DEFICITUL DE VITAMINA D

In cazul deficitului de vitamină D, concentraţiile calciului şi fosforului în organism scad, deoarece vitamina D este necesară pentru absorbţia acestor minerale. Concentraţia hormonului paratiroidian, care determină creşterea calcemiei (calciului sanguin), poate creşte deoarece organismul încearcă să compenseze pentru deficitul de vitamină D. Deoarece nu există suficient calciu şi fosfat pentru menţinerea stării de sănătate a oaselor, deficitul de vitamina D conduce la o boală numită rahitism la copii şi osteomalacie la adulţi.

Deficitul de vitamina D poate fi cauzat de aportul dietetic insuficient al acestei vitamine, sau de expunerea insuficientă la lumină solară. Femeile însărcinate afectate pot dezvolta osteomalacie, iar nou-născuţii cu deficit de vitamină D au risc crescut de a face rahitism. Deoarece laptele de mamă nu conţine cantităţi mari de vitamină D, sugarii alăptaţi la sân şi expuşi insuficient la soare pot face rahitism şi de obicei necesită administrarea de suplimente. Deficitul de vitamină D poate apărea şi la persoanele în vârstă, deoarece acestea produc mai puţină vitamină D atunci când sunt expuse la soare. De asemenea, persoanele vârstnice petrec mai puţin timp la soare, iar dieta lor conţine de obicei cantităţi mici de vitamină D în formă utilizabilă (deoarece consumă mai puţine produse lactate îmbogăţite). Deoarece pacienţii cu boli renale sau hepatice convertesc într-o măsură mai mică vitamina D la forma activă, aceştia au risc crescut de a dezvolta osteomalacie. Malabsorbţia, precum şi folo¬sirea anumitor anticonvulsivante, creşte riscul apariţiei deficitului de vitamină D. Există şi forme severe de rahitism ereditar, care apar deoarece organismul persoanelor afectate nu poate procesa (metaboliza) normal vitamina D.

Simptome, diagnostic şi tratament

Primul semn de rahitism la sugari este reprezentat ^e obicei de spasmele musculare ce apar din cauza scăderii calcemiei (astfel de spasme pot apărea la orice vârstă). La sugarii ceva mai mari se constată întârzierea progresiei către statul în şezut şi mersul de-a buşilea, iar spaţiile dintre oasele craniului (fontanelele) se închid mai târziu decât în mod normal. La copiii cu vârsta cuprinsă între x şi 4 ani, dezvoltarea oaselor poate fi anormală, cu apariţia unei curburi anormale a coloanei vertebrale şi a defor-mărilor membrelor inferioare (care au aspect de X sau de paranteze). De obicei aceşti copii încep mai greu să meargă. în cazul copiilor mai mari şi adolescenţilor, mersul este dureros. Oasele pelviene sunt aplatizate astfel încât la adolescente canalul naşterii este îngustat La adulţi, rezistenţa oaselor - în special a oaselor coloanei vertebrale, pelvisului şi membrelor inferioare - se re duce. Regiunile afectate pot fi dureroase la atingere, iar riscul de fracturi este ridicat.
Stabilirea diagnosticului de rahitism sau de osteo-malacie se bazează pe simptome, pe aspectul radiologie al oaselor şi pe concentraţia scăzută în sânge a produşilor de metabolism ai vitaminei D.
Tratamentul constă în administrarea zilnică pe cale orală a unor suplimente cu vitamina D şi calciu. La cei cu boli renale sau hepatice cronice este necesară uneori administrarea unor preparate speciale care conţin vitamina D.