
A. Acidul 3-amino-3-metilbutanoic;
B. Acidul 2-amino-3-metilbutanoic;
C. Acidul 2-amino-3-metilpentanoic;
D. Acidul β-aminoizovalerianic;
E. Acidul 2-amino-pentanoic.

763. Lizina este:
A. Acidul 2,6-diaminohexanoic;
B. Acidul δ-guanidil-α-aminovalerianic;
C. Acidul α,ε-diaminocapronic;
D. Acidul δ-aminohexanoic;
E. Acidul α-amino-β-hidroxicapronic.
764. Cisteina este:
A. Acidul α-amino-γ-metilbutanoic;
B. Acidul α-amino-β-tiobutanoic;
C. Acidul α-amino-β-tiopropanoic;
D. Acidul α,β-ditiobutanoic;
E. Acidul 2-amino-3-tiopropanoic.
765. Serina este:
A. Un aminoacid tiolic;
B. Acidul α-amino-β-hidroxipentanoic;
C. Acidul α-amino-β-hidroxipropanoic;
D. Acidul α,β-diaminobutanoic;
E. Acidul 2-amino-3-hidroxipropanoic.
766. Acidul antranilic este:
A. Un aminoacid alifatic;
B. Un aminoacid aromatic;
C. Acidul p-aminobenzoic;
D. Un aminoacid esenţial;
E. Acidul o-aminobenzoic.
767. Glicocolul poate fi denumit:
A. Acid α-aminopropanoic;
B. Glicină;
C. Acid aminoacetic;
D. Acid aminoglicolic;
E. Acid aminoetanoic.
768. α-Alanina poate fi denumită:
A. Acid 3-aminopropanoic;
B. Acid aminoetanoic;
C. Acid 2-aminopropanoic;
D. Acid α-aminopropanoic;
E. Acid α-aminoacetic.
769. Acidul asparagic poate fi denumit:
A. Acid aspartic;
B. Acid α-aminoglutaric;
C. Acid aminobutanoic;
D. Acid aminomalonic;
E. Acid aminobutandioic.
770. Acidul glutamic este:
A. Un aminoacid dicarboxilic;
91

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

B.
C.
D.
E.

Acidul 2-aminopentandioic;
Acidul α-aminpentanoic;
Acidul α-aminoadipic;
Acidul α-amino-β-metilvalerianic.

771. Care dintre următorii aminoacizi
sunt monoamino monocarboxilici?
A. Serina;
B. Lizina;
C. Valina;
D. Acidul asparagic;
E. Acidul 2-aminobenzoic.
772. Fenilalanina este:
A. Un aminoacid natural;
B. Un aminoacid dicarboxilic;
C. Acidul α-amino-β-fenilpropanoic;
D. Acidul 2-amino-3-fenilpropanoic;
E. Un aminoacid esenţial.
773. Care dintre compuşii indicaţi sunt
aminoacizi dicarboxilici?
A. Lizina;
B. Acidul glutamic;
C. Serina;
D. Acidul asparagic;
E. Cisteina.
774. Acidul β-aminopropanoic este:
A. Un aminoacid esenţial;
B. Optic activ;
C. Component obişnuit al proteinelor din
organismul uman;
D. Un izomer al nitropropanului;
E. Denumit β-alanină;
775. Despre acidul γ-aminobutanoic se
poate afirma că:
A. Se
poate
obţine
prin
monodecarboxilarea acidului glutamic;
B. Este optic inactiv;
C. Prezintă doi enantiomeri;
D. Este un aminoacid esenţial;
E. Este un component tipic al proteinelor.
776. Care dintre afirmaţiile următoare
sunt corecte?
A. Aminoacizii pot exista sub formă de
amfion;
B. Aminoacizii naturali sunt α-aminoacizi;
92

C. Acidul antranilic este constituent al
proteinelor din organismul uman;
D. Serina şi lizina sunt aminoacizi cu sulf;
E. Aminoacizii esenţiali nu pot fi sintetizaţi
de organismul uman.
777. Care dintre afirmaţiile următoare
sunt corecte?
A. Aminoacizii esenţiali pot fi sintetizaţi de
organismul uman;
B. Aminoacizii care nu pot fi sintetizaţi de
organismele
animale
se
numesc
aminoacizi standard;
C. Fenilalanina este un aminoacid esenţial;
D. Glicocolul, serina şi cisteina sunt
aminoacizi neesenţiali;
E. Lizina este un aminoacid esenţial.
778. Care este denumirea aminoacidului
monocarboxilic alifatic care contine
35.95%O?
A. Alanina;
B. Acidul α-aminopropanoic;
C. Valina;
D. Acidul α-aminoizovalerianic;
E. Acidul β-aminopropanoic.
779. Care este denumirea aminoacidului
alifatic care conţine 18.66% azot şi
reacţioneaza atât cu NaOH cât şi cu HCl,
în raport molar de 1:1?
A. Acidul glutamic;
B. Lizina;
C. Alanina;
D. Glicocolul;
E. Cisteina.
780. Formula moleculară
corespunde compuşilor:
A. Valina;
B. Acid asparagic;
C. Acid glutaric;
D. 1-Nitropentan;
E. 2-Nitropentan.

C5H11O2N

781. Punctul izoelectric, notat pHi,
reprezintă:
A. pH-ul la care aminoacidul se găseşte sub
forma de amfion;
B. pH-ul la care aminoacidul migrează spre
catod;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

C. pH-ul la care aminoacidul migrează spre
anod;
D. pH-ul la care aminoacidul are sarcină
electrică negativă;
E. pH-ul la care numărul sarcinilor negative
ale aminoacidului este egal cu numărul
sarcinilor pozitive.
782. Aminoacizii au caracter amfoter
pentru că:
A. Reacţionează atât cu acizii cât şi cu
bazele;
B. Au în structură atât o grupă acidă, cât şi
una bazică;
C. Migrează către catod la pH<pHi;
D. Migrează către anod la pH>pHi;
E. În soluţie bazică pierd, iar în soluţie
acidă acceptă cel puţin un proton.
783. Precizaţi care dintre afirmaţii sunt
corecte.
A. Sistemele tampon au capacitatea de a
neutraliza cantităţi limitate de acizi sau
de baze;
B. Sistemele
tampon
menţin
pH-ul
constant;
C. Sistemele tampon pot neutraliza cantităţi
nelimitate de acizi sau de baze;
D. Sistemele tampon pot neutraliza cantităţi
nelimitate de acizi şi de baze;
E. Aminoacizii formează sisteme tampon.
784. Care dintre următorii compuşi pot
forma sisteme tampon?
I) alanina;
II) lizina;
III) acidul asparagic;
IV) acetilena;
V) etanolul.
A. I;
B. II;
C. III;
D. IV;
E. V.
785. Precizaţi afirmaţiille corecte.
A. α-Alanina este un compus chiral;
B. β-Alanina este un compus chiral;
C. Glicina este un compus achiral;
D. Cisteina este un compus optic activ;
E. Acidul asparagic are doi enantiomeri.

786. Care dintre structurile indicate
corespund lizinei în soluţie puternic acidă
(pH<pHi)?
A. +H3N-CH-COO–
|
(CH2)4-NH2
B. +H3N-CH-COOH
|
(CH2)4-NH3+
C. +H3N-CH-COOH
|
(CH2)2-NH3+
D. H2N-CH-COOH
|
(CH2)4-NH3+
E. H2N-CH-COOH
|
(CH2)4-NH2
787. Care dintre formule corespunde
acidului glutamic în soluţie puternic
bazică?
A. HOOC-CH-CH2-CH2-COOH;
|
NH2
B. –OOC- CH-CH2-CH2-COOH;
|
NH2
C. –OOC-CH-CH2-CH2-COO– ;
|
NH2
D. –OOC-CH-CH2-CH2-COO– ;
|
NH3+
E. –OOC-CH-CH2-CH2-COOH.
|
NH3+
788. În soluţie puternic acidă, lizina se
găseste sub formă de:
A. Amfion;
B. Cation;
C. Anion;
D. Anhidridă;
E. Amidă ciclică.
789. Care dintre structuri corespunde
serinei în soluţie acidă?
A. HOOC-CH-CH2-CH2-CH3;
|
NH2
93

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

B. HOOC- CH-CH2-CH2-SH;
|
NH2
C. HOOC-CH-CH2-OH;
|
NH3+
D. HOOC-CH-CH2-OH;
|
NH2
E. HOOC-CH-CH2-CH2-OH.
|
NH3+

B. H3N+-CH-COO–
|
(CH2)2-SH
C. H2N-CH-COO–
|
CH2-SH
D. H2N-CH-COO–
|
(CH2)2-S–
E. H2N-CH-COO–
|
CH2-S-CH3

790. Care dintre următoarele structuri
corespunde valinei în soluţie acidă?

794. Structura β-alaninei la pH>pHi este:
–
A. H2N-CH2-CH2-COO ;
B. H3N+-CH2-CH2-COOH;
C. H2N-CH2-CH2-COOH;
+
–
D. H3N -CH2-CH2-COO ;
+
–
E. H2N -CH2-CH2-COO .

A. HOOC-CH-CH2-CH2-CH3;
|
NH2
B. HOOC- CH-CH(CH3)2;
|
NH3+
C. HOOC-CH-CH(CH3)2;
|
NH2
D. HOOC-CH-CH2-OH;
|
NH3+
E. HOOC-CH-CH2-CH2-NH3+.
|
NH3+
791. La pH>pHi, valina se găseşte sub
formă de:
A. Amfion;
B. Cation;
C. Anion;
D. Anhidridă;
E. Amidă ciclică.
792. Structura β-alaninei la pH=pHi este:
–
A. H2N-CH2-CH2-COO ;
+
B. H3N -CH2-COOH;
C. H3N+-CH2-CH2-COOH;
+
–
D. H3N -CH2-CH2-COO ;
–
E. H2N-CH2-CH2- CH2-COO .
793. Structura cisteinei la pH<pHi este:
A. H3N+-CH-COOH
|
CH2-SH
94

795. Structura β-alaninei la pH<pHi este:
–
A. H2N-CH2-CH2-COO ;
+
B. H3N -CH2-CH2-COOH;
C. H2N-CH2-CH2-COOH;
+
–
D. H3N -CH2-CH2-COO ;
+
E. H3N -CH2-CH2- CH2-COOH.
796. Ce se întâmplă la trecerea unui
curent electric continuu printr-o soluţie
apoasă de glicocol şi acid clorhidric?
A. Glicocolul migrează spre anod deoarece
se găseşte sub formă de anion;
B. Glicocolul migrează spre catod deoarece
se găseşte sub formă de cation;
C. Glicocolul migrează spre catod deoarece
se găseşte sub formă de anion;
D. Glicocolul nu se deplasează deoarece
molecula este neîncărcată electric;
E. Glicocol nu se deplasează deoarece
există ca amfion.
797. Ce se întâmplă la trecerea unui
curent electric continuu printr-o soluţie
apoasă de alanină şi NaOH?
A. Alanina migrează spre anod;
B. Alanina migrează spre catod;
C. Alanina nu migrează doarece este
neîncărcată electric;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

D. Alanina nu migrează pentru că are
caracter amfoter;
E. Alanina nu migrează doarece se găseşte
sub formă de amfion.
798. Aminoacizii se pot obţine prin
hidroliza:
A. Polizaharidelor;
B. Poliesterilor;
C. Proteinelor;
D. Polieterilor;
E. Polipeptidelor.
799. Care dintre următorii aminoacizi se
pot obţine prin hidroliza totală a
proteinelor?
A. Acidul antranilic;
B. Acidul α-hidroxi-β-amino-propionic;
C. Acidul glutamic;
D. β-Alanina;
E. Acidul asparagic.
800. α-Alanina se poate obţine
tratarea cu amoniac în exces a:
A. Acidului β-cloropropanoic;
B. Acidului cloroacetic;
C. Acidului α-bromopropanoic;
D. Acidului 3-bromopropanoic;
E. Acidului 2-cloropropanoic.

prin

801. Care dintre următorii aminoacizi
sunt esenţiali?
A. Serina;
B. Valina;
C. Lizina;
D. Acidul glutamic;
E. Acidul aspartic.
802. Un aminoacid poate reacţiona cu:
I) C6H6;
II) acidul antranilic,
III) HNO2;
IV) CH3OH;
V) acidul acetic;
VI)CH3Cl;
VII) fenolul;
VIII) HCl.
A. V, VIII;
B. II, III, IV, V;
C. VI, VIII;
D. IV, VI, VII, VIII;

E. I, IV, V, VIII.
803. Prin tratarea alaninei cu acid azotos
se obţine un compus care are caracter:
A. Acid;
B. Bazic;
C. Neutru;
D. Amfoter;
E. Oxidant.
804. Valina poate reacţiona cu:
a) CH3Cl, HONO, NaOH;
b) CH3COOH, HCl, NaHCO3;
c) CH3OH, CH3I, HONO;
d) HCl , NaCl, HCN.
A. a, c;
B. b, c;
C. a, d;
D. b, d;
E. c, d.
805. Prin tratarea α-alaninei cu acid
azotos se formează:
A. Un azoderivat;
B. Un diazoderivat;
C. Acidul α-hidroxipropanoic;
D. Acidul α-cetopropanoic;
E. Acidul α-nitropropanoic.
806. Aminoacizii se pot transforma în
amine primare prin:
A. Reducere;
B. Diazotare;
C. Hidroliză;
D. Decarboxilare;
E. Oxidare.
807. Prin tratare cu acid azotos, serina se
poate transforma în:
Α. α-Alanină;
Β. β-Alanină;
C. Propilamină;
D. Acid propanoic;
E. Acid 2,3-dihidroxipropanoic.
808. Valina are ca izomeri:
A. 3 nitroderivaţi;
B. 4 nitroderivaţi;
C. 5 nitroderivati;
D. 8 nitroderivaţi;
E. 10 nitroderivaţi.
95

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

809. Compusul dicarboxilic (A) cu formula
C5H9O4N, şi raportul masic C:H=20:3, este
supus următoarelor transformări:
CH3OH HONO HOH
A ⎯⎯--→ B ⎯⎯→ C⎯--⎯→ D
-H2O
-N2
-CH3OH
-H2O
K2Cr2O7/H+

