Categoria C: comportamentele dominate de anxietate sau inhibiţie

Personalitatea evitantâ. Indivizii cu personalitate evitantă sunt deosebit de sensibili la respingere, astfel încât se tem să înceapă relaţii sau orice lucru nou. Doresc foarte puternic afecţiunea şi acceptarea celorlalţi, însă evită relaţiile intime şi situaţiile sociale din teama de dezamăgire şi criticism. Spre deosebire de cei cu personalitate schizoidă, sunt foarte afectaţi de izolarea şi de incapacitatea lor de a interacţiona confortabil cu ceilalţi. Spre deosebire de cei cu personalitate la limită, nu răspund la rejecţie prin furie; în schimb, se retrag cu timiditate. Personalitatea evitantă este similară cu fobia socială generalizată A.
Personalitatea dependentă. Indivizii cu personalitate dependentă renunţă de obicei la deciziile şi responsa-bilităţile majore pe care le au şi le permit celor de care depind să preia controlul. Le lipseşte încrederea in sine şi se simt foarte nesiguri în legătură cu capacitatea lor de a se îngriji singuri.

Indivizii cu personalitate compulsivă sunt frecvent persoane de ^ucre- în specia' în domeniul ştiinţific şi 111 alte discipline solicitante din punct de vedere intelectual, în care ordinea şi atenţia la detalii sunt calităţi absolut necesare. însă responsabilităţile pe care le au îi face să resimtă o anxietate atât de intensă încât rareori se bucură de succesul lor. Nu se simt confor¬tabil cu propriile sentimente şi relaţii, precum nici în situaţiile m care nu deţin controlul, în care trebuie să se bazeze pe ceilalţi, sau în care cursul evenimentelor este imprevizibil.

Diagnostic

Medicul stabileşte diagnosticul de tulburare de personalitate pe baza istorici ilui personal al pacientului, caracterizat prin tipare comportamentale sau de gândire care indică adaptare inadecvată la mediu. Aceste tipare devin manifeste deoarece persoana rezistă cu încăpă¬ţânare in faţa necesităţii adoptării unor modificări, in ciuda consecinţelor negative. în plus, medicul observă mecanismele inadecvate prin care indivizii reuşesc să facă faţă situaţiilor (mecanisme de apărare). Deşi fiecare persoană deţine astfel de mecanisme, la cei cu tulburări de personalitate mecanismele de apărare sunt folosite în mod imatur şi inadecvat, astfel încât acestea interferă cu desfăşurarea normală a vieţii.