Herpes simplex oral

Simptome şi semne

Când herpesul primar este contractat în copilărie, infecţia produce inflamaţie a gingiilor şi leziuni orale extinse. Pacienţii prezintă febră, mărirea nodulilor limfatici cervicali şi disconfort general. Copiii sunt iritabili şi plâng continuu. însă multe cazuri de boală sunt uşoare şi rămân neobservate. Părinţii confundă problema cu erupţia dinţilor sau cu o altă boală. în cazurile mai severe apar vezicule mici în cavitatea bucală. Acestea pot rămâne neobservate deoarece se rup în decurs de o zi sau două, lăsând leziuni ulcerate numeroase. Aceste ulceraţii pot să apară la orice nivel în cavitatea bucală, însă întotdeauna afectează gingiile. Deşi copilul se face bine după 7-10 zile, infecţia rămâne permanentă.

Când infecţia primară se produce la vârsta adultă, simptomele sunt de obicei mai severe şi includ apariţia unor leziuni dureroase şi rapid evolutive localizate pe gingii şi în alte regiuni ale cavităţii bucale.
Spre deosebire de herpesul primar, care produce leziuni extinse ale cavităţii orale, herpesul secundar pro¬duce o leziune unică localizată pe faţa externă a buzei, care ulterior formează o crustă şi se vindecă în 2-3 săptămâni. Uneori leziunea este denumită ulceraţie de răceală. Mai rar, pe plafonul bucal apar grupuri de vezicule. Aceste mici vezicule sparg şi formează ulce¬raţii. în aceste cazuri nu se formează cruste.

Reactivările sunt determinate de obicei de arsurile solare ale buzelor, anumite alimente, anxietate, răceală (de unde şi denumirea de „leziuni de răceală"), febră, sau orice alţi factori care produc scăderea rezistenţei orga¬nismului la infecţii. Anumite intervenţii stomatologice pot de asemenea produce reactivări ale infecţiei herpe- tice; dacă leziunile de herpes secundar sunt prezente, intervenţia stomatologică ar trebui amânată.

Deşi la majoritatea oamenilor simptomele constau în prurit iritant, la cei cu afectare a sistemului imunitar reactivările pot fi fatale. Tulburările imunologice pot fi prezente la persoanele cu SIDA, în caz de chimioterapie, radioterapie, sau transplant de măduva osoasă. La aceşti indivizi leziunile extinse şi persistente din cavitatea bucală interferă uneori cu alimentaţia; propagarea virusului la creier poate fi fatală.