Cancerul pulmonar

Screening şi profilaxie

In prezent screening-ul prin efectuarea de radiografii toracice şi prin examinarea sputei în vederea depistării cancerului pulmonar nu este recomandat pentru toate persoanele. însă la persoanele aflate la risc crescut de a dezvolta neoplasm pulmonar efectuarea anuală a unei radiografii toracice sau a tomografiei computerizate tora-cice pot contribui la detectarea precoce a cancerului, înainte ca acesta să se răspândească în organism.
Profilaxia cancerului pulmonar include renunţarea la fumat şi evitarea expunerii la substanţe carcinogene. cum ar fi cele prezente la locul de muncă.

Tratament

Tumorile bronhice maligne (cum ar fi tumorile carcinoide şi hamartoamele condromatoase), sunt de obicei extirpate pe cale chirurgicală din cauza faptului că există riscul de obstrucţie bronhică şi în unele cazuri de transformare malignă. Adeseori medicul nu poate fi sigur dacă o anumită tumoră este malignă decât după ce aceasta a fost extirpată şi examinată microscopic.

Tratamentul chirurgical. Intervenţia chirurgicală reprezintă tratamentul de elecţie pentru cancerul pulmonar care nu s-a răspândit încă în afara plămânilor. Insă acest tip de tratament nu este benefic în cazul cance-rului pulmonar cu celule mici. Persoanele vârstnice nu ar trebui să fie excluse de la un astfel de tratament numai pe criteriul vârstei. Intervenţia chirurgicală poate fi imposibilă atunci când cancerul s-a răspândit dincolo de plămâni, când masa tumorală este localizată prea aproape de trahee, sau când persoana prezintă alte boli grave (cum ar fi boli cardiace sau pulmonare).

Inainte de intervenţia chirurgicală se efectuează teste funcţionale pulmonare ► pentru a determina dacă volumul de ţesut pulmonar restant după intervenţie va fi suficient pentru asigurarea funcţiei respiratorii. în cazul în care aceste teste indică, faptul că îndepărtarea masei tumorale şi a 'ţesutului pulmonar; adiacent va conduce la o funcţie pulmonară inadecvată, intervenţia chirurgicală nu este posibilă. Volumul de ţesut pulmonar care va fi îndepărtat se stabileşte în timpul operaţiei, acesta variind de la o mică porţiune dintr-un segment pulmonar până la un plămân în totalitate.

In ciuuda faptului că între 10% şi 35% dintre neoplasmele pulmonare pot fi îndepărtate pe cale chirurgicală, acest tratament nu conduce întotdeauna la vindecare. Dintre persoanele la care a fost îndepărtată o masă tumorală izolată şi cu creştere lentă, între 25% şi 40% supravie-ţuiesc cel puţin 5 ani după stabilirea diagnosticului. La anumiţi pacienţi cu carcinom pulmonar cu alte celule decât celule mici, la care volumul tumoral este redus, supravieţuirea la 5 ani ajunge până la 60% - 70%. Decesul este cauzat de cele mai multe ori de recurenţa cancerului, fie la nivel pulmonar, fie într-o altă regiune. Anumite persoane decedează din cauza unei alte boli, cum ar fi boală pulmonară obstructivă cronică sau boală coro-nariană, sau din cauza apariţiei unui neoplasm nou. Persoanele care supravieţuiesc trebuie să fie controlate periodic, inclusiv prin efectuarea periodică de radiografii şi de tomografii computerizate toracice.
Uneori se poate întâmpla ca un neoplasm care are originea într-o altă regiune a corpului, de unde a meta- stazat în plămâni, să fie îndepărtat de la nivel pulmonar după ce a fost iniţial îndepărtat din locaţia primară. Această procedură este rareori recomandată şi pentru a fi aplicată este necesar ca investigaţiile să confirme faptul că tumora nu s-a răspândit în nicio altă regiune din afara plămânilor. Supravieţuirea la 5 ani la persoanele la care se practică acest tip de intervenţie chirurgicală este de numai aproximativ 10%.

Progrese recente în tratamentul cancerului pulmonar care nu e cu celule mici includ utilizarea chimioterapiei şi a radioterapiei înainte, după sau în loc de intervenţia chirurgicală la anumiţi pacienţi la care neoplasmul pulmonar nu s-a răspândit in afara plămânilor.

Radioterapia

Radioterapia se poate administra la persoanele care refuză intervenţia chirurgicală, la cele care nu pot fi operate din cauza prezenţei unei alte boli grave (cum ar fi boală coronariană severă), sau la persoa-nele la care cancerul s-a răspândit la structurile de veci-nătate, cum ar fi nodulii limfatici. Deşi la majoritatea acestor pacienţi radioterapia produce numai reducerea parţială a volumului masei tumorale sau numai micşo-rează rata de creştere tumorală, remisiunea pe termen lung se obţine în 10% -15% din cazuri. Supravieţuirea în cadrul acestui grup de pacienţi creşte dacă la radio¬terapie se asociază şi chimioterapia. Radioterapia este utilă de asemenea pentru controlul complicaţiilor cance¬rului pulmonar, cum ar fi hemoptizia (expectorarea de sânge), durerile osoase, sindromul de venă cavă supe¬rioară şi compresia măduvei spinării.

Chimioterapia

Chimioterapia, asociată uneori cu radioterapia, reprezintă tratamentul de elecţie pentru cancerul pulmonar cu celule mici. Motivul este repre-zentat de faptul că în momentul diagnosticului acest tip de cancer este aproape întotdeauna răspândit şi In alte regiuni ale corpului. La aproximativ 25% dintre persoa-nele afectate chimioterapia prelungeşte semnificativ durata de supravieţuire. în absenţa chimioterapiei numai jumătate dintre persoanele cu carcinom pulmonar cu celule mici supravieţuiesc peste 4 luni. Cu chimioterapie durata supravieţuirii creşte de patru până la cinci ori.

Pacienţii cu carcinom pulmonar cu celule mici care au răspuns bine la chimioterapie beneficiază de radioterapie aplicată la nivelul capului cu scopul de a trata metastazele cerebrale, chiar dacă aceste metastaze sunt foarte precoce şi aparent nu există modificări patologice vizibile la TC sau RMN de craniu.
în cazul carcinomului pulmonar cu alte celule decât celule mici eficacitatea chimioterapiei fără radioterapie este foarte limitată. La pacienţii cu astfel de carcinoame care prezintă metastaze durata de supravieţuire creşte semnificativ în cazul administrării chimioterapiei comparativ cu pacienţii la care acest tratament nu a fost instituit.

Alte metode terapeutice. La persoanele cu cancer pulmonar este frecvent necesară şi utilizarea altor metode terapeutice. Din cauza faptului că aceşti pacienţi prezintă scăderea marcată a capacităţii funcţionale pulmonare, indiferent dacă efectuează sau nu tratament, funcţia respiratorie se ameliorează în urma administrării de oxigen A şi de bronhodilatatoare (medicamente care produc creşterea diametrului căilor respiratorii). Multe persoane cu forme avansate de cancer pulmonar prezintă dureri atât de intense şi dispnee atât de severă încât in săptămânile sau lunile dinaintea decesului este necesară administrarea unor doze mari de medicamente opioide. Din fericire, opioidele sunt de mare ajutor atunci când se administrează în doze adecvate.