Mania

Mania se caracterizează prin activitate fizică excesivă şi prin sentimente de bucurie extremă, care sunt exagerate faţă de importanţa situaţiei, Hipo mania este o formă mai puţin severă de manie.
Mania apare de obicei în cadrul bolii maniaco-depresive (boala bipolară . ). La perso 11 ele care par a suferi numai de manie (boală unipolară) sunt prezent*- de fapt ii scurte episoade de depresie. Mani? i hipomani •. >unt rit 11 pufiii frecvente decât depresia şi i'Mt de asemenea mai dificil de recunoscut. în timp re 1.1 ;teţea profundă îi face pe pacienţi să meargă la medic, exaltarea conduce mult mai rar la un astfel de ef-\t, deoarece persoanele cu manie nu îşi dau seama că au o boală care le afectează starea mintală şi comportamentul. Medicul trebuie să excludă orice boală organică pe care ar putea-o avea o persoană care prezintă manie pentru prima dată, fară să fi avut anterior un episod de depresie.

Simptome şi diagnostic

Simptomele de manie se instalează de obicei rapid, in decurs de câteva zile. în stadiile incipiente (uşoare) ale maniei, pacientul se simte mai bine decât în mod nor¬mal, este exuberant şi plin de energie.

O persoană cu manie este iritabilă, certăreaţă şi ostilă. Consideră că este sănătoasă. Faptul că nu îşi dă seama că are o boală, alături de capacitatea foarte mare de muncă, determină nerăbdare, persoana devine bâgă- cioasă şi intruzivă. iar atunci când este contrazisă devine agresivă şi iritată. Activititea mintală este accelerată (o afecţiune denumită fugă de idei). Pacientul este uşor distras si trece lapid de h m gând la altul şi de la o actiritate la alta Poate avea convingeri false de bogăţie personală, puteie -nv' nt. 'itate şi geniu, iar temporar poate avea iluzii considerând, că este o personalitate renumită, uneori chiar Dumnezeu. :

Unii pacienţi consideră că sunt spionaţi sau perse¬cutaţi de ceilalţi, sau au halucinaţii, auzind şi văzând lucruri inexistente. Nevoia de somn se reduce. O persoană cu manie este implicată neobosit, excesiv şi impulsiv în diverse activităţi (afaceri riscante, jocuri de noroc, com¬portament sexual periculos), fără a recunoaşte pericolele sociale inerente. în cazurile extreme, activitatea fizică şi mintală este atât de haotică încât se pierde complet legătura între comportament şi starea de dispoziţie, cu apariţia unei agitaţii fără sens (manie delirantă). în aceste situaţii este necesar tratamentul imediat, deoarece pacientul poate muri din cauza epuizării fizice. în cazurile mai puţin severe de manie, spitalizarea este uneori necesară în timpul perioadelor de hiperactivitate, pentru a proteja pacientul şi familia acestuia de comportamentele sexuale sau financiare dezastruoase.
Diagnosticul de manie se stabileşte pe baza simptomelor. însă deoarece persoanele afectate neagă frecvent că suferă de o boală, medicii trebuie de obicei să obţină informaţii de la membrii familiei.