Osteomielita

Osteomielită reprezintă o infecţie a ţesutului osos cauzată de obicei de bacterii (cum ar fi micobacteriile) şi uneori de fungi.

Osteomielita afectează cel mai frecvent copiii mici şi bătrânii, însă poate să apară la orice vârstă. Este mai frecventă la persoanele cu boli grave.
în caz de infecţie osoasă porţiunea centrală a osului - măduva osoasă - se umflă (se produce edem). Pe măsură ce ţesutul în tensiune exercită presiune asupra structurilor osoase dure de la exterior, se produce com¬primarea vaselor sanguine din măduva osoasă, cu reducerea consecutivă a aportului sanguin către ţesutul osos. în absenţa fluxului sanguin adecvat se produce necroza unor regiuni ale osului. Infecţia se poate răspândi în afara osului, cu formarea unor colecţii de puroi (abcese) în ţesuturile moi adiacente, cum ar fi ţesutul muscular.

Cauze

Structurile osoase, care de obicei sunt bine protejate
împotriva infecţiilor, se pot infecta pe trei căi: sanguină (infecţia este transportată dintr-o altă parte a corpului până la ţesutul osos), invazie (contaminare) directă şi contaminare de la infecţii care afectează ţesuturile osoase sau ţesuturile moi din vecinătate.

Osteomielita afectează de obicei extremităţile oaselor de la nivelul coapsei şi braţului la copii şi coloana vertebrală (vertebrele) la adulţi, în special la bătrâni. Infecţiile membrelor şi cele ale vertebrelor apar de obicei în urma contaminării pe cale sanguină. Infecţiile vertebrelor poartă denumirea de osteomielită vertebrală. Persoanele care fac dializă renală şi cele care îşi administrează droguri pe cale inj ectabilă au un risc crescut de a face osteomielită vertebrală.

Ţesutul osos poate fi contaminat în mod direct de bacterii şi fungi atunci când există fracturi deschise, în timpul intervenţiilor chirurgicale sau în cazul în care obiecte contaminate pătrund în os. Infecţiile bacteriene sunt cauzate de obicei de stafilococul auriu. Mycobacte- rium tuberculosis (o bacterie care cauzează tuberculoză) poate infecta vertebrele, producând osteomielită vertebrală.

Osteomielita poate să apară şi în situaţiile în care o bucată de metal este ataşată pe cale chirurgicală de os, aşa cum este cazul în repararea unei fracturi de şold sau a altor tipuri de fracturi. De exemplu, bacteriile şi fungii pot infecta spaţiul din jurul articulaţiei artificiale; microorganismele pot fi transportate în regiunea respectivă în timpul operaţiei de instalare a articulaţiei sau infecţia se poate produce la un moment ulterior. Un dispozitiv artificial din organism reprezintă un factor de risc pentru producerea de infecţii.

Osteomielita poate fi cauzată şi de propagarea infecţiei de la un focar care afectează ţesuturile moi de vecinătate; după mai multe zile sau săptămâni infecţia se extinde şi în ţesutul osos. Acest tip de răspândire este întâlnit mai frecvent la persoanele în vârstă. Infecţia iniţială debutează într-o regiune lezată de un traumatism, de radioterapie, de un neoplasm sau de o ulceraţie cutanată (în special la nivelul piciorului) favorizată de tulburările circulatorii existente la un pacient cu diabet. O infecţie a sinusurilor, a gingiilor sau a dinţilor se poate răspândi la oasele craniului.