Diareea

Diagnostic

Medicul încearcă iniţial să stabilească dacă diareea a debutat brusc şi este prezentă numai de puţin timp (diaree acută), sau dacă este persistentă (diaree cronică). Când diareea acută persistă peste 72 de ore (sau chiar mai puţin atunci când materiile fecale conţin sânge), aceasta ar trebui evaluată de un medic. Doctorul încearcă să determine dacă apariţia ei este determinată de modificări dietetice; dacă persoana prezintă şi alte simptome, cum ar fi febră, durere şi erupţie cutanată; şi dacă pacientul a venit în contact cu persoane care au o boală similară. Când diareea nu este severă şi a persistat mai puţin de o săptămână, simptomele şi examenul fizic sunt de obicei suficiente pentru a stabili cauza şi tratamentul necesar.

La nevoie, se pot examina materiile fecale. Această examinare stabileşte dacă materiile fecale sunt formate sau apoase, dacă au miros neplăcut şi dacă conţin grăsimi, sânge, sau materiale nedigerate. Se determină şi volumul materiilor fecale eliminate în 24 de ore.

In caz de diaree persistentă, o mostră trebuie exami¬nată la microscop pentru a se identifica celulele, mucusul, grăsimile şi alte substanţe conţinute de materiile fecale. De asemenea, trebuie efectuate teste pentru identificarea sângelui şi substanţelor care pot produce diaree osmo¬tică. Mostrele pot fi testate pentru depistarea organis¬melor infecţioase care stimulează secreţia, cum ar fi anumite bacterii (de exemplu, Campylobacter şi Yersinia) şi paraziţi (cum ar fi amibele, Giardia şi Crypto- sporidium). Când pacientul foloseşte excesiv un medi¬cament laxativ, acesta poate fi de asemenea identificat. Se poate efectua o sigmoidoscopie, astfel încât medicul să poată examina mucoasa anală şi rectală. Uneori se efectuează o biopsie a mucoasei rectale (prelevarea unui specimen tisular în vederea examinării la microscop).