Disfuncţia glandelor salivare

Anumite boli pot produce disfuncţie a glandelor salivare, reducând astfel producţia de salivă; acestea includ boala Parkinson, depresia, durerea cronică, infecţia HIV şi sindromul Sjdgren. Unele medicamente reduc de asemenea secreţia salivară, cum se întâmplă în cazul administrării de antidepresive, antihistaminice, antipsihotice, sedative, metildopa şi diuretice.

Glandele salivare funcţionează frecvent anormal după chimioterapie sau iradiere a capului şi gâtului, care se folosesc în tratamentul, cancerului. Uscarea cavităţii bucale din cauza radiaţiilor este de obicei permanentă, în special la doze mari de radiaţii; cea determinată de chimioterapie este de obicei temporară.

Insă nu toate cazurile de uscăciune a gurii sunt deter-minate de disfuncţia glandelor salivare. Consumul unei cantităţi prea mici de lichide şi respiraţia pe gură pot de asemenea conduce la acest efect. Anxietatea şi stresul sunt alte cauze. Gradul de uscare a gurii creşte oarecum pe măsură ce se avansează în vârstă, cu toate că acest lucru este determinat probabil de administrarea anumitor medicamente şi nu de procesul de îmbătrânire.

Deoarece saliva are rol protector natural considerabil împotriva cariilor, secreţia salivară inadecvată conduce la creşterea frecvenţei acestora - în special la nivelul rădăcinilor dentare. Xerostomia, daca este severă, poate produce şi dificultăţi la vorbire şi deglutiţie.

Rareori, glandele salivare produc prea multă salivă. Această product ie crescută este de obicei de scurtă durată şi apare ca răspuns la ingestia anumitor alimente, cum ar fi murăturile. Uneori chiar şi evocarea mintală a acestor alimente poate creşte producţia de salivă.