D ⎯⎯---⎯→ F

Care este denumirea, respectiv structura
compusului F?
A. Acid 2-cetopentandioic;
B. Acid 2-nitropentandioic;
C. HOOC-CO-(CH2)2-COOH;
D. α-Cetoglutarat de metil;
E. CH3-OOC-CO-(CH2)2-COOH.
810. Din hidrolizatul unei proteine s-a
separat un aminoacid dicarboxilic care
conţine 9.523% azot. Aminoacidul este:
A. Acidul antranilic;
B. Acidul asparagic;
C. Valina;
D. Arginina;
E. Acidul glutamic.
811. La analiza elementală cantitativă a
0.1 moli aminoacid alifatic s-au obtinut 6.6
g de sulfat de amoniu şi 13.2 g de dioxid
de carbon. Ştiind că 0.1 moli aminoacid
reacţionează cu 20 g soluţie de NaOH
20%, respectiv cu 100 ml soluţie de HCl
1M, denumirea aminoacidului este:
A. Acidul asparagic;
B. Acidul α-aminopropanoic;
C. Lizina;
D. α-Alanina;
E. Acidul glutamic.
812. La analiza elementală cantitativă a
0.1 moli aminoacid alifatic s-au obţinut
13.2 g de sulfat de amoniu şi 26.4 g de
dioxid de carbon. Ştiind că 0.1 moli
aminoacid reacţionează cu 20 g soluţie de
NaOH 20%, respectiv cu 200 ml soluţie de
HCl 1M, precizaţi care este denumirea
aminoacidului.
A. Acidul asparagic;
B. Acidul α-aminopropanoic;
C. Acidul glutamic;
D. β-Alanina;
96

E. Lizina.
813. Lan analiza elementală cantitativă a
0.1 moli aminoacid alifatic s-au obţinut 6.6
g de sulfat de amoniu şi 17.6 g de dioxid de
carbon. Ştiind că 0.1 moli aminoacid
reacţioneaza cu 40 g soluţie de NaOH
20%, respectiv cu 100 ml soluţie de HCl
1M, precizati care este denumirea
aminoacidului.
A. Acidul aspartic;
B. Acidul α-aminopropanoic;
C. Acidul glutamic;
D. Lizina;
E. Acidul asparagic.
814. La analiza elementală cantitativă a
0.1 moli aminoacid alifatic s-au obţinut
13.2 g de sulfat de amoniu şi 17.6 g de
dioxid de carbon. Ştiind că 0.1 moli
aminoacid reacţionează cu 20 g soluţie de
NaOH 20%, respectiv cu 100 ml soluţie de
HCl 1M, precizaţi care este denumirea
aminoacidului.
A. Acidul aspartic;
B. Acidul α-aminopropanoic;
C. Asparagina (monoamida acidului
aspartic);
D. Glutamina (monoamida acidului
glutamic);
E. Lizina.
815. O cantitate de 2.34 g aminoacid
monocarboxilic reacţionează cu acidul
azotos şi rezultă 448 ml N2. Care este
formula şi denumirea aminoacidului?
A. H3C-CH(NH2)-COOH (α-alanina);
B. (CH3)2CH-CH(NH2)-COOH (valina);
C. (H3C)2CH-CH2-CH(NH2)-COOH
(leucina);
D. C6H5-CH2-CH(NH2)-COOH
(fenilalanina);
E. (H3C)2CH-CH2-CH(NH2)-COOH
(valina).
816. Care este denumirea aminoacidului
monoamino dicarboxilic care conţine 10.52%
azot?
A. Lizina;
B. Asparagina;
C. Cisteina;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

D. Acidul aspartic;
E. Acidul glutamic.
817. Care este denumirea aminoacidului care
conţine 32%C, 6.66%H, 18.66%N şi are
masa moleculară 75?
A. Valina;
B. Glicocolul;
C. Acidul α-aminopropanoic;
D. Acidul α-aminoizovalerianic;
E. Acidul aminoacetic.
818. Se neutralizează 4 l de soluţie de
aminoacid monocarboxilic care conţine
35.95% oxigen, cu 150 ml de soluţie de
NaOH 2M. Care este denumirea şi
concentraţia molară a aminoacidului?
A. Valina, 1M;
B. Glicina, 0.5M;
C. Alanina, 0.075M;
D. Acidul α-aminopropanoic, 0.05M;
E. Acidul aminoacetic, 0.075M.
819. Prin tratarea β-alaninei cu acid
azotos se obţine compusul I, care, după
deshidratare, se transformă în compusul
II. Acesta, prin adiţia anti-Markovnikov a
HCl formează un compus III, care
regenerează β-alanina prin tratare cu
amoniac. Care dintre următoarele
denumiri corespund compuşilor I, II şi
III?
a) acid α-hidroxipropanoic;
b) acid β-hidroxipropanoic;
c) acid α-cetopropanoic;
d) acid propenoic;
e) acid α-clorpropanoic;
f) acid β-clorpropanoic.
A. a, d, e;
B. a, d, f;
C. b, d, e;
D. b, d, f;
E. c, d, e.
820. Prin tratarea cu acid azotos a 5 moli
de β-alanină se obţine compusul I care,
după deshidratare, se transformă în
compusul II. Acesta, prin adiţia antiMarkovnikov a HCl, formează compusul
III, care regenerează β-alanina prin
tratare cu amoniac. Care este volumul

soluţiei de HCl 2M necesar adiţiei, dacă
reacţia cu acidul azotos a avut loc cu un
randament de 80%?
A. 0.6 l;
B. 0.75 l;
C 0.48 l;
D. 1000 ml;
E. 2000 ml.
821. Prin hidroliza acidă a unei tripeptide
mixte care conţine C, H, O, N şi S se obţin
3 α-aminoacizi care conţin câte trei atomi
de carbon fiecare. Denumiţi aminoacizii şi
precizaţi câte tripeptide izomere pot
forma.
A. Alanina, valina, serina, 10;
B. Cisteina, lisina, alanina, 10;
C. Valina, serina, alanina, 6;
D. Serina, cisteina, alanina, 6;
E. Alanina, serina, cisteina, 10.
822. Care este volumul gazelor (după
condensarea apei) la 27 0C şi 1 atmosferă,
care rezultă prin arderea a 4.66 g de glicilserinil-alanină?
A. 5.48 l;
B. 5.21 l;
C. 5.61 l;
D. 2.24 l;
E. 4.67 l.
823. Oligopeptidele sunt:
A. Peptide constituite din 2-10 de
aminoacizi;
B. Peptide constituite din 10-50 de
aminoacizi;
C. Peptide constituite din mai mult de 50 de
aminoacizi;
D. Proteine complexe care au ca grupare
prostetică un oligozaharid;
E. Proteine complexe care au ca grupare
prostetică acid oleic.
824. Câte tripeptide mixte se pot forma
din valină şi cisteină?
A. 2;
B. 3;
C. 4;
D. 5;
E. 6.
97

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

825. Câte tripeptide izomere se pot forma
din
trei
aminoacizi
monoamino
monocarboxilici?
A. 4;
B. 6;
C. 3;
D. 8;
E. 10.
826. Indicaţi câte dipeptide izomere se pot
obţine din valină şi acid asparagic.
A. 1;
B. 2;
C. 3;
D. 4;
E. 5.
827. Care dintre peptidele indicate mai jos
sunt izomere între ele?
a) alanil-glicil-glicina;
b) glicil-alanil-glicina;
c) glicil-glicil-alanina;
d) alanil-glicil-alanina;
e) alanil-alanil-glicina;
A. a, b;
B. a, c;
C. a, d;
D. b, d;
E. d, e.
828. α-Alanina şi serina pot forma:
A. 8 tripeptide;
B. 4 tripeptide;
C. 6 tripeptide;
D. 3 tripeptide;
E. 4 tripeptide.
829. Proteinele formează compuşi coloraţi
prin reacţia:
A. biuretului;
B. cu FeCl3;
C. cu CuSO4/NaOH;
D. cu CuSO4;
E. cu NaOH.
830. Proteinele se denaturează ireversibil
prin:
A. Iradiere cu ultrasunete;
B. Tratare cu acetonă;
C. Tratare cu H2SO4 concentrat;
98

D. Tratare cu NaOH concentrat;
E. Încălzire.
831. Reacţia de hidroliză a proteinelor este
favorizată de:
A. Permanganatul de potasiu;
B. Oxidul cupric;
C. Temperatură;
D. Acizi;
E. Enzime.
832. Colagenul este:
A. o proteină globulară;
B. o proteină fibroasă;
C. o proteină insolubilă;
D. o polizaharidă;
E. o proteină de structură.
833. Hemoglobina este o:
A. Globulină;
B. Gluteină;
C. Polipeptidă;
D. Proteină solubilă apă;
E. Proteină solubilă în soluţii de electroliţi.
834. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Glicoproteinele au ca grupare prostetică
glicogen;
B. Hemoglobina are structură fibrilară;
C. Colagenul este o proteină fibroasă prezentă
în tendoane;
D. Keratina este o proteină fibroasă care nu
poate fi hidrolizată de enzimele digestiei;
E. Cazeina este proteina din lapte.
835. Ce este reacţia biuretului?
A. Reacţia glicerolului cu CuSO4;
B. Reacţia proteinelor cu CuSO4/NaOH;
C. Reacţia glucidelor cu CuSO4;
D. Reacţia proteinelor cu hidroxiziialcalini;
E. Reacţia proteinelor cu acidul azotic.
836. Despre forma spaţială a proteinelor se
poate afirma că:
A. Depinde de secvenţa aminoacizilor;
B. Depinde de natura, numărul şi ordinea de
legare a aminoacizilor componenţi;
C. Suferă modificări reversibile prin încălzire;
D. Suferă modificări ireversibile prin tratare cu
acizi tari;
E. Poate fi globulară sau fibrilară.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

837. Calculaţi procentul masic de carbon
din molecula acidului aminoacetic.
A. 30%;
B. 32%;
C. 40.4%;
D. 18.66%;
E. 15.73%.
838. Proteinele se pot clasifica în funcţie de:
A. Culoarea formată în reacţia cu ninhidrina;
B. Solubilitate;
C. Forma şi culoarea cristalelor;
D. Rolul biologic;
E. Comportamentul la încălzire.
839. Care dintre proteinele indicate mai
jos nu pot fi hidrolizate enzimatic?
A. Miosina;
B. Albumina;
C. Zeina;
D. Fibroina;
E. Keratina.

A.
B.
C.
D.
E.

Glicoproteinele;
Nucleoproteinele;
Metaloproteinele;
Lipoproteinele;
Fosfoproteinele.

841. Precizaţi care dintre următoarele
denumiri corespund unor proteine
fibroase.
A. Lipoproteinele;
B. Globulinele;
C. Keratina;
D. Fibroina;
E. Colagenul.
842. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Nucleoproteinele sunt formate din
proteine şi glucide;
B. Glicoproteinele au gruparea prostetică
constituită dintr-un rest glucidic;
C. Cazeina este o proteină insolubilă;
D. Gluteina este o proteină vegetală;
E. Insulina este un hormon proteic.

840. Care dintre următoarele proteine
complexe conţin trigliceride?

99

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

Capitolul 8. Zaharide (glucide)
843. Care dintre afirmaţiile următoare
sunt corecte?
A. Zaharidele sunt compuşi naturali;
B. Zaharidele vegetale sunt produşi ai
fotosintezei;
C. Zaharidele sunt derivaţi ai zaharozei;
D. Colagenul şi amidonul sunt zaharide
vegetale;
E. Zaharidele se numesc şi glucide.
844. Monozaharidele se pot clasifica după:
A. Solubilitatea în apă;
B. Starea lor de agregare;
C. Tipul grupei carbonil;
D. Numărul atomilor de carbon;
E. Configuraţia moleculei.
845. Formulele de perspectivă Haworth
pot fi utilizate pentru a reprezenta:
A. Structurile aciclice ale monozaharidelor;
B. Structurile ciclice ale monozaharidelor;
C. Anomerii glucozei şi fructozei;
D. Structura cuaternară a proteinelor;
E. Formele ciclice ale acizilor nucleici.
846. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Hidroxilul glicozidic al glucozei rezultă
prin reacţia grupei carbonil cu hidroxilul
din poziţia 5 sau 6;
B. În formula de perspectivă a β-glucozei
hidroxilul glicozidic şi hidroxilul legat
de C4 sunt situaţi de aceeaşi parte a
ciclului furanozic;
C. Glucoza este o aldohexoză;
D. Prin oxidarea fructozei cu reactiv
Tollens rezultă un precipitat roşu de oxid
cupros;
E. Prin fermentaţia glucozei rezultă etanol.
847. În urma reacţiei de adiţie
intramoleculară a grupei hidroxil din
poziţia 5 la grupa carbonil a glucozei se
formează:
A. Un ciclu furanozic;
B. Doi stereoizomeri;
C. Un ciclu piranozic;
D. Un amestec de anomeri α şi β;
100

E. Forma aciclică a glucozei.
848. Încadrarea monozaharidelor în seria
D sau seria L se face în funcţie de:
A. Sensul de rotaţie a planului luminii
polarizate;
B. Configuraţia atomului de carbon
asimetric cel mai apropiat de grupa
carbonil;
C. Configuraţia atomului de carbon
asimetric cel mai îndepărtat de grupa
carbonil;
D. Configuraţia atomului de carbon din
poziţia 1;
E. Configuraţia atomului de carbon de care
se leagă hidroxilul glicozidic.
849. Care dintre următoarele afirmaţii
sunt corecte?
A. Aldopentozele au 5 atomi de carbon
asimetrici;
B. Aldopentozele au 3 atomi de carbon
asimetrici;
C. Aldohexozele au 6 atomi de carbon
asimetrici;
D. Aldohexozele au 5 atomi de carbon
asimetrici;
E. Aldohexozele au 4 atomi de carbon
asimetrici;
850. Care dintre următoarele afirmaţii
sunt corecte?
A. Cetopentozele au 5 atomi de carbon
asimetrici;
B. Cetopentozele au 2 atomi de carbon
asimetrici;
C. Cetopentozele au 4 atomi de carbon
asimetrici;
D. Cetohexozele au 6 atomi de carbon
asimetrici;
E. Cetohexozele au 3 atomi de carbon
asimetrici;
851. Aldopentozele prezintă:
A. 6 stereoizomeri;
B. 8 stereoizomeri;
C. 8 perechi de enantiomeri;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

D. 4 perechi de enantiomeri;
E. 16 stereoizomeri.
852. Aldohexozele prezintă:
A. 6 stereoizomeri;
B. 8 stereoizomeri;
C. 3 perechi de enantiomeri;
D. 4 perechi de enantiomeri;
E. 16 stereoizomeri.
853. Cetopentozele prezintă:
A. 6 stereoizomeri;
B. 4 stereoizomeri;
C. 3 perechi de enantiomeri;
D. 2 perechi de enantiomeri;
E. 8 stereoizomeri.
854. Cetohexozele prezintă:
A. 6 stereoizomeri;
B. 8 stereoizomeri;
C. 3 perechi de enantiomeri;
D. 4 perechi de enantiomeri;
E. 10 stereoizomeri.
855. Precizaţi afirmaţiile adevărate
referitoare la D-glucoză.
A. Prin reducere cu H2/Ni formează Dmanitol;
B. Configuraţia atomului de carbon C5 este
identică cu cea a atomului de carbon
asimetric al D-gliceraldehidei;
C. Prin oxidare cu reactiv Tollens se
transformă în acid glucuronic;
D. Este izomerul de poziţie al ribozei;
E. Se deosebeşte de fructoză prin
configuraţia atomului de carbon din
poziţia 4.
856. Ce grupe funcţionale sunt implicate în
ciclizarea glucozei şi fructozei?
A. Pentru glucopiranoză: OH din poziţia 5
şi C=O din poziţia 1;
B. Pentru fructofuranoză: OH din poziţia 5
şi C=O din poziţia 2;
C. Pentru fructopiranoză: OH din poziţia 6
şi C=O din poziţia 2
D. Pentru glucofuranoză: OH din poziţia 6
şi C=O din poziţia 1;
E. Pentru fructofuranoză: OH din poziţia 5
şi C=O din poziţia 1.

