Meningita bacteriană acută

Simptome şi semne

Primele simptome ale unei meningite bacteriene acute sunt febra, durerile de cap, redoarea (rigiditatea) de ceafa, durerile fâringiene şi voma. Aceste simptome sunt uneori precedate de tuse şi de alte manifestări care sugerează o boală respiratorie, Redoarea de ceafa reprezintă o manifestare diferită de durerea şi rigiditatea propriu-zise: atunci când bolnavul încearcă să ducă bărbia în piept, apare durere intensă şi mişcarea poate fi imposibil de realizat. Poate să apară o erupţie cutanată {de obicei sub formă de pete roşii şi purpurii) din cauza inflamaţie! şi hemoragiei produse în vasele sanguine mici din tot corpul, inclusiv cele de sub piele.

La copiii în vârstă de până la 2 ani meningita bacteriană acută produce de obicei febră, probleme alimentare, vomă, iritabilitate, convulsii şi plâns cu voce ascuţită. Pielea care acoperă fontanelele (zonele moi dintre oasele craniului) devine întinsă, iar fontanelele pot fi proeminente. Fluxul lichidului cefalorahidian în jurul creierului poate fi blocat, astfel încât lichidul se acumulează şi craniul se măreşte (o afecţiune denumită hidrocefalie). Spre deosebire de copiii mai mari şi de adulţi, la copiii mai mici de 1 an poate să nu apară redoare de ceafa A.

Adulţii pot deveni extrem de bolnavi în decurs de 24 de ore, iar copiii chiar mai curând. Copiii mai mari şi adulţii pot deveni iritabili, confuzi şi din ce în ce mai somnolenţi. Somnolenţa poate progresa către stupor, comă şi deces. Infecţia produce umflarea ţesutului ce¬rebral (edem cerebral), creşterea presiunii în interiorul craniului, precum şi afectarea circulaţiei sanguine intracraniene, determinând atât apariţia unor simptome similare cu cele din accidentul vascular cerebral, cât şi a paraliziei. Unii pacienţi prezintă crize de tip epileptic.

Meningita bacteriană se poate propaga de la meninge la creier. în aceste situaţii boala este denumită ştiinţific meningoencefalită, însă majoritatea medicilor o numesc tot meningită.
Infecţia cu Neisseria meningitidis afectează multe organe. Când aceasta devine foarte severă, produce diaree intensă, vomă, hemoragie internă, hipotensiune arterială, şoc şi în final conduce la deces. Aceste efecte se pot instala rapid şi sunt grupate sub denumirea de sindromul Waterhouse-Friderichsen.