Subnutriţia

Simptome şi semne

Cel mai evident simptom al deficitului caloric este scăderea conţinutului de grăsime al corpului (diminuarea stratului de ţesut adipos). Când nu sunt consumate suficiente calorii, organismul începe să degradeze propriile ţesuturi, folosindu-le pentru obţinerea de calorii - la fel ca şi arderea mobilei dintr-o casă pentru a menţine temperatura crescută în interiorul casei. Pierderea ţesutului adipos este cel mai frecvent vizibilă iniţial la nivelul feţei: persoana este trasă la faţă, cu ochii înfundaţi în orbite.

Dacă deficitul caloric este sever, adulţii pot pierde până la jumătate din greutatea corporală, iar copiii chiar mai mult. Oasele devin proeminente, iar pielea devine subţire, uscată, rigidă, palidă şi rece. Părul se usucă, se rarefiază şi cade uşor. Când scăderea ponderală este determinată de o boală, starea avansată de subnutriţie este denumită caşexie.

Alte simptome includ oboseală, incapacitatea de menţinere a temperaturii corporale, diaree, pierderea apetitului, iritabilitate şi apatie, care uneori evoluează până la absenţa reacţiilor la stimulii din jur (stupor). La copiii cu subnutriţie severă dezvoltarea comportamentală este mult redusă, iar uneori apare retard mental. Numărul anumitor tipuri de celule sanguine scade, situaţia fiind similară cu cea întâlnită la persoanele cu SIDA. Ca urmare, este afectată funcţionarea sistemului imunitar, ceea ce creşte riscul de infecţii. Dacă deficitul de calorii persistă timp îndelungat, apar insuficienţă cardiacă şi insuficienţă respiratorie. înfometarea totală (când persoana nu consumă nici un aliment) este fatală după un interval de 8-12 săptămâni.