857. Formele anomere ale glucozei sunt
determinate de:
A. Adiţia grupei OH din poziţia 4 la
carbonil;
B. Adiţia grupei OH din poziţia 5 la
carbonil;
C. Configuraţia atomului de carbon din
poziţia 4 sau 5;
D. Prezenţa grupării CH2OH;
E. Existenţa atomilor de carbon asimetrici.
858. α-Glucopiranoza şi β-Glucopiranoza
sunt:
A. Izomeri de poziţie;
B. Izomeri de catenă;
C. Izomeri de funcţiune;
D. Tautomeri;
E. Anomeri.
859. Care dintre poziţiile din βfructofuranoză nu poate fi acilată cu
clorura de acetil?
A. 1;
B. 2;
C. 3;
D. 4;
E. 5.
860. Precizaţi afirmaţiile adevărate
referitoare la riboză.
A. Este o aldotetroză;
B. Este o cetotetroză;
C. Este o aldopentoză;
D. Este componentă a ARN-ului;
E. Este o componentă a ADN-ului;
861. Precizaţi afirmaţiile adevărate
referitoare la 2-dezoxi-D-riboză:
A. Este o cetotetroză;
B. Are formula C5H10O4;
C. Este o aldopentoză;
D. Este componentă a ARN-ului;
E. Este componentă a ADN-ului;
862. Despre monozaharide se poate afirma
că:
A. Au una sau mai multe grupe carbonil;
B. Au cel puţin 3 atomi de carbon;
C. Au cel puţin 4 atomi de carbon;

101

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

D. Se pot obţine prin hidroliza acidă sau
enzimatică
a
oligozaharidelor
şi
polizaharidelor;
E. Sunt aldoze şi cetoze.
863. Zaharidele se clasifică în funcţie de:
A. Numărul atomilor de carbon;
B. Solubilitatea în apă;
C. Numărul atomilor de carbon asimetrici;
D. Comportarea lor în reacţia de hidroliză;
E. Comportarea lor în reacţia cu iodul.
864. Manitolul este:
A. O aldohexoză;
B. O cetopentoză;
C. Un poliol care se formează prin
reducerea fructozei;
D. Un stereoizomer al sorbitolului;
E. Unul dintre izomerii sterici ai
hexahidroxihexanului.
865. Despre monozaharide se poate afirma
că:
A. Sunt substanţe polare, uşor solubile în
apă;
B. Sunt greu solubile în solvenţi organici;
C. Nu hidrolizează;
D. Se pot purifica prin sublimare;
E. Sunt compuşi naturali cu funcţiuni
mixte.
866.
Precizaţi
afirmaţiile
corecte
referitoare la D(+)-glucoză.
A. Roteşte planul luminii polarizate spre
stânga;
B. Roteşte planul luminii polarizate spre
dreapta;
C. Este o cetohexoză cu 4 atomi de carbon
asimetrici;
D. Este o aldohexoză cu 4 atomi de carbon
asimetrici;
E. Este o aldohexoză dextrogiră.
867. Care dintre afirmaţiile referitoare la
glucoză sunt adevărate?
A. Este sursă de energie pentru organismul
uman;
B. Este insolubilă în apă sau alcool;
C. Are caracter reducător;
D. Se poate reduce la sorbitol;
E. Se poate reduce la acid gluconic.
102

868. Precizăti structurile care aparţin
seriei de configuarţie D.
A)

CHO

HO

C

H

HO

C

H

CH2OH
B)

CHO

HO

C

H

H

C

OH

CH2OH

C)

CHO
H

C

OH

H

C

OH

CH2OH
D)

CHO
HO

C

H

H

C

OH

HO

C

H

CH2OH
E)

CHO
HO

C

H

HO

C

H

H

C

OH

CH2OH

869. Care dintre afirmaţiile referitoare la
glucoză sunt adevărate?
A. Este o cetohexoză;
B. Este greu solubilă în solvenţi organici;
C. Are caracter reducator;
D. Este o monozaharidă;
E. Se poate oxida la acid gluconic.
870. α-Glucopiranoza este componentă a:
A. Zaharozei;
B. Celulozei;
C. Amilozei;
D. Celobiozei;
E. Amilopectinei.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

871. β-Fructofuranoza este componentă a:
A. ARN-ului;
B. ADN-ului;
C. Amilozei;
D. Zaharozei;
E. Celulozei.
872. Prin reducerea glucozei se obţine:
A. Sorbitol şi manitol;
B. Acid gluconic;
C. Hexahidroxihexan;
D. Un polialcool;
E. Un aldol.
873. Se formează acid gluconic prin
reacţia glucozei cu:
A. K2Cr2O7 / H2SO4;
B. KMnO4 / H2SO4;
C. H2/Ni;
D. Reactivul Fehling;
E. Reactivul Tollens.
874. Precizaţi afirmaţiile adevărate
referitoare la D-fructoză.
A. Se oxidează cu apă de brom la acid
fructonic;
B. Formează D-sorbitol prin reducere cu
H2/Ni ;
C. Formează D-manitol prin reducere cu
H2/Ni;
D. Este una dintre cele şase cetohexoze
stereoizomere;
E. Este componentă a amilozei.
875. Câte grame de Cu2O se formează prin
tratarea a 27 g de soluţie de glucoză 20%
cu reactiv Fehling?
A. 8.64 g;
B. 2.16 g;
C. 4.32 g;
D. 5.12 g;
E. 3.21 g;
876. Prin reducerea a 90 g de amestec de
glucoză şi fructoză se obţin 91 g de hexitol.
Prin tratarea aceleiaşi cantităţi de amestec
cu reactiv Fehling rezultă 42.9 g de oxid
cupros. Ce cantitate de glucoză se găseşte
în 100 g de amestec?
A. 5g;
B. 60g;

C. 25g;
D. 20g;
E. 15g.
877. Se tratează 200 ml soluţie de glucoză
cu reactiv Tollens, în exces. Oglinda de
argint formată se dizolvă în acid azotic,
când se obţine azotatul de argint; ionii de
Ag+ se precipită cu 200 ml de soluţie de
acid clorhidric 2M. Care este concentraţia
molară a soluţiei de glucoză?
A. 1M;
B. 0.25M;
C. 10-2M;
D. 2M;
E. 2·10-2M.
878. Se supun fermentaţiei alcoolice 1080
kg de glucoză. Care este volumul soluţiei
de hidroxid de calciu, de concentratie 1M,
care absoarbe dioxidul de carbon rezultat?
A. 12 m3;
B. 5 m3;
C. 8 m3;
D. 16 m3;
E. 20 m3;
879. Care este cantitatea de glucoză, de
puritate 85%, necesară pentru prepararea
a 10 dm3 de etanol de concentraţie 40%,
cu densitatea 0.94g/ml?
A. 4327.2g;
B. 2168.6g;
C. 8654.4g;
D. 1912g;
E. 9314g.
880. Care este volumul de dioxid de
carbon eliberat prin fermentaţia alcoolică
a 8654.73 g de glucoză, de puritate 85%?
A. 1830.95 dm3;
B. 915.47 dm3;
C. 3661.9 dm3;
D. 2240 dm3;
E. 4480 dm3.
881. O cantitate de 72 g compus organic ce
conţine 40%C, 6.66%H şi restul O, se
tratează cu 8.96 l H2, în prezenţa platinei.
Care este formula moleculară a
103

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

compusului şi care dintre izomerii săi
reacţionează cu reactivul Tollens?
A. C12H12O11, celobioza;
B. C12H12O11, zaharoza;
C. C6H12O6, fructoza;
D. C6H12O6, glucoza;
E. C6H12O6, sorbitolul.
882. O cantitate de 14.4 g dintr-o aldoză cu
formula CnH2nOn formează cu reactivul
Fehling 11.44 g de oxid cupros. Care este
formula moleculară a aldozei?
A. C3H6O3;
B. C4H8O4;
C. C5H10O5;
D. C6H12O6;
E. C7H14O7;
883. Care dintre poziţiile din βglucopiranoză nu participă la reacţia de
esterificare?
A. 6;
B. 2;
C. 3;
D. 4;
E. 5.
884. Care dintre următoarele substanţe
reacţionează cu reactiv Fehling?
A. Glucoza;
B. Etanolul;
C. Acidul acetic;
D. Metanul;
E. Acidul benzoic;
885. Caracterul reducător al aldozelor se
manifestă în reacţia cu:
a) H2/Ni;
b) reactivul Fehling;
c) reactivul Tollens;
d) NaBH4;
e) NaOH.
A. a, b, c;
B. c, d, e;
C. a, b, c, d;
D. a, d, e;
E. b, c.
886. Glucoza reacţionează cu:
A. H2/Pt;
B. NaOH;
104

C. Hidroxidul de diaminoargint(I);
D. Reactivul Fehling;
E. Reactivul Tollens.
887. Zaharoza este formată din:
A. α-Glucoză şi β-fructoză legate 1-4;
B. β-Glucoză şi α-fructoză legate1-4;
C. α-Glucoză şi β−fructoză legate1-2;
D. α-Glucoză şi β-glucoză legate1-3;
E. α-Glucoză şi α-glucoză legate 1-2;
888. Care dintre afirmaţiile următoare
corespund celobiozei?
A. Este o dizaharidă;
B. Reacţionează cu NaHCO3;
C. Formează prin hidroliză β-glucoză;
D. Formează prin hidroliză α-glucoză şi βfructoză;
E. Nu poate fi hidrolizată.
889.
Precizaţi
afirmaţiile
corecte
referitoare la dizaharide.
A. Sunt compuşi care se formează prin
condensarea a două molecule de
monozaharide;
B. Prin hidroliză dau, întotdeauna, o aldoză
şi o cetoză;
C. Pot conţine o legătură dicarbonilică;
D. Pot conţine o legătură mono-carbonilică;
E. Nu pot fi hidrolizate.
890. Care dintre următoarele glucide sunt
dizaharide?
A. Celuloza;
B. Celobioza;
C. Zaharoza;
D. Amiloza;
E. Riboza.
891. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Celobioza este o dipeptidă formată din
alanină şi glicocol;
B. Celobioza este formată din două
molecule de β-glucoză legate în poziţie
1-2;
C. Celobioza este formată din două
molecule de β-glucoză legate în poziţie
1-4;
D. Celobioza este izomeră cu glucoza;
E. Celobioza este o monozaharidă.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

892. Care dintre afirmaţiile următoare
sunt corecte?
A. Zaharoza este alcatuită din α-fructoză şi
β-glucoză legate prin legatură
dicarbonilică;
B. Zaharoza face parte din categoria
oligozaharidelor;
C. Zaharoza se prin extracţie din sfecla de
zahăr;
D. Prin încalzire avansată, zaharoza se
carbonizează;
E. Zaharoza se obţine prin hidroliza
amidonului.
893. Ce este zahărul invertit?
A. O soluţie apoasă de zaharoză;
B. O soluţie alcoolică de zahăr;
C. Un amestec echimolecular de glucoză şi
fructoză format prin hidroliza zaharozei;
D. Un amestec de α-glucoză şi β-glucoză;
E. Un amestec de glucoză şi riboză.
894. Precizaţi care dintre afirmaţiile de
mai jos sunt corecte.
A. Prin hidroliza parţială a amidonului
rezultă dextrine, maltoză şi β-glucoză;
B. Dextrinele sunt polizaharide care se
formează la hidroliza amidonului;
C. În organismul uman excesul de glucoză
poate fi transformat în amidon;
D. Celuloza este solubilă în apă;
E. Zaharoza este o dizaharidă cu legătură
dicarbonilică.
895. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. α-Fructoza este componentă a
celobiozei;
B. β-Glucoza este componentă a amilozei;
C. Zaharoza se formează prin hidroliza
celulozei;
D. Maltoza este o dizaharidă formată prin
hidroliza parţială a amilozei;
E. Celobioza este o dizaharidă formată din
β-glucoză.
896. Ce cantitate de glucoză se obţine prin
hidroliza a 76 g de zaharoză de puritate
90%?
A. 72 g;
B. 36 g;
C. 18 g;

D. 44.44 g;
E. 88.88 g.
897. Indicaţi care dintre afirmaţiile
referitoare la zaharoză sunt corecte.
A. Are formula moleculară C12H22O11;
B. Este insolubilă în apă;
C. Prin hidroliză formează β-glucopiranoză
şi α-fructofuranoză;
D. Prin hidroliză formează α-glucopiranoză
şi β-fructofuranoză;
E. Se descompune prin încălzire.
898. Indicaţi care dintre afirmaţiile
referitoare la zaharoză sunt corecte.
A. Este o dizaharidă;
B. Este un produs de sinteză;
C. Se găseşte în structura ADN-ului;
D. Prin reducere formează sorbitol;
E. Se poate esterifica cu cloruri de acizi sau
cu anhidride de acizi.
899. Se supune hidrolizei şi apoi
fermentaţiei 1620 kg de cartofi care conţin
20% amidon. Ştiind că din amestecul
obţinut prin fermentaţie s-au obţinut prin
distilare 92 kg de etanol, care este
randamentul procesului de obţinere a
etanolului?
A. 50%;
B. 25%;
C. 12.5%;
D. 75%;
E. 2%.
900. Se supune hidrolizei şi apoi
fermentaţiei 500 kg porumb care conţine
70% amidon. Presupunând că tot alcoolul
format se separă prin distilare, ce volum
de etanol cu densitatea 0.9g/cm3 se poate
obţine, dacă fermentaţia decurge cu un
randament de 50%?
A. 134.4 l;
B. 220.85 l;
C. 441.7 l;
D. 110.42 l;
E. Nici un rezultat nu este corect.
901.
Precizaţi
afirmaţiile
corecte
referitoare la amidon.
A. Este un polizaharid liniar format din
105

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

B.
C.
D.
E.

molecule de β-glucoză unite prin legături
1,4-monocarbonilice;
Este un oligozaharid liniar format din
molecule de α-glucoză unite prin
legături 1,4-monocarbonilice;
Este un polizaharid ramificat format din
molecule de α-glucoză unite prin legături
1,4- şi 1,6-monocarbonilice;
Este un polizaharid natural format din
amiloză şi amilopectină;
Este un polizaharid de natură vegetală.

