Scleroza multiplă

Tratament

Niciunul dintre tratamentele care se folosesc pentru scleroza multiplă nu este eficace în mod constant. Cortico¬steroizii, principala formă de terapie, se administrează pentru perioade scurte de timp pentru a ameliora simpto¬mele grave. De exemplu, se poate administra prednison pe cale orală, sau metilprednisolon intravenos. Aparent, corticosteroizii acţionează prin inhibarea sistemului imunitar; Deşi aceştia reduc durata perioadelor de acuti- zare, ei nu împiedică pe termen lung progresia bolii.

Administrarea intravenoasă a corticosteroizilor este indicată la persoanele care au inflamaţie a nervului optic şi care nu au alte manifestări de scleroză multiplă. în cazul acestora, administrarea orală de corticosteroizi poate creşte riscul de apariţie a altor simptome ale sclero¬zei multiple.
Corticosteroizii sunt rareori administraţi mult timp, deoarece pot avea numeroase efecte secundare, cum ar fi creşterea susceptibilităţii la infecţii, diabet, creştere ponderală, oboseală, scăderea densităţii osoase (osteo¬poroză) şi apariţia ulcerelor peptice. Tratamentul se efec¬tuează în funcţie de necesităţile pacienţilor.

Injecţiile cu interferon-beta reduc frecvenţa acutizâ¬rilor şi pot contribui la prevenirea sau întârzierea handi¬capului. Injectarea de glatiramer acetat pare a avea bene¬ficii similare la persoanele cu forme precoce de scleroză multiplă. Chimioterapicui mitoxantronă poate reduce frecvenţa recăderilor şi poate încetini progresia bolii. Se administrează timp de maximum 3 ani, deoarece în fi¬nal produce leziuni cardiace. Toate aceste medicamente acţionează prin inhibarea atacului imunologic asupra tecilor de mielină.

Alte tratamente promiţătoare includ administrarea unor diferite tipuri de interferon şi gama-globuline, care împiedică organismul să atace propriile structuri mieli- nice. Beneficiile plasmaferezei (o procedură prin care sângele este extras din organism, curăţat de anticorpii anormali, iar apoi este reintrodus în circulaţie) A nu au fost determinate. însă unii experţi continuă să recomande această metodă la pacienţii care au acutizări severe ale bolii, care nu pot fi controlate prin administrarea de corticosteroizi.

Pentru tratamentul diferitelor simptome se pot folosi şi alte medicamente. De exemplu, spasmele musculare pot fi ameliorate de baclofen, tizanidină, sau diazepam (un sedativ). Incontinenţa urinară se tratează cu oxibu- tinin, betanecol. sau tamsulosin. Pentru ameliorarea durerii produse de anomaliile sistemului nervos se poate administra anticonvulsivantul gabapentin. Tremorul poate fi diminuat de propranolol, un beta-blocant. Aman- tadina, un medicament care se foloseşte uneori pentru tratamentul gripei, poate ameliora oboseala. Antide¬presivele, cum ar fi sertralina sau amitriptilina, se administrează pentru tratamentul depresiei.

Persoanele cu scleroză multiplă pot adeseori duce o viaţă activă, cu toate că obosesc uşor şi nu pot face faţă unui program solicitant. Activităţile fizice regulate, cum ar fi mersul pe bicicleta staţionară, mersul pe jos, înotul, sau exerciţiile de mobilitate, reduc spasticitatea şi contribuie la menţinerea sănătăţii cardiovasculare, musculare şi psihologice. Fizioterapia poate ajuta la menţinerea echilibrului, la mers, la păstrarea amplitudinii de mişcare, precum şi la reducerea spasticităţii şi a slăbiciunii musculare. Evitarea temperaturilor ridicate - de exemplu, evitarea duşurilor sau băilor fierbinţi - poate preveni agravarea simptomelor.

Persoanele cu retenţie urinară pot învăţa să îşi monteze singure o sondă urinară pentru a-şi evacua vezica urinară, iar cele cu constipaţie pot lua în mod regulat purgative sau laxative. Pacienţii care devin foarte slăbiţi şi nu se mai pot mişca au riscul de a dezvolta escare de decubit (de presiune), astfel încât cei care îi îngrijesc trebuie să depună un efort suplimentar pentru a evita acest lucru 11.