Hipotensiunea arterială

Prin tensiune arterială scăzută (hipotensiune) se înţelege tensiunea arterială suficient de mică pentru a cauza simptome (cum ar fi ameţeala sau leşinul).
în mod normal organismul menţine valorile presiunii arteriale într-un interval destul de îngust. Dacă tensiunea arterială este prea mare, aceasta poate altera un vas sau îl poate chiar rupe, producând hemoragie şi alte complicaţii. Dacă tensiunea arterială este prea scăzută nu ajunge suficient sânge la nivelul tuturor organelor; ca urmare, celule nu primesc suficient oxigen şi suficiente substanţe nutritive, iar deşeurile celulare nu sunt elimi-nate în mod corespunzător. Chiar şi aşa, hipotensiunea arterială este mai bine tolerată decât hipertensiunea arterială. Persoanele sănătoase care au tensiunea arterială la limita inferioară a normalului, tind să trăiască mai mult decât cei cu hipertensiune arterială.
Organismul dispune de câteva mecanisme compen-satorii pentru a controla tensiunea arterială ■. Acestea includ creşterea diametrului venelor şi al arterelor mici (arteriolelor), creşterea cantităţii de sânge pompată de inimă (debitul cardiac) şi a volumului de sânge din vasele sanguine.
Aceste mecanisme readuc tensiunea arterială la normal după o creştere sau o scădere apărută în timpul activităţilor normale, cum ar fi efortul sau somnul.
Venele se pot lărgi (dilata) sau îngusta (contracta) pentru a ajusta volumul de sânge conţinut (capacitatea). Când venele se îngustează scade capacitatea acestora de a depozita sângele. Ca urmare, sângele se acumulează în artere şi tensiunea arterială creşte. Invers, când venele se dilată creşte capacitatea acestora de a depozita mai mult sânge, In defavoarea arterelor. Ca urmare tensiunea arterială scade.
Arteriolele se pot de asemenea dilata şi contracta. Cu cât se contractă mai mult, cu atât sângele întâmpină o rezistenţă mai mare şi cu atât tensiunea arterială, este mai mare. Constricţia arteriolară (scăderea diametrului arteriolelor) creşte tensiunea arterială deoarece este nevoie de o presiune arterială mai mare pentru a forţa sângele să treacă prin vasele îngustate. Invers, dilatarea arterelor

CÂTEVA CAUZE DE HIPOTENSIUNE ARTERIALĂ

Tulburări de nn:n Alterări ale •'..''•..'..: cardiac /precum cele cauzate ele miarctui de miocard sau de infecţiile virale) 'Xnbnîatii ale 'valvelor
cardiace Eraboiisroui pulmonar
Alcooiul
inele antidepresbe
- Amitriptilina Medicamentele
antihipertensive cate dilată vasele de sânge), cum ar fs. blocantele canalelor de calciu, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei şi blocantele receptorilor de angiotensină II
..miraţii"-
Infecţiile bacteriene Expunerea la căldură Afectări ale nervilor recum cele cauzate diabet, de amiloidoză sau de leziuni ale măduvei spinării) Diareea
Diuretice /turoseniid,^ hidrocJoronazidai
iSIngerarfa. masIvă.^ , . ■ Transpiraţiile
ilum
urinar foarte mare (o
Întâlnită krî diabetul
au în
Doak Addison;
; J. \
Antidenresiveie	-
Medicamentele annnipertenîivfc : imetiidopă ţau
MODJ-iCÂKi ALL
Scăderea
: cat&£
r,
Iniii tarea centrilor cerebrali care controlează
arterială
Afectări ale sistemului
nervos autonom
ielbiildlail
Amiloidoză
Diabet
Atrofia s-sîeţrică
(Sindromul