902. Amidonul se poate identifica cu:
A. Reactiv Griess;
B. Soluţie de FeCl3;
C. Soluţie de iod.
D. Reactiv Tollens;
E. Soluţie de hidroxid tetraaminocupric.
903. Celuloza este:
A. Un polizaharid liniar format din
molecule de β-glucoză unite prin legături
1,4-monocarbonilice;
B. Un oligozaharid liniar format din
molecule de α-glucoză unite prin legături
1,4-monocarbonilice;
C. Un polizaharid ramificat format din
molecule de α-glucoză unite prin legături
1,6-monocarbonilice;
D. Un polizaharid natural format din
amiloză şi amilopectină;
E. Un polizaharid de natură vegetală.
904. Celuloza se poate extrage din:
A. Bumbac;
B. Lemn;
C. Cartofi;
D. Stuf;
E. Seminţe de grâu, orz, porumb.
905. Reactivul Schweizer este:
A. Hidroxid diaminoargentic;
B. Sulfat bazic de cupru;
C. Hidroxid de tetraaminocupru(II);
D. Sulfat de cupru;
E. Acid azotic concentrat.
906. Despre celuloză se poate afirma că:
A. Este o oligozaharidă;
B. Este insolubilă în apă;
C. Este solubilă în etanol;
106

D. Este slab higroscopică;
E. La încălzire se carbonizează.
907. Precizaţi afirmaţiile adevărate.
A. Mătasea artificială se obţine prin
procedeul cuproxam;
B. Celuloza este constituită din β-fructoză,
ca şi celobioza;
C. Celuloza este constituită din β-glucoză,
ca şi celobioza;
D. Mătasea artificială se obţine din
xantogenatul de celuloză;
E. Celuloza absoarbe, în cantitate limitată,
apa din atmosferă.
908. Xantogenatul de celuloză se obţine
prin tratarea:
A. Celulozei cu sulfură de carbon;
B. Celulozei cu NaOH;
C. Celulozei cu NaOH şi CS2;
D. Celulozei cu HNO3;
E. Nitrocelulozei cu sulfură de carbon;
909.
Precizaţi
afirmaţiile
corecte
referitoare la azotatul de celuloză.
A. Se obţine prin tratarea celulozei cu
HNO3/H2SO4;
B. Se utilizează la obţinerea celuloidului;
C. Este un eter anorganic;
D. Este un ester anorganic;
E. Se foloseşte la obţinerea mătasei
artificiale.
910. Acetatul de celuloză se poate obţine
prin:
A. Tratarea celulozei cu acetate de etil;
B. Filarea la cald a celulozei dizolvate în
acetonă;
C. Tratarea celulozei cu anhidridă acetică şi
acid acetic;
D. Tratarea celulozei cu clorură de acetil şi
anhidridă acetică;
E. Dizolvarea
celulozei
în
reactiv
Schweizer.
911. Care dintre următoarele afirmaţii
sunt corecte?
A. Zaharoza este o polizaharidă de origine
vegetală;
B. Amidonul este o polizaharidă de origine
vegetală;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

C. Amidonul este o dizaharidă de origine
vegetală;
D. Amidonul se găseşte în cartofi, cereale;
E. Celuloza are catenă ramificată.
912. Precizaţi care dintre afirmaţiile
referitoare la glucide sunt corecte.
A. Unele au rol energetic;
B. Unele au rol mecanic;
C. Sunt produşi exclusiv vegetali;
D. Sunt produşi de hidratare ai carbonului;
E. Sunt compuşi cu funcţiuni simple.
913. Care dintre următoarele afirmaţii
sunt corecte?
A. Glucoza formează acid gluconic prin
oxidare cu reactiv Fehling;
B. Zaharoza este un amestec de glucoză şi
fructoză;
C. Zaharoza formează prin hidroliză un
amestec echimolecular de β-glucoză şi
α-fructoză;
D. Dextrinele sunt produşi de hidroliză a
celulozei;
E. Dextrinele sunt intermediari care se
formează la hidroliza amidonului.
914. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Amidonul este o dizaharidă, iar celuloza
o polizaharidă;
B. Celuloza este o dizaharidă iar amidonul
o polizaharidă;
C. Amidonul conţine unităţi de α-glucoză,
iar celuloza conţine unităţi de β-glucoză;
D. Amidonul conţine unităţi de β-glucoză,
iar celuloza conţine unităţi de α-glucoză;
E. Amidonul are catena liniară iar celuloza
are catenă ramificată.

C. Maltoză;
D. Dextrine;
E. Un amestec de glucoză şi fructoză.
917. Care dintre afirmaţiile privitoare la
amidon nu sunt adevărate?
A. Este format din unităţi de α-glucoză;
B. Este o polizaharidă de rezervă a regnului
vegetal;
C. Este o substanţă unitară;
D. Are structură liniară;
E. Nu poate fi hidrolizat enzimatic.
918. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Glucidele se formează în plante în
procesul de fotosinteză;
B. Riboza are rol energetic;
C. 2-Dezoxi-D-riboza este un element
structural al ADN-ului;
D. Riboza este o polizaharidă;
E. Amilopectina este o polizaharidă.
919. Intermediarii ce se pot forma la
hidroliza amidonului sunt:
A. Zaharoza;
B. Celobioza;
C. Dextrinele;
D. Melasa;
E. Fructoza.
920. Amidonul poate fi folosit ca materie
primă pentru obţinerea:
A. Metanolului;
B. Celobiozei;
C. Etanolului;
D. Acidului formic;
E. Fructozei.

915. În celuloză, moleculele de β-glucoză
sunt legate între ele prin legături:
A. 1,4-monocarbonilice;
B. 1,4-dicarbonilicee;
C. 1,2-dicarbonilice;
D. 1,6-monocarbonilice;
E. 1,6-dicarbonilice.

921. Procedeul vîscoză de fabricare a
matasei artificiale se bazează pe reacţiile
dintre:
A. Celuloză şi acid acetic;
B. Celuloză şi sulfura de carbon;
C. Celuloză şi acid azotic;
D. Celuloză şi H2SO4;
E. Celuloză cu NaOH şi CS2.

916. Prin hidroliza
formează:
A. Glucoză;
B. Fructoză;

922.
Trinitratul
de
următoarea
formulă
condensată:
A. [C6H7O2(O-NO2)3]n;

amidonului

se

celuloză
are
de
structură

107

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

B.
C.
D.
E.

[C6H7O2(O-NO2)2]n;
[C6H7O2(NO2)3]n;
[C6H7O2(O-NO2)(OH)2]n;
[C6H7O2(O-NO2)2(OH)]n.

923. Au importanţă practică reacţiile
celulozei cu:
A. Acidul azotic;
B. Acidul acetic;
C. Acidul sulfuric;
D. Anhidrida acetică;
E. Iodul.
924. Ce cantitate de amestec nitrant,
obţinut din acid azotic 63% şi acid sulfuric
98%, este necesară pentru a transforma
1296 g de celuloză în trinitrat de celuloză,
dacă HNO3 şi H2SO4 se găsesc în
amestecul nitrant în raport molar 1:3?
A. 9.6 kg;
B. 6060 g;
C. 8.6 kg;
D. 8600 g;
E. 3030 g.
925. Celuloza reacţionează cu NaOH,
rezultând alcaliceluloza primară:
[C6H7O2(OH)3]n + nNaOH →
→ [C6H7O2(OH)2O–Na+]n + nH2O.
Ce volum de soluţie de NaOH 2.5M este
necesar pentru a transforma un mol de
celuloză
(n=2500)
în
alcaliceluloză
primară?
A. 1500 l;
B. 1000 l;
C. 3000 l;
D. 750 l;
E. 500 l.
926. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Fructoza poate fi utilizată la diabetici,
fiind lipsită de gust dulce;
B. Celuloza este o polizaharidă cu rol
energetic;
C. Celuloza reţine apa din atmosferă în
cantităţi mici;
D. Amidonul este constituit din amiloză şi
amilopectină;
E. Dextrinele reprezintă produşi de
hidroliză a celulozei.
108

927. Monozaharida cu masa moleculară
120 este o:
A. Trioză;
B. Tetroză;
C. Pentoză;
D. Hexoză;
E. Heptoză.
928. Pentru obţinerea xantogenatului de
celuloză se tratează alcaliceluloza primară
cu sulfură de carbon:
[C6H7O2(OH)2O–Na+]n + nCS2 →
→ [C6H7O2(OH)2O-CS-S–Na+]n.
Ce volum de soluţie de NaOH 5M este
necesar pentru transformarea a 250 g de
celuloză în alcaliceluloză primară, dacă
conversia celulozei este 100%?
A. 1.541 l;
B. 2.015 l ;
C. 0.308 l;
D. 0.616 l;
E. 0.154 l.
929. Pentru obţinerea sulfurii de carbon
(conform reacţiei de mai jos), necesară
pentru conversia 100% a 250 g de celuloză
în xantogenat se utilizează 30 l de metan,
măsuraţi la 0oC şi 3 atmosfere. Care este
randamentul reacţiei de transformare a
metanului în sulfură de carbon?
CH4 + ½O2 → C + 2H2O;
C + 2S → CS2.
A. 76.8%;
B. 33.4%;
C. 50%;
D. 66.8%;
E. 38.3%.
930. Ce cantitate de acetat de celuloză se
obţine prin acetilarea a 2430 kg de
celuloză cu un randament de 85%?
A. 4320 kg;
B. 3672 kg;
C. 1836 kg;
D. 1200kg;
E. 1536 kg.
931. Ce cantitate de anhidridă acetică se
consumă la acetilarea a 2430 kg celuloză,
dacă reacţia are loc cu un randament de
85%?

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

A.
B.
C.
D.
E.

4590 kg;
2295 kg;
3901.5 kg;
7803 kg;
1950.75 kg.

932. Ce cantitate de celuloză se utilizează
pentru a obţine 3672 kg de acetat celuloză,
dacă randamentul reacţiei este de 85%?
A. 2430 kg;
B. 2065.5 kg;
C. 2295 kg;
D. 3645 kg;
E. 1215 kg.
933. Se extrage amidonul din 810 kg de
cartofi care conţin 24% amidon. Acesta
este supus hidrolizei şi apoi fermentaţiei în
vederea obţinerii alcoolului etilic. Ce
cantitate de alcool se poate obţine dacă
atât extracţia amidonului cât şi distilarea
alcoolului decurge cu randament de 80%?
A. 70.65 kg;
B. 88.32 kg;
C. 110.4 kg;
D. 55.2 kg;
E. 35.32 kg.
934. Ce cantitate de etanol de concentraţie
16% se formează din 162 kg de amidon,
dacă procesele de hidroliză şi de
fermentaţie decurg cu un randament
global de 80%?
A. 575 kg;
B. 460 kg;
C. 920 kg;
D. 230 kg;
E. 1000 kg.
935. Care sunt compuşii B, C şi E din
următoarea schemă de transformare a
amidonului?
Amidon + H2O → A enzime B + C;
A + D → E + Ag + NH3 + H2O.
A. C2H5OH, CO2, C6H12O7;
B. Etanol, dioxid de carbon, sorbitol;
C. C2H4O, H2, C6H12O7;
D. Etanal, hidrogen, acid gluconic;
E. Etanol, dioxid de carbon, acid gluconic.

936. Precizaţi care dintre afirmaţiile
referitoare la glucoză sunt corecte.
A. Este o dizaharidă;
B. Este o substanţă solidă, cristalină, cu
gust dulce;
C. Este solubilă în apă pentru că formează
legături de hidrogen cu moleculele
acesteia;
D. Este greu solubilă în solvenţi organici;
E. Nu prezintă izomerie optică.
937. Precizaţi care dintre afirmaţiile
referitoare la zaharoză sunt corecte.
A. Este o monozaharidă;
B. Este solubilă în apă;
C. Prin hidroliză formează un amestec de
glucoză şi fructoză, amestec numit zahăr
invertit;
D. Se găseşte în trestia de zahăr;
E. Este uşor solubilă în etanol.
938. Precizaţi care dintre afirmaţiile de
mai jos sunt corecte.
A. Amidonul este polizaharidă de rezervă
pentru plante;
B. Amiloza are structură liniară şi este
solubilă în apă;
C. Amiloza dă o coloraţie albastră intensă
cu iodul;
D. Amilopectina are structură ramificată şi
este solubilă în apă rece;
E. Amidonul este transformat, sub acţiunea
amilazelor, în dextrine.
939. Precizaţi care dintre afirmaţiile
referitoare la celuloză sunt corecte.
A. Este formată din unităţi de β-glucoză,
legate liniar;
B. Este o oligozaharidă superioară;
C. Se utilizează la obţinerea mătasei
artificiale;
D. Reprezintă o substanţă nutritivă, cu rol
energetic pentru organismul uman;
E. Este lipsită de gustul dulce, caracteristic
zaharidelor.
940. Care dintre afirmaţiile referitoare la
seriile de configuraţie D şi L sunt corecte?
A. Apartenenţa glucidelor la seria D sau L
se stabileşte în funcţie de poziţia
hidroxilului legat de atomul de carbon
109

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

B.

