ANEVRISMELE AORTEI ABDOMINALE

Anevrismele aortei abdominale reprezintă anevrisme care apar în segmentul aortic care traversează abdomenul (aorta abdominală).
Anevrismele aortei abdominale pot să apară la orice vârstă, însă de obicei apar la bărbaţi cu vârsta cuprinsă între 50 şi 80 ani. Anevrismele aortei abdominale pre¬zintă agregare familială şi apar la persoane cu hiper¬tensiune arterială, în special la fumători. Aproximativ 20% din cazurile de anevrism abdominal evoluează în final către ruptură.

Simptome şi semne

Persoanele cu anevrism de aortă abdominală resimt adeseori o pulsaţie la nivelul abdomenului. Anevrismul poate produce durere, care de obicei este profundă, pene-trantă şi localizată în principal la nivelul spatelui. Durerea poate fi foarte intensă şi de obicei nu se ameliorează în cazul în care anevrismul este rupt şi la nivelul său se pierde sânge.

Atunci când se produce ruptura unui anevrism, primul simptom este reprezentat de obicei de o durere deosebit de intensă localizată în zonainferioară a abdomenului, asociată cu sensibilitate la palpare în aria din jurul anevris-
mului. Dacă hemoragia internă care se produce este gravă, atunci pacientul poate intra rapid în şoc A. Ruptura de anevrism al aortei abdominale este adeseori fatală.

Diagnostic
Unde se produc anevrismele aortei?
Anevrismele se pot produce la nivelul oricărui segment aortic. Majoritatea apar la nivelul aortei abdominale. Restul apar Ia nivelul aortei toracice, de cele mai multe ori Ia. nivelul aortei ascendente.

Durerea reprezintă un indiciu util, însă care apare în fazele avansate ale bolii. însă multe persoane cu anevrism nu prezintă nici un simptom şi sunt diagnosticate întâm-plător în urma efectuării Unui examen fizic de rutină sau a unei investigaţii imagistice (de exemplu o radiografie sau o ecografie) efectuate pentru un alt motiv. Medicul poate palpa o masă pulsatilă localizată pe linia mediană a abdomenului. Atunci când amplasează stetoscopul la acest nivel, medicul aude de obicei un zgomot şuierat cauzat de turbulenţa sângelui care circulă la nivelul segmentului arterial dilatat. însă la pacienţii cu obezitate este posibil ca inclusiv anevrismele de dimensiuni mari să nu poată fi detectate. Anevrismele al căror volum creşte rapid şi care sunt pe cale de a se rupe sunt de obicei dureroase sau în zona respectivă există sensibilitate la palpare.
Ocazional, o radiografie abdominală poate identifica un anevrism care prezintă depozite de calciu la nivelul pereţilor, însă această investigaţie oferă numai puţine alte informaţii. Alte investigaţii sunt mai utile în ceea ce priveşte depistarea anevrismelor şi măsurarea dimensiu-nilor acestora. De obicei, la ecografie pot fi măsurate cu exactitate dimensiunile anevrismului. Dacă este depistat un anevrism, ecografia poate fi repetată la fiecare câteva luni pentru a determina dacă acesta se măreşte şi dacă da, cât de rapid. Tomografia computerizată (CT) abdo¬minală, în.special dacă este efectuată după injectarea intravenoasă a unei substanţe radioopace, poate deter¬mina dimensiunile şi forma anevrismului cu acurateţe mai mare decât ecografia, insă această procedură este mai scumpă. Rezonanţa magnetică nucleară este de asemenea o investigaţie care oferă informaţii exacte, însă este mai scumpă decât ecografia şi decât tomografia computerizată.