Cancerul vezicii urinare

Prognostic

In cazul tumorilor superficiale care cresc şi se divid lent, riscul de deces este mai mic de 5%, însă poate ajunge la 15-20% în cazul tumorilor cu creştere şi rată de diviziune rapide, sau care au pătruns până aproape de stratul muscular al peretelui vezicii. Rata de supravieţuire la 5 ani pentru tumorile care au invadat stratul muscular superficial este ceva mai scăzută, riscul de deces crescând până la 20-35%; unii din aceşti pacienţi pot beneficia de chimioterapie. în cazul tumorilor care se extind în stratul muscular profund sau trec de acesta, supravieţuirea la 5 ani este 45-60%. Când cancerul a invadat nodulii limfatici sau s-a răspândit la distanţă mai mare, rata supravieţuirii la 5 ani este 20-45%.

Tratament

Tumorile care sunt localizate la nivelul suprafeţei in-terne a vezicii urinare, sau care invadează numai porţiunea cea mai superficială a stratului muscular, pot fi extirpate complet în timpul cistoscopiei. însă pacienţii dezvoltă frecvent ulterior alte cancere, uneori în aceeaşi regiune, sau mai frecvent în altă zonă a vezicii urinare. Prevenirea recurenţelor tumorale se poate realiza uneori prin instilarea repetată în vezica urinară de medicamente anti tumorale sau de BCG (o substanţă care stimulează sistemul imunitar al organismului), după ce cancerul a fost extirpat în timpul cistoscopiei. Aceste instilaţii pot fi utilizate ca tratament la persoanele cU tumori care nu pot fi extirpate în tirnpul cistoscopiei.
Tumorile care au pătruns în profunzimea peretelui vezicii urinare nu pot fi extirpate complet cu cistoscopul. De obicei tratamentul Constă rezecţia totală sau parţială a vezicii Urinare (cistectomie). Pentru a se încerca vinde-carea cancerului se poate apela la radioterapie, singură sau în asociere cu chimioterapie.
Când trebuie extirpată vezica urinară în întregime, medicul trebuie să creeze o cale care să îi permită pacien-tului să urineze. De obicei urina este direcţională printr-un tub reprezentat de intestin, denumit ansă ileală, până la un orificiu (stomă) creat la nivelul peretelui abdominal. La exteriorul corpului, urina este colectată într-o pungă ataşată de corpul pacientului.
In ultimul timp au fost create mai multe metode alter-native de deviere a fluxului urinar, iar unele dintre acestea se folosesc din ce în Ce mai frecvent la anumite categorii de pacienţi. Aceste metode pot fi grupate în două cate-gorii: crearea unei vezici noi ortotopice şi realizarea unei deviaţii urinare continente. în ambele tipuri, se constru-ieşte din intestin un rezervor pentru urină.
In cazul vezicii noi ortotopice, rezervorul este conectat cu uretra. Pacientul învaţă să evacueze acest rezervor prin relaxarea muşchilor planşeului pelvian şi creşterea presiunii intraabdominale, astfel încât urina circulă prin uretră la fel ca în mod natural. Majoritatea pacienţilor rămân uscaţi în timpul zilei, însă pe timpul nopţii poate apărea un grad variabil de incontinenţă.
Deviaţia urinara continentă constă în crearea unui rezervor care se uneşte cu un orificiu de la nivelul peretelui abdominal. Nu este necesară folosirea unei pungi colectoare, deoarece urina rămâne în rezervor până când pacientul o evacuează prin inserţia unui cateter prin orificiul artificial creat; rezervorul este evacuat la intervale regulate pe parcursul zilei.
Cancerul care s-a răspândit dincolo de vezica urinară, ajungând la ganglionii limfatici sau la alte organe, se tratează prin chimioterapie. Mai multe combinaţii diferite de medicamente simt active împotriva acestui tip de can-cer, în special când tumora nu s-a răspândit mai departe de ganglionii limfatici. Persoanele care răspund în mod adecvat la chimioterapie pot efectua tratament prin ira-diere sau cistectomie. însă vindecarea se obţine numai la un număr relativ redus de pacienţi. Când aceasta nu este posibilă, eforturile sunt orientate către ameliorarea durerii şi rezolvarea problemelor legate de sfârşitul vieţii