C.
D.
E.

asimetric cel mai îndepărtat de grupa
carbonil;
Apartenenţa la seria D sau L se stabileşte
în funcţie de poziţia hidroxilului legat de
atomul de carbon asimetric învecinat cu
grupa carbonil;
Monozaharidele din seria D au
hidroxilul de referinţă în dreapta catenei
verticale;
Monozaharidele din seria D au
hidroxilul de referinţă în stânga catenei
verticale;
Monozaharidele din seria L rotesc
planul luminii polarizate spre stânga.

941. Care dintre afirmaţiile de mai jos,
referitoare la glucoză, sunt corecte?
A. Este o aldopentoză cu 3 atomi de carbon
asimetrici;
B. Este o aldohexoză cu 8 perechi de
antipozi optici;
C. Poate exista numai în forma furanozică;
D. Este o aldohexoză cu 16 stereoizomeri;
E. Poate exista atât în formă furanozică, cât
şi în formă piranozică.
942. În reacţia de oxidare a D-glucozei cu
reactiv Tollens, se formează:
A. Acid D-glucaric;
B. Acid D-gluconic;
C. Sorbitol;
D. Argint metalic;
E. Oxid cupros.
943. În reacţia de oxidare a D-glucozei cu
acid azotic se formează:
A. Acid D-gluconic;
B. Hexitol;
C. Acid D-glucaric;
D. Sorbitol;
E. Acid formic.
944. Formele ciclice ale monozaharidelor
se formează prin:
A. Reacţii intermoleculare de ciclizare între
două grupări hidroxilice;
B. Reacţii intramoleculare de ciclizare între
grupa carbonil şi o grupă hidroxil;
C. Reacţii intermoleculare de esterificare;
D. Reacţii intramoleculare de ciclizare între
două grupe carbonil;
110

E. Reacţii de eliminare a unei molecule de
apă între două grupe hidroxil glicozidice.
945. Celobioza este formată din
următoarele monozaharide din seria D:
Α. β-Glucopiranoză şi α-glucopiranoză;
B. β-Glucopiranoză şi β-glucopiranoză;
C. β-Glucopiranoză şi α-fructopiranoză;
D. β-Glucofuranoză şi α-glucopiranoză;
E. β-Fructopiranoză şi α-fructofuranoză.
946.
Zaharoza
este formată
din
următoarele monozaharide din seria D:
Α. β-Glucopiranoză şi α-glucopiranoză;
B. β-Glucopiranoză şi β-glucopiranoză;
C. α-Glucopiranoză şi β-fructofuranoză;
D. β-Glucofuranoză şi α-glucopiranoză;
E. β-Fructopiranoză şi α-fructofuranoză.
947. Precizaţi care dintre afirmaţiile
referitoare la celuloză sunt corecte.
A. Formează esteri organici de tipul
azotatului de celuloză;
B. Se dizolvă în soluţie de sulfat de cupru;
C. Sub acţiunea anhidridei acetice formează
acetaţi de celuloză;
D. Reacţionează cu hidroxidul de sodiu;
E. La reacţia de esterificare participă
maximum trei grupe hidroxil din fiecare
unitate de glucoză.
948. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Fulmicotonul este utilizat în industria
explozivilor;
B. Colodiul este utilizat la obţinerea
celuloidului;
C. Azotatul de celuloză cu un conţinut
scăzut de azot se utilizează la obţinerea
nitroemailurilor;
D. Nitrolacul se obţine din azotat de
celuloză cu un conţinut ridicat de azot;
E. Azotatul de celuloză este folosit ca
materie primă pentru obţinerea mătasei
artificiale.
949. Calculaţi masa de amestec sulfonitric
cu
25%
acid
azotic,
necesară
transformării a 1296 kg de celuloză în
azotat de celuloză cu un conţinut de 10%
azot.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

A.
B.
C.
D.
E.

3437.8 kg;
5937.9 kg;
4700.23 kg;
3956.4 kg;
5237.4 kg.

A.
B.
C.
D.
E.

1438 kg;
2938 kg;
1910 kg;
1956 kg;
1237 kg.

950. Calculaţi masa de azotat de celuloză
cu un conţinut de 10% azot, care se obţine
prin nitrarea a 1296 kg de celuloză.

111

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

Capitolul 9. Medicamente, enzime, vitamine, hormoni, acizi nucleici, droguri
951. Determinaţi volumul soluţiei de
NaOH 3M care neutralizează produşii de
reacţie rezultaţi prin hidroliza a 360 g de
aspirină, dacă randamerntul hidrolizei
este de 100%.
A. 1.33 l;
B. 1000 ml;
C. 660 ml;
D. 2 l;
E. 1330 ml.
952. Care dintre următoarele afirmaţii
referitoare la aspirină sunt corecte?
A. Are acaracter acid;
B. Este esterul acidului acetic cu acidul
salicilic;
C. Are caracter bazic;
D. Se numeşte şi acid acetilsalicilic;
E. Este esterul acidului benzoic cu
etanolul.
953. Formula de structură condensată a
acidului acetilsalicilic este:
A. (o)HOOC-C6H4-OH;
B. (o)HOOC-C6H4-OCOCH3;
C. (o)CH3OCO-C6H4-OH;
D. (p)HOOC-C6H4-OCOCH3;
E. (p)CH3OCO-C6H4-OH.
954. Care dintre următoarele reacţii pot fi
utilizate pentru obţinerea acidului
acetilsalicilic?
A. (o)HO-C6H4-COOH + CH3COOH →
→ (o)CH3COO-C6H4-COOH + H2O;
B. (o)HO-C6H4-COOH + (CH3CO)2O →
→ (o)CH3COO-C6H4COOH + CH3COOH;
C. (o)HO-C6H4-COOH + CH3OH →
→ (o)HO-C6H4-COOCH3 + H2O;
D. (p)HO-C6H4COOH + (CH3CO)2O →
→ (p)CH3COOC6H4-COOH + CH3COOH;
E. (p) HO-C6H4-COOH + C2H5OH →
→ (p) HO-C6H4-COOC2H5 + H2O.
955. Precizaţi afirmaţiile adevărate.
A. Acidul salicilic este acidul 2-hidroxibenzoic;
112

B. Salicilatul de sodiu se obţine prin reacţia
fenolatului de sodiu cu CO2 la
temperatură şi presiune;
C. Acidul salicilic se poate obţine prin
reacţia salicilatului de sodiu cu HCl;
D. Acidul salicilic este un hidroxiacid
alifatic;
E. Aspirina este un compus cu funcţiuni
mixte.
956. Precizaţi afirmaţiile adevărate.
A. Aspirina conţine o grupă carboxil şi o
grupă carboxilat (ester);
B. Aspirina este un medicament de sinteză;
C. Acidul salicilic reacţionează cu doi moli
de NaOH;
D. Acidul
salicilic
reacţionează
cu
NaHCO3;
E. Aspirina nu reacţionează cu NaOH la
rece.
957. Aspirina se poate obţine prin:
A. Reacţia acidului salicilic cu clorura de
acetil;
B. Reacţia acidului salicilic cu acidul
acetic;
C. Reacţia acidului salicilic cu acetatul de
sodiu;
D. Reacţia salicilatului de sodiu cu acidul
acetic;
E. Reacţia acidului salicilic cu anhidrida
acetică.
958. Acidul acetilsalicilic poate reacţiona
cu:
A. Acidul sulfuric;
B. Carbonatul acid de sodiu;
C. Hidroxidul de sodiu
D. Hidroxidul de potasiu;
E. Amoniacul.
959. Care dintre următoarele substanţe
sunt medicamente?
A. Aspirina;
B. Sulfatiazolul;
C. Penicilina;
D. Acidul formic;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

COONa

E. Anilina.
960. Din punct de vedere structural, acidul
ascorbic (vitamina C) conţine:

CH2 OH
O
OH

OH

A. Un ciclu saturat format din patru atomi
de carbon şi unul de oxigen;
B. Două grupe hidroxil enolice;
C. Un rest de etandiol;
D. O grupă amidă ciclică (lactamă);
E. O grupă ester ciclic (lactonă).
961. Care dintre următoarele afirmaţii
referitoare la vitamina C sunt corecte?
A. Este sintetizată de organismul uman;
B. Se numeşte acid ascorbic;
C. Este o vitamină insolubilă în apă;
D. Participă în organism la procese redox;
E. Se găseşte în cantităţi mari în citrice.

963. Salicilatul de sodiu este folosit în
medicină la tratamentul reumatismului
articular, iar în industria alimentară la
conservarea unor legume şi fructe. Se
obţine în reacţia acidului salicilic cu
sărurile alcaline ale acidului carbonic.
Formula sa este:

A)

ONa

COONa
B)

COONa
C)

ONa

COONa
D)

OH

965. Necesarul de vitamina C al unei
persoane adulte este de 50-100mg/zi. Un
comprimat de Ascovit cântăreşte 0.5 g şi
conţine 80% excipienţi (adaosuri inerte,
coloranţi, arome etc.). Câte comprimate de
Ascovit sunt recomandate zilnic pentru a
asigura necesarul maxim de vitamina C
numai din această sursă:
A. 2;
B. 3;
C. 1;
D. 0.5;
E. 0.25.
966. Acidul acetilsalicilic poate reacţiona
cu:
A. Etanolul;
B. Fenolul;
C. Hidroxidul de potasiu;
D. Amoniacul;
E. Acidul acetic;

962. Reacţionează cu NaOH:
A. Aspirina;
B. Alcoolul benzilic;
C. p-Aminofenolul;
D. p-Crezolul;
E. Acidul salicilic.

COOH

OH

964. Concentraţia procentuală a sodiului
în salicilatul de sodiu este:
A. 25.27%;
B. 14.375%;
C. 15.75%;
D. 20.17%;
E. 10.15%.

H C OH
O

E)

ONa

967. Acidul p-aminobenzoic (vitamina H)
poate reacţiona cu:
A. NaHCO3;
B. Fenolul;
C. HCl;
D. Acetilena;
E. NaOH;
968. Se prepară aspirina prin reacţia
dintre acidul salicilic şi clorura de acetil,
cu un randament de 75%. Să se calculeze
cantitatea de acid salicilic necesară
obţinerii aspirinei din 20 de comprimate,
dacă fiecare comprimat are masa de 500
mg, iar substanţa activă reprezintă 50%
din conţinutul comprimatului.
113

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

A.
B.
C.
D.
E.

3.83 g;
0.037 moli;
0.255 g;
0.0277 moli;
5.11 g.

CH3
oxidare

970. Prin hidroliza bazică a aspirinei se
obţin următorii produşi de reacţie:
COO-Na+
OH

CH3COONa

+

COO-Na+
B.

C2H5OH

H

Breducere Anestezina
C9H11O2N

NO2

969. Se prepară aspirina prin reacţia
dintre acidul salicilic şi clorura de acetil,
cu un randament de 75%. Să se calculeze
cantitatea de clorură de acetil consumată
la obţinerea aspirinei din 20 de
comprimate, dacă fiecare comprimat are
masa de 500 mg, iar substanţa activă
reprezintă
50%
din
conţinutul
comprimatului.
A. 2.18 g;
B. 0.037 moli;
C. 1.45 g;
D. 0.0277 moli;
E. 2.9 g.

A.

A

OCOCH3

+

Denumirea chimică a anestezinei este:
A. p-Nitrobenzoat de etil;
B. Acid p-aminobenzoic;
C. 4-Nitrobenzoat de etil;
D. p-Aminobenzoat de etil;
E. Acid o-nitrobenzoic.
972. Anestezina este un anestezic local de
sinteză. Se obţine din p-nitrotoluen prin
următoarea succesiune de reacţii:
CH3
oxidare

A

C2H5OH

H

Breducere Anestezina
C9H11O2N

NO2

Structura chimică a anestezinei este:
A. O 2 N

COOH;

B. H 2 N

COOH;

C. H 2 N

COOC 2 H 5 ;

D. H 2 N

CO NH

E. O 2 N

COOC 2 H 5 .

H2O

C 2H 5;

COO-Na+
O-Na+

C.

-

+

+

CH3COO Na

+

CH3COOH

COOH
OH

D.

973. Novocaina este cel mai utilizat
anestezic local. Denumirea chimică este paminobenzoat
de
dietilaminoetil.
Structura chimică este:
A. O2N

COOCH2 CH2 NH2 ;

B. H2N

CH
COOCH2 CH2 N CH2 CH3 ;
CH2
3

C. H2N

COON(C2H5)2;

D. O2N

COO CH2 CH2N(C2H5)2 ;

E. H2N

COO (CH2)2 N(C2H5)2.

COOH
E.

OH

+

CH3COONa

971. Anestezina este un anestezic local de
sinteză. Se obţine din p-nitrotoluen prin
următoarea succesiune de reacţii:
114

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

974. p-Acetilaminofenolul, o substanţă
medicamentoasă cunoscută sub numele de
paracetamol, are următoarea formulă de
structură: (p)HO-C6H4-NH-COCH3.
Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Este un acid carboxilic;
B. Are o grupă OH fenolic;
C. Reacţionează cu etanolul;
D. Reacţionează cu NaOH;
E. Este un compus aromatic.
975. Ibuprofenul este un medicament cu
proprietăţi antiinflamatoare care are
formula structurală de mai jos.

Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos
sunt corecte.
A. Prin reacţia cu NaOH formează săruri
solubile în apă;
B. Se poate diazota;
C. Are doi atomi de carbon asimetrici;
D. Formează esteri în reacţia cu alcoolii;
E. Se poate alchila la amina secundară;
978. Penicilina G face parte din grupul
antibioticelor betalactamice. Precizaţi ce
grupe funcţionale se găsesc în structura
acesteia:
CH3
C CH
3

S

CH3

CH CH2

CH COOH

CH3

CH3

Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Este un derivat al acidului butanoic;
B. Este
un
derivat
al
acidului
fenilpropanoic;
C. Are doi stereoizomeri;
D. Este optic inactiv;
E. Prezintă izomerie geometrică.
976. Diclofenacul este un medicament cu
proprietăţi antiinflamatoare care are
formula structurală de mai jos.
Cl
NH
HOOC

CH2

Cl

Precizaţi cu care dintre compuşii de mai
jos reacţionează.
A. Acidul clorhidric;
B. Iodura de metil;
C. Clorura ferică;
D. Alcool metilic;
E. Hidroxid de sodiu.
977. Diclofenacul este un medicament cu
proprietăţi antiinflamatoare care are
formula structurală de mai jos.

CH2

CH2

Cl

CH

CH

C

N

CH

COOH

O

A.
B.
C.
D.
E.

Ester ciclic;
Amidă aciclică;
Amidă ciclică;
Carboxilat;
Carboxil.

979. L-DOPA, cu structura de mai jos, este
un medicament utilizat în terapia boalii
Parkinson.
HO
CH2
HO

CH

NH2

COOH

Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Are două grupe funcţionale bazice;
B. Reacţionează cu clorura de acetil;
C. Prezintă două perechi de enantiomeri;
D. Are un atom de carbon asimetric;
E. Reacţionează cu etanolul şi rezultă un
ester.
980. Cocaina se obţine prin extracţie dintrun arbust originar din America de Sud şi
face parte din categoria drogurilor.
Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos
sunt corecte.
CH2
CH2

HOOC

NH

O

Cl
NH

C

CH CH COOCH3
N CH3 CH O OCCH3
CH CH COOCH3

A. Reacţionează cu clorura de acetil;
B. Prin hidroliză formează un acid
dicarboxilic;
115

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

C. Prin hidroliză formează un
tricarboxilic;
D. Are în structură o amină terţiară;
E. Reacţionează cu iodura de metil.

acid

981. Cocaina se obţine prin extracţie dintrun arbust originar din America de Sud şi
face parte din categoria drogurilor.
Precizaţi care dintre următorii compuşi se
formează prin hidroliza bazică a cocainei.
CH2
CH2

A.
B.
C.
D.
E.

CH CH COOCH3
N CH3 CH O OCCH3
CH CH COOCH3

Acetatul de sodiu;
CH3OH;
CH3CH2OH;
CH3COONa;
Metoxidul de sodiu.

B.
C.
D.
E.

O grupă funcţională fenol;
O grupă funcţională amidă;
O grupă funcţională amină terţiară;
O grupă funcţională enol.

985. Heroina este un drog ce produce
rapid dependenţă. Din punct de vedere
chimic este diacetilmorfina. Morfina are
două grupe hidroxilice în structură şi
formula moleculară C17H19NO3. Precizaţi
formula moleculară a heroinei şi
conţinutul procentual de azot al acesteia.
A. C21H23NO5, 3.79%;
B. C19H21NO4, 4.28%;
C. C20H21NO5, 3.94%;
D. C17H19NO3, 3.79%;
E. C17H19NO4, 4.91%.
986. Morfina are următoarea formulă de
structură:

982. Precizaţi care dintre următoarele
substanţe sunt droguri.
A. Acidul ascorbic;
B. Heroina;
C. Dietilamida acidului lisergic;
D. Papaverina;
E. Cocaina;
983. Precizaţi care dintre următoarele
medicamente sunt şi droguri:
A. Penicilina;
B. Morfina;
C. Papaverina;
D. Aspirina;
E. Codeina;
984. Morfina este un compus cu
proprietăţi analgezice care produce
dependenţă prin utilizări repetate.
Precizaţi ce grupe funcţionale se găsesc în
structura acesteia.

HO

O

N CH3
H

HO

Aceasta poate reacţiona cu următorii
compuşi:
A. NaOH;
B. H2SO4;
C. NaHCO3;
D. CH3COOH;
E. CH3COONa;
987. Morfina are următoarea formulă de
structură:
HO

O

HO

N CH3
H

HO
O

N CH3
H

HO

A. Două grupe funcţionale alcool;
116

Precizaţi afirmaţiile adevărate.
A. Are doi izomeri optici;
B. Are 5 atomi de carbon asimetrici;
C. Conţine o grupă funcţională eter;
D. Reacţionează cu iodura de metil;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

E. Reacţionează cu HCl.
988. Precizaţi care dintre următoarele
droguri prezintă şi aplicaţii terapeutice,
fiind utilizate ca medicamente.
A. Morfina;
B. Barbituricele;
C. Heroina;
D. LSD-ul;
E. Cocaina.
989. LSD-ul este unul dintre cele mai
puternice halucinogene. Precizaţi care
dintre afirmaţiile referitoare la structura
şi reactivitatea sa sunt corecte.

moleculară şi conţinutul procentual de
azot al acidului rezultat prin hidroliza
acestuia.
C2H5
H5C2

N CH3

HN

A.
B.
C.
D.
E.

C2H5
H5C2

N C O

N CH3

HN

A.
B.
C.
D.
E.

C2H5
H5C2

N C O

C16H20N2O, 9.5%;
C18H23N3O, 10.1%;
C19H23N3O, 13.3%;
C16H16N2O2, 10.45%;
C16H17N2O2, 8.67%.

992. Morfina,cu structura de mai jos, este
un compus cu proprietăţi analgezice care
produce
dependenţă
prin
utilizări
repetate. Precizaţi care dintre afirmaţiile
următoare sunt corecte.
HO

Reacţionează cu acizii;
Este dietilamida acidului lisergic;
Reacţionează cu iodura de metil;
Nu are caracter bazic;
Reacţionează cu NaHCO3;

990. LSD-ul este unul dintre cele mai
puternice halucinogene şi are structura de
mai jos. Precizaţi care este formula
moleculară şi conţinutul procentual de
azot al acestuia.

N C O

O

N CH3
H

HO

A.
B.
C.
D.
E.

Are 4 atomi de carbon asimetrici;
Are 5 atomi de carbon asimetrici;
Sunt posibili 32 de izomeri optici;
Poate avea 8 perechi de enantiomeri;
Are 5 perechi de enantiomeri.

993. Efedrina este un excitant al sistemului
nervos central cu următoarea formulă de
structură:

N CH3

CH CH CH3
HN

A.
B.
C.
D.
E.

C20H25N3O, 13%;
C20H25N3O, 15.2%;
C19H23N3O, 13.3%;
C20H19N3O, 11.7%;
C22H23N3O, 15%.

991. LSD-ul, cu formula de structură de
mai jos, este unul dintre cele mai puternice
halucinogene.
Precizaţi
formula

OH NH

CH3

Formula procentuală a acesteia este
următoarea:
A. 72.72%C, 8.48%H, 9.09%N, 9.7%O;
B. 72.72%C, 9.7%H, 8.48%N, 9.09%O;
C. 72.72%C, 9.09%H, 8.48%N, 9.7%O;
D. 72.22%C, 9.59%H, 8.48%N, 9.7%O;
E. 72.72%C, 9.7%H, 9.7%N, 8.5%O.

117

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

994. Noradrenalina este un mediator
fiziologic al sistemului nervos vegetativ
simpatic care are următoarea formulă de
structură:

sistemului nervos central care
următoarea formulă de structură:

are

CH2CH2NH2
HO

HO

NH

CH CH2
OH NH2
HO

Precizaţi formula moleculară şi procentul
de oxigen din moleculă.
A. C10H15NO, 8.28%;
B. C10H15NO, 9.70%;
C. C8H11NO3, 28.40%;
D. C8H11NO3, 8.28%;
E. C8H11NO, 8.28%;
995. Serotonina este un mediator fiziologic
cu rol important în funcţionarea
sistemului nervos central care are
următoarea formulă de structură:

Compoziţia procentuală a serotoninei este:
A. 68.18%C, 6.81%H, 15.91%N, 9.09%O;
B. 62.25%C, 7.92%H, 16.28%N, 13.54%O;
C. 59.64%C,
8.15%H,
18.92%N,
13.29%O;
D. 68.18%C, 7.92%H, 17.2%N, 12.1%O;
E. 62.34%C, 8.52%H, 13.91%N, 11.29%O.
998. Efedrina, un excitant al sistemului
nervos central, se descompune la cald
conform schemei de mai jos. Calculaţi
cantitatea de efedrină descompusă, dacă sau obţinut 11.2 l de metilamină (c.n.).
CH CH CH3

CH2CH2NH2

OH NH

HO

tC

NH

C CH2 CH3

Aceasta poate reacţiona cu următorii
compuşi:
A. NaHCO3;
B. HCl;
C. CH3Cl;
D. CH3COCl;
E. HNO2.
996. Precizaţi care dintre afirmaţiile
referitoare la vitamina K (fitomenadionă)
sunt corecte.
O

CH3

CH3

0

+

CH3

NH2

O

A.
B.
C.
D.
E.

1 mol;
0.5 moli;
165 g;
82.5 g;
41.25 g.

999. Efedrina este un excitant al sistemului
nervos central cu următoarea formulă de
structură:
CH CH CH3

CH3

CH3

CH3

CH3

OH NH

CH3

CH3
O

A.
B.
C.
D.
E.

Reacţionează cu reactivul Tollens;
Este o dicetonă;
Reacţionează cu H2/Ni;
Reacţionează cu reactivul Fehling;
Are caracter bazic.

997. Serotonina este un mediator fiziologic
cu rol important în funcţionarea
118

Precizaţi cu care din substanţele de mai
jos poate reacţiona.
A. Hidroxidul de sodiu;
B. Clorura ferică;
C. Acidul acetic;
D. Iodura de metil;
E. NaHCO3;
1000. Noradrenalina este un mediator
fiziologic al sistemului nervos vegetativ

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

simpatic care are următoarea formulă de
structură:
HO

CH CH2
OH NH2
HO

Calculaţi masa de clorură de metil
introdusă în reacţie, pentru obţinerea a
trei moli de sare de amoniu cuaternar,
dacă randamentul reacţiei este 80%.
A. 227.25 g;
B. 363.6 g;
C. 454.5 g;
D. 568.12 g;
E. 558 g.
1001. Noradrenalina este un mediator
fiziologic al sistemului nervos vegetativ
simpatic care are următoarea formulă de
structură:
HO

CH CH2
OH NH2
HO

Calculaţi masa produsului obţinut prin
reacţia cu clorură de metil a 3 moli de
noradrenalină, în raport molar 1:3, dacă
randamentul reacţiei este 80%.
A. 594 g;
B. 742.5 g;
C. 371 g;
D. 552.5 g;
E. 639 g.
1002. Noradrenalina este un mediator
fiziologic al sistemului nervos vegetativ
simpatic care are următoarea formulă de
structură:
HO

CH CH2
OH NH2
HO

Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii
sunt corecte.
A. Reacţionează cu sodiul metalic;
B. Reacţionează cu NaOH;
C. Nu se poate alchila;

D. Formează sare de amoniu cuaternar prin
reacţia cu 2 moli de CH3I;
E. Reacţionează cu HCl.
1003. Oxitocina este o nonapeptidă ce
produce contracţii ale uterului gravid.
Ştiind că la hidroliza unui mol de oxitocină
se formează 2 moli de cisteină şi că
procentul de sulf din această peptidă este
de 6.35%, calculaţi masa moleculară a
acesteia.
A. 504 g:
B. 1008 g;
C. 976 g;
D. 1044 g;
E. 568 g.
1004. În constituţia acizilor nucleici intră:
A. Baze purinice;
B. Baze pirimidinice;
C. Acid fosforic;
D. Aldopentoze;
E. Trigliceride.
1005. Sunt baze pirimidinice:
A. Adenina;
B. Citozina;
C. Uracilul;
D. Timina;
E. Guanina.
1006. Sunt baze purinice:
A. Adenina;
B. Citozina;
C. Uracilul;
D. Timina;
E. Guanina.
1007. Care dintre afirmaţiile referitoare la
acizii nucleici sunt corecte?
A. ARN-ul conţine exclusiv resturi de
dezoxiriboză;
B. Pentozele sunt legate de acidul fosforic
prin legături esterice;
C. ADN-ul are structură de dublă elice;
D. Nucleotida reprezintă unitatea structurală
de bază a acizilor nucleici;
E. Nucleozida
reprezintă
unitatea
structurală de bază a acizilor nucleici.

119

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

1008. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Acizii
nucleici
sunt
compuşi
macromoleculari constituiţi din unităţi
numite nucleotide;
B. Acizii nucleici sunt constituiţi din
aminoacizi;
C. Acizii nucleici au rol esenţial în
transmiterea informaţiei genetice;
D. Acizii nucleici au rol energetic;
E. Acizii nucleici sunt constituiţi din baze
azotate, monozaharide şi acid fosforic.
1009. Precizaţi care dintre afirmaţiile de
mai jos, referitoare la enzime,
sunt
corecte.
A. Sunt proteine de sinteză;
B. Sunt proteine naturale cu rol de
catalizatori;
C. Sunt produşi de condensare ai
glucidelor;
D. Măresc viteza reacţiilor biochimice;
E. Sunt constituite din nucleotide.
1010. Hidrolazele sunt enzime ce
catalizează:
A. Reacţiile de hidroliză din organismele
vii;
B. Reacţiile de reducere;
C. Reacţiile de oxidare;
D. Reacţiile de scindare a unor legături
chimice prin reacţia cu apa;
E. Transformarea
polizaharidelor
în
monozaharide.
1011. Peptidazele sunt:
A. Compuşi naturali de natură glucidică;
B. Enzime care catalizează reacţii de
izomerizare;
C. Sunt hidrolaze care scindează legătura
peptidică din aminoacizi;
D. Sunt enzime care scindează legăturile
peptidice;
E. Sunt ligaze.
1012. Precizaţi care dintre următorii
compuşi au structură peptidică.
A. Vitamina C;
B. Insulina;
C. Adenina;
D. ADN-ul;
E. Cocaina.
120

1013. Precizaţi care dintre afirmaţiile
referitoare la progesteronă sunt corecte.
CH3
C O
CH3
CH3
O

A. Este cetoaldehidă nesaturată;
B. Se poate reduce;
C. Poate fi componentă metilenică în
reacţia de condensare aldolică;
D. Poate fi componentă carbonilică în
reacţia de condensare aldolică;
E. Are caracter acid.
1014. Noretindrona este un hormon care
stopează ovulaţia, similar progesteronei.
Precizaţi care din afirmaţiile de mai jos
sunt corecte.
OH
CH3

C

CH

O

A.
B.
C.
D.
E.

Reacţionează cu NaHCO3;
Reacţionează cu NaOH;
Este o cetonă ciclică nesaturată;
Reacţionează cu reactivul Tollens;
Poate adiţiona patru moli de hidrogen.

