Tromboza de venă portă

Tromboza de venă portă reprezintă blocarea venei porte (care aduce la ficat sânge de la intestin) de către un cheag sanguin.
Tromboza de venă portă poate fi cauzată de orice tulburare de coagulare sau de orice afecţiune care con¬duce la stagnarea sângelui în vena portă, cum ar fi sindromul Budd-Chiari, insuficienţa cardiacă cronică ■. sau pericardita constrictivă cronică De asemenea, poate fi cauzată de ciroză (fibroza severă a ficatului) sau cancer hepatic, pancreatic, ori gastric. Sau poate fi produsă de inflamaţia duetelor biliare (colangită), de inflamaţia pancreasului (pancreatită), sau de un abces hepatic (colecţie de puroi localizată în ficat). La nou-născuţi, tromboza de venă portă poate apărea din cauza unei infecţii localizate la nivelul ombilicului. Boala apare uneori la femeile însărcinate, în special la cele cu eclampsie însă în peste 50% din cazuri cauza nu poate fi stabilită.

Simptome şi diagnostic

Obstrucţia venei porte conduce la creşterea presiunii în această venă şi în alte vene care drenează în ea (hipertensiune portală). Aceasta determină dilataţia venelor esofagului, cu apariţia varicelor esofagiene, care se pot rupe şi sângera, uneori masiv. Hemoragia abundentă face ca bolnavul să vomite sânge. Adeseori hemoragia esofagiană reprezintă primul simptom al trombozei portale. Splina de obicei se măreşte, în spe¬cial la copii. Medicul poate palpa splina mărită, care uneori este dureroasă.
La aproximativ o treime din persoanele cu tromboză de venă portă, obstrucţia se instalează lent, astfel încât există un interval de timp suficient de lung pentru formarea în jurul blocajului a unor vase sanguine suplimentare (circulaţie colaterală). Rareori, vena portă se repermeabilizează. Chiar şi, în aceste situaţii, hipertensiunea portală de obicei persistă.
Medicul suspectează prezenţa acestei boli pe baza constatărilor efectuate în timpul. examenului fizic; hemoragie bruscă produsă la nivelul tractului digestiv superior şi mărirea de volum a splinei. Se pot folosi în acest scop ecografia, CT, sau RMN, Pentru confirmarea diagnosticului trebuie efectuată o biopsie'hepatică în care uri rriic fragment de ţesut hepatic este prelevat cu ajutorul unui ac şi examinat la microscop. Când pacientul are hipertensiune portală şi la biopsie se constată că celulele sunt normale, un diagnostic posibil este trom¬boza de venă portă. Obstacolul poate fi identificat cu ajutorul ecografiei sau tomografiei computerizate (CT). Diagnosticul se confirmă prin angiografie (tehnică radiologică prin care se obţin imagini ale venelor după injectarea unei substanţe radioopace - vizibilă pe radiografii - în vena portă) sau prin rezonanţă magnetică nucleară (RMN).

Tratament

Scopul tratamentului constă în reducerea presiunii din vena portă şi prevenirea hemoragiei din varicele esofagiene.
Se poate interveni chirurgical pentru a crea o comu¬nicare (şunt) între vena portă şi vena cavă inferioară, astfel încât sângele să ocolească ficatul, ceea ce reduce presiunea din vena portă. La pacienţii cu ciroză şi afectare a funcţiei hepatice, operaţia creşte riscul de encefalopatie hepatică (leziuni hepatice produse de boala hepatică) ▼. Uneori., în loc de operaţia descrisă, se poate introduce transcutanat sub ghidaj radiologie un ac până în ficat, cu scopul de a realiza o comunicare între sistemul venos hepatic şi vena portă; ulterior se introduc prin ac fire ghid şi catetere, creându-se un şunt.
In unele cazuri, în funcţie de cauza bolii şi de starea generală a pacientului, transplantul hepatic este cea mai eficace modalitate terapeutică
Medicul poate încerca să comprime varicele esofagiene prin aplicarea unor benzi de cauciuc (ligaturare) sau prin injectarea endoscopică la nivelul lor a unor substanţe chimice iritante (scleroterapie)