ANALIZA GAZELOR ARTERIALE

în cadrul analizei gazelor arteriale se măsoară concentraţia oxigenului şi a dioxidului de carbon din sângele arterial. Nu se poate utiliza sânge venos. Prele-varea unei mostre de sânge arterial necesită îndemânare şi poate cauza pacientului o perioadă de disconfort cu durata de câteva minute. De obicei mostra se prelevează dintr-o arteră de la încheietura mâinii (artera radială). Concentraţia oxigenului şi a dioxidului de carbon sunt indicatori importanţi ai funcţiei pulmonare, deoarece reflectă cât de bine realizează plămânii transferul oxigenului din aer în sânge şi transferul dioxidului de carbon din sânge în aerul atmosferic.
Concentraţia oxigenului poate fi monitorizată cu ajutorul unui electrod amplasat la nivelul unui deget sau al lobului urechii - o procedură denumită oximetrie. Atunci când pacientul este grav bolnav sau când medicul trebuie să cunoască şi concentraţia dioxidului de carbon şi aciditatea sângelui (pH-ul), este necesară prelevarea unei mostre de sânge arterial.
Radiografiile toracice de faţă se efectuează de rutină, iar uneori medicii cer şi efectuarea unei radiografii de profil. Radiografiile toracice oferă o imagine bună a inimii şi a vaselor mari de sânge şi de obicei cu ajutorul lor poate fi identificată o boală pulmonară gravă şi se pot vnualiza ^patnle rd'rcente niăm milor şi peretele 01 acic, inclusiv coast 1 D »x mplu pe radiografie r»ot fi loentificate pn3t mo ~i , tumorile pulmonare, mfi^emul, colapsul pulmonar (at 1 't zia) şi prezenţa «le aer (pneumoto-axul) au lich u ^ ti.ziunea pleurală, plemezia) în spauul pleuial Cu tja că radiografiile toracice oferă rareori informaţii suficiente pentru a deter¬mina cauza exactă a anomaliilor observate, ele îl ajută pe medic să stabilească ce alte. teste sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului.
. Tomografia computerizată (CT) toracică furnizează imagini mai detaliate decât radiografia simplă. în cazul CT, o succesiune de radiografii sunt analizate de computer, iar apoi acesta furnizează câteva imagini în secţiune transversală. în timpul procedurii se poate injecta în fluxul sanguin sa u poate fi administrat pe cale orală un colorant radioopac, astfel încât anumite anomalii toracice să fie mai uşor d identificat.
Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) generează de asemenea imagini detaliate care sunt deosebit de utile atunci când medicul suspectează prezenţa la nivelul toracelui a unor anomalii vasculare, de exemplu a unui anevrism aortic. Spre deosebire de CT, în timpul RMN pacientul nu este iradiat.
Ecografia este o metodă prin care în urma analizei undelor sonore reflectate de tesuturi se creează o imagine caie poate fi vizualizai t ni imtoi Această metoda este utilizata adeseoa p-rn d^pi trie a lichidului dir spaţiul pi eu ral ţ ,p l«jI dint - uouâ siratun ale pleuiei, care acupe>j ~bf n 1 ipafata interna i petetelui tor.»cr) C -	"cografia poate fi
,1 îlizală pentru Jiii ij . u ■<■_ <*i ti >e inseiează un ac pentru a aspira lichidi 1 r|p- 1.
Scintigrufia puimonirâ ' -'te o metodă cart utilizează cantităţi foarte mici de substanţe radioactive cu timp de injumătăţire redus şi cu ajutorul căreia este descris fluxul aerian şi fluxul sanguin la nivel pulmonar. De obicei aceast t metodă pr> supune dou t etape. în prima etap i (scintigrama de ventilaţie pulmonară) pacientul inspiră un gaz radioactiv, iar apoi un scanner creează o imagine a modulul în care gazul este distribuit la nivelul cailor lespiratoiii şi a] alveolelor pulmonare. în a dour etip 1 (scintigrama de perfuzie pulmonară) se injectează într-o venă o substanţă radioactivă, iar scannerul creează o imagine a modului în care această substanţă este distribuită la nivelul vaselor sanguine pulmonare. Aceasta metodă imagistică este deose bit de utilă pentru depistarea cheagurilor de sânge fixate la nivelul vaselor pulmonare (embolii pulmonari); poate fi utilizată şi în cadrul evaluării preoperatorii a pacienţilor cu cancer pulmonar.
Angiografia măsoară cu acurateţe fluxul sanguin pulmonar. Un colorant radioopac. care poate fi observat în timpul radic-scopiei, este injectat într-un vas sanguin, iar apr t se ot ţin imagini ale arterelor şi venelor pulmo¬nare. Angiografia este utilizată cel mai frecvent atunci când se suspectează emholismul pulmonar, de obicei pe baza unor rezultate anormale obţinute la scintigrafie. Angiografia prin injectarea de substanţă de contrast în artera pulmonară este considerată metoda definitivă pentru confirmarea sau pentru infirmarea diagnosticului de em holism pulmonar.