1015. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Peptidazele sunt hormoni de natură
proteică;
B. Peptidazele
hidrolizează
legăturile
esterice;
C. Sunt exopeptidaze şi endopeptidaze;
D. Endopeptidazele sunt carboxipeptidaze
şi aminopeptidaze;
E. Exopeptidazele sunt aminopeptidaze şi
carboxipeptidaze.
1016. Precizaţi afirmaţiile corecte.
A. Tripsina este o hidrolază;
B. Tripsina este o peptidază;
C. α-Amilaza hidrolizează amidonul;
D. α-Amilaza hidrolizează numai amiloza;
E. α-Amilaza hidrolizează şi celuloza.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

1017. Care dintre următoarele enzime
catalizează hidroliza grăsimilor?
A. Ribonucleaza;
B. Tripsina;
C. Peptidazele;
D. Insulina;
E. Lipazele.
1018. Precizaţi care dintre următoarele
afirmaţii sunt corecte.
A. Hormonii există numai în organismele
animale;
B. Hormonii sunt exclusiv proteine produse
de glandele endocrine;
C. Insulina reglează nivelul glucozei în
sânge;
D. Insulina este un hormon pancreatic;
E. Există hormoni de natură lipidică.
1019. Nucleozidele sunt formate din:
A. Nucleotide şi acid fosforic;
B. Nucleotide şi pentoze;
C. Baze purinice şi riboză;
D. Baze pirimidinice şi dezoxiriboză;
E. Baze azotate şi acid fosforic.
1020. Bazele azotate din ARN sunt:
A. Adenina;
B. Citozina;
C. Guanina;
D. Uracil;
E. Timina.
1021. Bazele azotate din ADN sunt:
A. Adenina;
B. Citozina;
C. Guanina;
D. Uracil;
E. Timina.
1022. În moleculele acizilor nucleici,
nucleozidele sunt unite între ele prin:
A. Legături de hidrogen;
B. Legături peptidice;
C. Legături esterice realizate de acidul
fosforic;
D. Legături esterice fosforice cu grupele
OH din poziţiile 3 şi 5 ale pentozelor;
E. Legături esterice fosforice cu grupele
OH din poziţiile 3 şi 4 ale pentozelor.

1023. Care dintre următoarele afirmaţii
referitoare la macromoleculele de ADN
sunt corecte?
A. Au structură de elice dublă;
B. Sunt constituite din două catene de
natură nucleotidică;
C. Între catene se stabilesc legături
covalente;
D. Între catene se stabilesc legături de
hidrogen;
E. Legăturile dintre catene se stabilesc între
baze azotate complementare.
1024. În funcţie de rolul său în organism,
ARN-ul este:
A. Replicativ;
B. Mesager;
C. Plasmatic;
D. Extracelular;
E. Transportor.
1025. Precizaţi care dintre următoarele
afirmaţii referitoare la peptidaze sunt
corecte.
A. Endopeptidazele hidrolizează legături
amidice din interiorul proteinelor;
B. Tripsina este peptidază;
C. Insulina este o peptidază;
D. Carboxipeptidazele sunt exopeptidaze;
E. Aminopeptidazele sunt endopeptidaze.
1026. Precizaţi care dintre afirmaţiile
referitoare enzime sunt corecte:
A. Amidonul
este
transformat
în
oligozaharide sub acţiunea enzimelor din
drojdia de bere;
B. Amidonul este hidrolizat de lipaze;
C. Trigliceridele sunt hidrolizate de lipaze;
D. Drojdia de bere conţine enzime care
transformă glucoza în etanol;
E. Lipazele desfac legăturile dintre acizii
graşi.
1027. Unul dintre primii compuşi folosiţi
în tratarea infectiilor bacteriene a fost un
colorant numit prontosilul roşu. Formula
structurală a acestuia este următoarea:
H2N

N N

SO2NH2

NH2

121

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

Precizaţi care dintre afirmaţiile de mai jos
sunt corecte.
A. Conţine o grupă amină secundară;
B. Conţine o grupă cian;
C. Este produsul reacţiei de cuplare a unei
sări de diazoniu cu 1,3-benzendiamina;
D. Conţine două grupe amină primară;
E. Este un acid tare.

NH2
A.

N N

SO2NH2

NH2
B. H2N

SO 2NH2

N N
NH2

1028. Unul dintre primii compuşi folosiţi
în tratarea infecţiilor bacteriene a fost
prontosilul roşu. Se obţine din p-aminobenzensulfonamidă (sulfamida albă) prin
diazotare şi cuplare cu 1,3-diaminobenzen.
Formula de structură a acestui colorant
este:

C.

N N

SO2NH2

NH NH

SO 2NH2

NH2
D.
NH2
E. H N
2

SO 2N N

NH2
NH2

122

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

Capitolul 10. Izomerie
1029. Izomerii sunt compuşi care au:
A. Aceeaşi structură;
B. Aceeaşi formulă moleculară;
C. Aceleaşi proprietăţi chimice;
D. Aceleaşi proprietăţi fizice;
E. Proprietăţi diferite.
1030. Izomerii de constituţie sunt compuşi
care:
A. Diferă prin aranjamentul atomilor în
spaţiu;
B. Diferă prin succesiunea atomilor în
moleculă;
C. Au aceleaşi proprietăţi fizico-chimice;
D. Diferă prin poziţia substituenţilor faţă de
planul unei legături π;
E. Diferă prin poziţia substituenţilor faţă de
planul unui ciclu;
1031. Indicaţi numărul alcoolilor, izomeri
de poziţie şi de catenă, care corespund
formulei C5H12O.
A. 10;
B. 6;
C. 9;
D. 7;
E. 8.
1032. Izomerii de funcţiune sunt izomeri:
(a) de constituţie,
(b) de configuraţie,
care diferă prin:
(c) poziţia unei grupe funcţionale,
(d) natura grupei funcţionale,
(e) poziţia unui rest alchil.
A. a, c;
B. b, d;
C. a, d;
D. b, c;
E. a, e.
1033. Compuşii cu formula moleculară
C4H9Cl prezintă izomeri:
A. De catenă;
B. Geometrici;
C. Optici;
D. De funcţiune;

E. De poziţie.
1034. Precizaţi afirmaţiile adevărate
referitoare la acidul benzensulfonic şi la
sulfatul acid de fenil.
A. Sunt izomeri;
B. Sunt tautomeri;
C. Sunt omologi;
D. Sunt izomeri de constituţie;
E. Sunt derivaţi ai acidului sulfuric.
1035. Metilciclopentanul şi 1-hexena sunt
izomeri de:
A. Constituţie;
B. Configuraţie;
C. Catenă;
D. Funcţiune;
E. Poziţie.
1036. Ciclohexanul şi metilciclopentanul
sunt izomeri de:
A. Constituţie;
B. Configuraţie;
C. Catenă;
D. Funcţiune;
E. Poziţie.
1037. Câţi izomeri de constituţie aciclici
(fără enoli) are compusul cu formula
C4H8O?
A. 3;
B. 4;
C. 5;
D. 10;
E. 11.
1038. Să se determine formula moleculară
a substanţei A şi numărul izomerilor săi de
constituţie aciclici (fără enoli şi dioli
geminali) ştiind că este formată din
carbon, oxigen şi hidrogen în raport de
masă C:O:H=18:16:3, iar prin înlocuirea
unui atom de hidrogen formează o sare ce
conţine 59.67% Ag.
A. C2H4O2, 2 izomeri;
B. C2H4O2, 3 izomeri;
C. CH2O2, 1 izomer;
123

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

D. C3H6O2, 4 izomeri;
E. C3H6O2, 8 izomeri.
1039. Câţi izomeri de constituţie ciclici,
corespund formulei C6H12?
A. 5;
B. 7;
C. 9;
D. 11;
E. 12.
1040. Formulele de configuraţie redau:
A. Aranjarea atomilor în plan;
B. Aranjarea atomilor în spaţiu;
C. Succesiunea atomilor în moleculă;
D. Aranjamentul spaţial al atomilor faţă de
planul legăturii π sau al unui ciclu
saturat;
E. Aranjamentul spaţial al atomilor faţă de
un atom de carbon cu patru substituenţi
diferiţi.
1041. Formulele de conformaţie redau:
A. Aranjamentul plan al atomilor în
moleculă;
B. Succesiunea atomilor în moleculă;
C. Aranjamentul spaţial al atomilor în
moleculă, ca urmare a rotaţiei atomilor
în jurul legăturilor σ;
D. Aranjamentul spaţial rigid al atomilor
faţă de un atom de carbon cu patru
substituenţi diferiţi;
E. Natura legăturilor chimice ale unei
molecule organice.
1042. Izomerii geometrici sunt izomeri:
(a) de constituţie,
(b) de configuraţie,
care diferă prin:
(c) aranjamentul spaţial al atomilor sau al
grupelor de atomi faţă de planul legăturii
duble;
(d) aranjarea atomilor faţa de un centru
de chiralitate;
(e) aranjamentul spaţial al atomilor sau al
grupelor de atomi faţă de planul unui
ciclu.
A. a, c, e;
B. b, c, e;
C. a, d, e;
D. b, d, e;
124

E. c, d, e.
1043. Existenţa izomerilor geometrici este
condiţionată:
A. Exclusiv de prezenţa unei duble legături;
B. Exclusiv de prezenţa unui ciclu stabil;
C. Exclusiv de prezenţa unei triple legături;
D. De prezenţa unei duble legături sau a
unui ciclu stabil;
E. De existenţa a doi substituenţi diferiţi la
fiecare dintre atomii de carbon uniţi
printr-o legatură π.
1044. Pentru stabilirea tipului de izomer
cis-trans, se are în vedere poziţia:
a) substituenţilor diferiţi,
b) substituenţilor identici,
faţă de:
c) planul legăturii σ,
d) planul legăturii π,
e) planul ciclului.
A. a, c;
B. a, e;
C. b, d;
D. b, e;
E. a, d.
1045. Care sunt substituenţii de referinţă
în cazul stabilirii tipului de izomer
geometric E-Z al 2-bromo-1-cloro-3fluoro-propenei?
A. H şi Br;
B. Cl şi CH2F;
C. CH2F şi H;
D. F şi H;
E. Cl şi Br.
1046. Următoarele tipuri de hidrocarburi
pot prezenta izomeri geometrici:
A. Alcanii, izoalcanii, cicloalcanii;
B. Cicloalcanii, cicloalchenele, arenele;
C. Alchenele cu cel puţin patru atomi de
carbon;
D. Alchinele;
E. Cicloalcanii cu cel puţin doi substituenţi
la atomi de carbon diferiţi.
1047. Câţi izomeri de configuraţie are
acidul 2,4-hexadienoic?
A. 8;
B. 3;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

C. 4;
D. 5;
E. 10.
1048. Care dintre substanţele de mai jos
prezintă izomerie geometrică?
a) 1,2-diclor-ciclobutan;
b) 1,1-diclor-1-butenă;
c) 1,2-diclor-2-butenă;
d) 1-butenă;
e) 2-clor-3-fluor-2-butenă;
f) 1,4-pentadienă;
g) 1,3-pentadienă;
h) 1,2-diclor-1-butenă;
i) 2,4-hexadienă.
A. b, c, e;
B. a, c, e;
C. g, h, i;
D. e, f, i;
E. d, h, i.
1049. Care dintre compuşii de mai jos
prezintă izomerie geometrică?
A. 1,2-Diclorociclohexan;
B. 1,2-Diclorociclooctena;
C. 1,4-Diclorobenzen;
D. 1,1-Diclorociclobutan;
E. Clorura de alil.
1050. Care dintre perechile de alchenele
corespunzătoare formulei C6H12 prezintă
izomeri geometrici?
A. 3-Metil-1-pentena şi
3,3-dimetil-1-butena;
B. 2-Hexena şi 3 hexena;
C. 4-Metil-2-pentena şi 3-metil-2-pentena;
D. 2-Metil-2-pentena şi
2,3-dimetil-2-butena;
E. 1-Hexena şi 3-metil-1-pentena.
1051. Care dintre compuşii de mai jos
prezinta izomerie geometrică?
I) 2-butena;
II) 1-cloro-1-butena;
III) 2-cloro-1-butena;
IV) 2,3-dimetil-2-butena;
V) 1,2-dimetilciclopentanul;
VI) 1,1-dimetilciclopentanul.
A. I, IV;
B. I, V;
C. I, III;

D. I, II;
E. III, V.
1052. Care dintre compuşii de mai jos
prezintă 3 izomeri geometrici?
A. CH2=CH-CH=CH2;
B. CH3-CH=CH-CH=CH-CH3;
C. Cl-CH2-CH=CH-CH=CH-CH2-OH;
D. CH3-CH=CH-CH=CH-CH2Cl;
E. F-CH=CH-CH=CH2.
1053. Indicaţi numărul eterilor aciclici,
corespunzători formulei C5H10O, care
prezintă izomeri geometrici.
A. 10;
B. 4;
C. 3;
D. 6;
E. 2.
1054. Câţi izomeri geometrici corespund
acidului ciclopropan 1,2-dicarboxilic?
A. 2;
B. 5;
C. 3;
D. 6;
E. 4.
1055. Un atom de carbon de care se leagă
patru substituenţi diferiţi este:
A. Cuaternar;
B. Asimetric;
C. Centru chiral;
D. Terţiar;
E. Optic activ.
1056. Despre enantiomeri se poate afirma
că:
A. Au proprietăţi fizico-chimice diferite;
B. Au aceeaşi densitate;
C. Au aceleaşi puncte de fierbere şi de
topire;
D. Diferă prin modul cum interacţionează
cu lumina plan-polarizată;
E. Nu se pot suprapune prin mişcări de
translaţie şi de rotaţie în plan.
1057.
Precizaţi
afirmaţiile
corecte
referitoare la amestecul racemic.
A. Roteşte planul luminii polarizate spre
dreapta;
125

