Tumefacţia glandelor salivare

Diagnostic şi tratament

Nu există analize cantitative cu ajutorul cărora să se poată stabili diagnosticul de disfuncţie a glandelor salivare, însă glandele pot fi comprimate (stoarse), observându-se fluxul salivar la nivelul duetelor corespunzătoare.

Tumefacţia determinată de obstrucţia unui duet salivar se poate diagnostica datorită relaţiei dintre durere şi momentul meselor. Pentru a diagnostica alte cauze ale tumefacţiei, s "ogul sau medicul efectuează uneori o biopsie, dupa care examinează la microscop ţesutul prelevat.

Dacă duetul salivar este blocat de un calcul, stoma-tologul poate uneori extrage calculul prin exercitarea de presiune la nivelul duetului. Dacă nu reuşeşte, se foloseşte un instrument similar cu un fir subţire, cu ajutorul căruia calculul poate fi extras. în ultimă instanţă, se recurge la intervenţie chirurgicală.

Leziunile cavităţii bucale sunt foarte variabile din punct de vedere al aspectului şi dimensiunilor. Unele sunt proeminente, de obicei pline cu lichid (fiind denumite vezicule sau bule); altele sunt ulcerate. Ulceraţiile reprezintă lipsă de substanţe care apar în mucoasa bucală atunci când stratul superior de celule este distras şi variază în funcţie de situaţie.

Orice individ care are o afecţiune sau care ia un medi-cament ce produce uscarea gurii trebuie să urmeze un protocol riguros de igienă orală (perierea dinţilor, cură-ţarea dinţilor cu aţă specială şi clătirea gurii cu apă de gură care conţine fluor), să evite dulciurile şi să efec¬tueze examene stomatologice, curăţări dentare şi tratamente cu fluor la fiecare 3-4 luni.

Atunci când nu există niciun tratament specific, un beneficiu minim se poate obţine prin folosirea unor substanţe care substituie saliva. Se poate încerca şi tratamentul cu pilocarpină, insă acest medicament este frecvent ineficace dacă glandele salivare au fost lezate prin iradiere.