Depersonalizarea

Diagnostic

Stabilirea diagnosticului de depersonalizare se face pe baza simptomelor. Medicul evaluează pacientul pentru a exclude eventualele boli organice (cum ar fi epilepsia), abuzul de droguri, sau alte boli mintale. Testele psihologice şi tehnicile speciale de discuţie cu pacienţii îl pot ajuta pe medic să recunoască boala.

Tratament şi prognostic

Depersonalizarea dispare uneori de la sine, firă niciun tratament. Intervenţia terapeutică este indicată numai dacă boala persistă, reapare, sau produce suferinţă pacientului. Psihoterapia psihodinamică, terapia comportamentală şi hipnoza s-au dovedit eficace la anumite persoane .-îi. Sedativele şi antidepresivele aduc ameliorări la unele persoane. Depersonalizarea se asociază frecvent cu alte boli mintale sau declanşează manifestarea acestora, fiind necesar tratament specific.

Orice situaţie asociată cu debutul1 depersonalizării trebuie luată în considerare.
Tratamentul conduce de obicei la ameliorarea simp-tomelor. Recuperarea completă este posibilă în cazul multor pacienţi, în special la cei ale căror simptome apar în asociere cu situaţii stresante care pot fi evitate. Alţi indivizi nu răspund la fel de bine la intervenţia terapeutică, cu toate că manifestările se pot ameliora treptat de la sine. Un număr redus de pacienţi nu răspunde la nicio modalitate de tratament.