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

B. Roteşte planul luminii polarizate spre
stânga;
C. Nu roteşte planul luminii polarizate;
D. Este un amestec echimolecular a doi
enantiomeri;
E. Poate fi denumit mezoformă.
1058. Ce volum de soluţie 0.1M de D(-)alanină trebuie adăugată la 10 ml soluţie
0.2M de L(+)-alanină pentru a obţine un
amestec racemic?
A. 5 ml;
B. 10 ml;
C. 20 ml;
D. 25 ml;
E. 30 ml.
1059. Care este numărul maxim de atomi
de carbon asimetrici pe care îi poate avea
un compus cu formula C4H4Cl2(OH)4?
A. 2;
B. 3;
C. 5;
D. 4;
E. 1.
1060. Care este numărul maxim de atomi
de carbon asimetrici pe care îi poate avea
un compus cu formula moleculară
C5H9NCl4?
A. 2;
B. 12;
C. 4;
D. 3;
E. 5.
1061. Care este numărul minim de atomi
de carbon ai unei monoamine formată
numai din atomi de C,H şi N, pentru a
avea un centru de chiralitate?
A. 4;
B. 6;
C. 5;
D. 7;
E. 8.
1062. Care dintre compuşii de mai jos
conţin centre de chiralitate?
I) acidul 2-cloropropanoic;
II) glicolul;
III) aldehida glicerică;
126

IV) acidul 2-metilbutanoic;
V) 2-butilamina;
VI) acidul lactic;
VII) acidul succinic;
VIII) 1,2-diclorociclopropanul.
A. I, II, IV;
B. I, III, VIII;
C. IV, VI, VIII;
D. III, IV, V;
E. III, V, VII.
1063. Care dintre alchenele de mai jos
formează prin adiţia acidului bromhidric
un compus optic activ?
A. 2-Metil-1-pentena;
B. 3-Metil-2-hexena;
C. 3,3-Dimetil-1-butena;
D. 2-Hexena;
E. 2-Pentena.
1064. Câţi alcooli secundari cu carbon
asimetric corespund formulei moleculare
C5H12O?
A. 1;
B. 2;
C. 3;
D. 4;
E. 5.
1065. Precizaţi numărul izomerilor de
constituţie cu formula moleculară C5H9Cl
care au carbon asimetric şi care prin
oxidare cu K2Cr2O7/H+ formează CO2 şi
H2O.
A. 1;
B. 2;
C. 3;
D. 4;
E. 5.
1066. Precizaţi numărul total al izomerilor
optici cu formula moleculară C5H9Cl care
prin oxidare cu K2Cr2O7/H+ formează CO2
şi H2O.
A. 4;
B. 2;
C. 8;
D. 16;
E. 6.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

1067. Câţi stereoizomeri are 4-metil-2hexena?
A. 2;
B. 3;
C. 4;
D. 5;
E. 6.
1068. Care ester, izomer al acidului
butandioic (acid succinic), provine dintrun acid dicarboxilic şi nu decolorează apa
de brom?
A. Acetatul de vinil;
B. Oxalatul de dimetil;
C. Oxalatul de dietil;
D. Maleatul de monometil
(hidrogenmaleatul de metil);
E. Malonatul de monometil
(hidrogenmalonatul de metil).
1069. Câţi izomeri corespund formulei
moleculare C4H8?
A. 3 alchene;
B. 2 cicloalcani;
C. 2 izomeri geometrici;
D. 5 izomeri de constituţie;
E. 2 izomeri optici.
1070. Care dintre compuşii de mai jos sunt
izomeri?
A) benzoatul de benzil;
B) etanoatul de fenil;
C) benzoatul de fenil;
D) fenil metil eterul;
E) fenilacetatul de fenil;
F) benzoatul de metil;
G) p-crezolul.
A. A şi C;
B. B şi D;
C. A şi E;
D. B şi F;
E. G şi D.
1071. Denumiţi hidrocarbura saturată
care are masa moleculară 86 şi poate
forma prin monoclorurare fotochimică
trei izomeri.
A. 3-Metilpentanul;
B. 2,2-Dimetilpropanul;
C. 2-Metilpentanul;
D. Izobutanul;

E. 2,2-Dimetilbutanul.
1072.
Indicaţi
numărul
izomerilor
corespunzători formulei C2HxCly, pentru
care se respectă relaţiile: y - x = 2 şi
4x + y = 12.
A. 3;
B. 2;
C. 4;
D. 5;
E. 1.
1073. Să se indice formula moleculară şi
numărul izomerilor hidrocarburii care
conţine 83.72%C şi 16.28%H, ştiind că un
volum de 5 l de hidrocarbură (c.n.)
cântăresc 19.2 g.
A. C5H12, 6 izomeri;
B. C4H10, 2 izomeri;
C. C5H12, 3 izomeri;
D. C5H10, 11 izomeri din care 6 aciclici şi 5
ciclici;
E. C6H14, 5 izomeri.
1074. Câţi alcooli izomeri corespund
formulei moleculare C6H14O?
A. 4 alcooli primari, 3 alcooli secundari, 3
alcooli terţiari;
B. 10 izomeri;
C. 3 alcooli primari, 3 alcooli secundari, 2
alcooli terţiari;
D. 17 izomeri;
E. 8 alcooli primari, 6 alcooli secundari, 3
alcooli terţiari.
1075. Câţi izomeri compuşi aromatici
corespund formulei C8H10?
A. 5;
B. 3;
C. 6;
D. 2;
E. 4.
1076. Câţi izomeri de constituţie există
pentru formula moleculară C5H11Cl?
A. 7;
B. 8;
C. 10;
D. 2;
E. 9.
127

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

1077. Câte amine secundare izomere
corespund formulei C6H15N?
A. 16;
B. 12;
C. 8;
D. 15;
E. 11.
1078. Câţi acizi izomeri
formulei C4H7ClO2?
A. 3;
B. 5;
C. 4;
D. 6;
E. 10.

corespund

1079.
Care
dintre
următoarele
hidrocarburi formează prin halogenare
doar doi izomeri dicloruraţi?
A. Izobutanul;
B. Pentanul;
C. 2,2-Dimetilpropanul;
D. Propanul;
E. Neopentanul.
1080. Care este hidrocarbura cu M=86,
care prin monoclorurare fotochimică
formează patru izomeri?
A. 2-Metilbutanul;
B. 2-Metilpentanul;
C. 3-Metilpentanul;
D. 2,2-Dimetilbutanul;
E. 2,3-Dimetilbutanul.
1081. Care este numărul compuşilor
teoretic posibili, care au formula
moleculară C4H6Cl2 care decolorează apa
de brom şi prezintă izomerie geometrică ?
A. 4;
B. 5;
C. 8;
D. 10;
E. 9.
1082. Denumiţi compuşii X, Y, Z, U, V,
izomeri ai acidului ciclobutan-dicarboxilic,
ştiind că: X formează uşor anhidridă, Y se
monodecarboxilează, Z prezintă atomi de
carbon asimetrici, U şi V sunt izomeri
geometrici şi nu posedă carbon asimetric.
A. X: acid cis-ciclobutan-1,1-dicarboxilic
128

B.

C.

D.

E.

Y: acid cis-ciclobutan-1,2-dicarboxilic
Z:acid trans-ciclobutan-1,2-dicarboxilic
U: acid cis-ciclobutan-1,3-dicarboxilic
V:acid trans-ciclobutan-1,3dicarboxilic;
X: acid cis-ciclobutan-1,2-dicarboxilic
Y: acid ciclobutan-1,1-dicarboxilic
Z:acid trans- ciclobutan-1,2dicarboxilic
U: acid cis-ciclobutan-1,3-dicarboxilic
V:acid trans-ciclobutan-1,3dicarboxilic;
X: acid cis-ciclobutan-1,3-dicarboxilic
Y: acid ciclobutan-1,1-dicarboxilic
Z:acid trans-ciclobutan-1,3-dicarboxilic
U: acid cis-ciclobutan-1,2-dicarboxilic
V:acid trans-ciclobutan1,2-dicarboxilic;
X: acid cis-ciclobutan-1,4-dicarboxilic
Y: acid ciclobutan-1,1-dicarboxilic
Z: acid cis-ciclobutan-1,2-dicarboxilic
U: acid cis-ciclobutan-2,3-dicarboxilic
V:acid trans-ciclobutan2,3-dicarboxilic.
Nici o variantă nu este corectă.

1083. Care dintre următorii compuşi
aromatici prezintă stereoizomeri?
A. 1-Feniletanolul;
B. Cianhidrina benzaldehidei;
C. Acidul β-fenilpropenoic;
D. Acidul 2-fenil-2-hidroxiacetic;
E. Cumenul.
1084. Câţi izomeri aciclici saturaţi
monofuncţionali are substanţa organică A
care conţine C, H, O şi are masa
moleculară 88, dacă prin combustia a 0.99
g substanţă se obţin 1.98 g de CO2 şi 0.81
g de H2O?
A. 4 acizi monocarboxilici;
B. 2 acizi şi 4 esteri;
C. 3 acizi şi 2 esteri;
D. 6 esteri;
E. 6 izomeri.
1085. La analiza efectuată în vederea
determinării conţinutului procentual de
halogen, din 1.85 g de compus A, cu
formula CxHx+1Br, prin tratare cu azotat
de argint s-au obţinut 1.88 g precipitat
(AgBr). Determinaţi formula moleculară a
compusului A şi numărul izomerilor săi
care conţin un nucleu benzenic.
A. C8H9Br, 10 izomeri;
B. C6H7Br, 3 izomeri;

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

C. C7H8Br, 14 izomeri;
D. C7H8Br, 3 izomeri.
E. C8H9Br, 14 izomeri.
1086. Ce redau formulele de configuraţie?
A. Aranjarea atomilor în plan;
B. Aranjarea atomilor în spaţiu;
C. Succesiunea atomilor în moleculă;
D. Distanţele interatomice;
E. Natura legaturilor chimice.
1087. Ce indică formulele de conformaţie?
A. Aranjamentul plan al atomilor în
moleculă;
B. Distanţele interatomice;
C. Structurile spaţiale determinate de
rotirea atomilor în jurul legăturilor
simple;
D. Aranjamentul spaţial al atomilor
determinat de rotaţia atomilor în jurul
legaturii σ;
E. Natura legăturilor chimice dintre atomi.
1088. La stabilirea tipului de izomer
geometric se ia ca element de referinţă:
a) legătura σ,
b) legătura π,
c) planul ciclului saturat.
A. c;
B. a;
C. b;
D. a, b;
E. b, c.
1089. Precizaţi afirmaţiile adevărate
referitoare la izomerii geometrici.
A. Au numai proprietăţi chimice diferite;
B. Au proprietăţi fizico-chimice identice;
C. Au proprietăţi fizice diferite;
D. Au proprietăţi chimice diferite;
E. Au formule de constituţie diferite.
1090. Un derivat al benzenului are pe
nucleu substituenţii X, Y şi Z. El se poate
prezenta sub forma a:
A. 9 izomeri;
B. 8 izomeri;
C. 12 izomeri;
D. 11 izomeri;
E. 10 izomeri.

1091. Un derivat al benzenului are pe
nucleu substituenţii X, X şi Y. El se poate
prezenta sub forma a:
A. 4 izomeri;
B. 3 izomeri;
C. 6 izomeri;
D. 8 izomeri;
E. 7 izomeri.
1092. Se cunosc 1,2-diclorobenzeni în
număr de:
A. 2;
B. 3;
C. 1;
D. 4;
E. 5.
1093. Câţi compuşi corespund formulei
C6H3Cl3?
A. 1;
B. 4;
C. 2;
D. 3;
E. 5.
1094. Diastereoizomerii sunt :
A. Izomeri de constituţie;
B. Izomeri optici care nu sunt în relaţie de
obiect - imagine în oglindă;
C. Izomeri de funcţiune;
D. Stereoizomeri;
E. Izomeri geometrici.
1095. Câte perechi de enantiomeri
prezintă 2,4-hexandiol?
A. 2;
B. 4;
C. 6;
D. 5;
E. Nici una pentru că au o axă de simetrie.
1096. Mezocompuşii sunt:
A. Compuşii care conţin în moleculă doi
atomi de carbon asimetrici;
B. Compuşii care conţin doi atomi de
carbon asimetrici şi au un plan de
simetrie;
C. Compuşi achirali;
D. Sunt perechi de enantiomeri ce se găsesc
în cantităţi egale;
E. Stereoizomeri optic inactivi.
129

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

1097. O cantitate de 36 g de hidrocarbură
saturată formează prin ardere 54 g de apă.
Care este formula moleculară a
hidrocarburii şi câţi izomeri are?
A. C4H10, 2 izomeri;
B. C4H10, 3 izomeri;
C. C5H12, 5 izomeri;
D. C5H10, 3 izomeri;
E. C5H12, 3 izomeri.
1098. Care din hidrocarburile de mai jos
are numai atomi de carbon terţiari?
A. Benzenul;
B. Ciclohexena;
C. Ciclobutena;
D. 1,4-Ciclohexadiena;
E. 1,3-Ciclobutadiena.
1099. Cea mai simplă hidrocarbură cu
formula generală CnH2n-16, care prezintă
izomeri geometrici, iar prin reacţia cu un
mol de hidrogen/1 mol hidrocarbură îşi
conservă numărul de stereoizomeri este:
A. 1,2-Difenilpropena;
B. 1,3-Difenilpropena;
C. 1,2-Difenil-1-butena;
D. 2-Fenil-2-butena;
E. 2,3-Difenil-1-butena.

130

1100. Se adiţionează apă la alchenele cu
formula moleculară C4H8. Care dintre
afirmaţiile de mai jos sunt corecte?
A. Un singur produs de reacţie prezintă
atom de carbon asimetric;
B. Produşii de reacţie sunt alcooli secundari
şi terţiari;
C. Toţi produşii de reacţie sunt lipsiţi de
activitate optică;
D. Un produs de reacţie prezintă
diastereoizomeri;
E. Produşii de reacţie sunt izomeri de
constituţie.

Chimie organică –Teste pentru admitere – 2011

Răspunsuri corecte
Nr.
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36