, Boala

reduce rezistenţa la fluxul sanguin, scăzând astfel tensiunea arteriala.	<
Cu cât inima pompează mai mult sânge într-un minut (cu cât debitul cardiac este mai mare), cu atât este mai' mare tensiunea arterială — atât timp cât rezistenţ a arterială la tluxul sanguin ramane constanta, organismul poate sa modifice cantitatea de sânge pompată în timpul fiecărei bătăi prin scăderea sau creşterea frecvenţei cardiace sau făcând fiecare contracţie mai puternică sau mai slabă.
Cu cât volumul de sânge din vase este mai mare, cu atât tensiunea arterială este mai ridicată - atât timp cât rezistenţa arterială la fluxul sanguin rămâne constantă. Pentru a creşte sau a scădea volumul sanguin rinichii pot varia cantitatea de fluid excretată în urină.
Mecanismele compensatorii sunt activate de celule specializate care au rol de senzori denumiţi baroreceptori.
tensiunea arterială. Cei localizaţi la nivelul vaselor gâtului şi al vaselor din torace sunt deosebit de importanţi. Când senzorii detectează o schimbare a tensiunii arteriale aceştia induc o schimbare la nivelul unuia dintre
arterială constantă. De la aceşti senzori şi de la nivel cerebral sunt transmise semnale către organele cheie, realizându-se astfel controlul mecanismelor compen¬satorii:
•	se modifică frecvenţa cardiacă şi forţa bătăilor cardiace (modificând astfel cantitatea de sânge pompat);
•	arterele se dilată sau se contractă (modificând astfel rezistenţa fluxului sanguin);
•	venele se dilată sau se contractă (modificând astfel capacitatea acestora de a depozita sângele);
•	rinichii variază volumul de fluid excretat (modi-ficând astfel volumul sanguin mtravascular). Aceste schimbări de la nivel renal necesită timp îndelungat pentru a se instala şi reprezintă astfel cel mai lent meca-nism de control al tensiunii arteriale.
De exemplu, atunci când o persoană sângerează, volumul sanguin şi, astfel, şi tensiunea arterială se reduc, în astfel de cazuri senzorii activează mecanismele compensatorii pentru a preveni scăderea prea accentuata a tensiunii arteriale: frecvenţa cardiacă creşte, crescând cantitatea de sânge pompat; vasele se contractă, reducând capacitatea lor de a depozita sângele. Arteriolele se con¬tractă de asemenea, crescând rezistenţa la fluxul sanguin. Dacă sângerarea este oprită, atunci fluidele din restul organismului sunt mobilizate în sistemul circulator pentru a reface volumul sanguin şi pentru a readuce astfel tensiunea arterială la valori normale. Rinichii scad pro- oucţxa de urma. Aceştia ajuţa asttei organismul sa reţma în vasele sanguine un volum lichidian cât mai mare.
în final, măduva .osoasă şi'splina produc celule sanguine noi şi volumul sanguin este refăcut complet.
Totuşi, aceste mecanisme compensatorii sunt limitate. De exemplu, dacă o persoană pierde rapid o cantitate prea mare de sânge, atunci compensarea nu se poate realiza suficient de rapid şi presiunea arterială se prăbuşeşte.
Cauze
Diferite afecţiuni şi unele medicamente pot face ca mecanismele compensatorii să nu funcţioneze corespunzător. De exemplu, debitul cardiac poate fi redus ca urmare a unei boli cardiace precum atacul de cord (infarctul de miocard), boli ale valvelor cardiace, creşterea excesivă a frecvenţei cardiace (tahicardie), sau alte tulburări de ritm cardiac (aritmii). Aceste boli afectează capacitatea de pompă a inimii. Arterele se pot dilata din cauza acţiunii toxinelor produse de bacterii in timpul infecţiilor. Volumul sanguin poate fi redus ca urmare a deshidratării, sângerărilor sau afecţiunilor renale. Unele boli renale alterează capacitatea rinichilor de a reabsorbi fluidele în circulaţia sanguină, ceea ce conduce la pierderea unei mari cantităţi de apă în urină. Dimpotrivă, în insuficienţa renală, când rinichii nu mai pot excreta apa din organism, se poate ajunge la hiperhidratare şi la creşterea tensiunii arteriale. Capacitatea nervilor de a conduce semnale între receptori şi diferitele organe care controlează mecanismele compensatorii poate fi afectată în bolile neurologice (cum se întâmplă în insuficienţa sistemului autonom de conducere). în plus, pe măsură ce se avansează în vârstă, mecanismele compensatorii răspund mai încet la modificările tensiunii arteriale.

Simptome

Când tensiunea arterială este prea scăzută primul organ care nu mai funcţionează normal este creierul. Explicaţia este că pentru a ajunge la nivel cerebral sângele trebuie să fie pompat împotriva forţei gravitaţionale. Ca urmare multe persoane cu tensiune arterială scăzută prezintă ameţeală sau vertij atunci când se ridică şi unii indivizi pot chiar leşina. Persoanele care leşină cad pe podea, astfel încât capul ajunge la nivelul inimii. Ca urmare sângele poate curge spre creier fară a trebui să învingă gravitaţia şi astfel fluxul cerebral creşte, fiind astfel prevenite infarctele cerebrale. Dacă însă tensiunea scade foarte mult se pot produce leziuni cerebrale.
Hipotensiunea arterială poate produce câteodată dificultăţi la respiraţie sau dureri toracice din cauza apor-tului sanguin anormal de scăzut către muşchiul cardiac (angină).
Toate organele încep să funcţioneze în mod necores-punzător dacă tensiunea arterială devine suficient de scăzută şi rămâne la aceste valori; această situaţie se numeşte şoc A.
Afecţiunile care produc hipotensiune pot induce apariţia unor simptome care sunt cauzate direct de hipotensiunea arterială. De exemplu, o infecţie poate produce febră.
Unele simptome apar când mecanismele compensatorii ale organismului încearcă să crească tensiunea arterială prea scăzută. De exemplu, când la nivelul arteriolelor se produce vasoconstricţie, scade fluxul sanguin către piele şi către extremităţi. Aceste zone devin reci şi se pot cianoza. Când inima bate mai tare şi mai puternic pacientul poate resimţi palpitaţii (este conştient de bătăile cardiace).