Cariile

Tratament

Atunci când caria este oprită înainte de a ajunge la dentină, smalţul se poate autorepara (remineralizare) dacă se intervine prin administrare de fluor. Tratamentul presupune folosirea unor ape dş gură bogate în fluor. După ce caria ajunge la dentină, medicul stomatolog trebuie să îndepărteze materialul afectat din interiorul dintelui şi apoi umple spaţiul creat cu o plombă. Tratamentul cariilor în stadiile incipiente ajută la menţinerea rezistenţei dintelui şi limitează riscul de leziuni ale pulpei dentare.

Plombele. Plombele sunt fabricate din diferite materiale şi pot fi amplasate în interiorul dintelui sau în jurul acestuia. Amalgamul de argint (o combinaţie de mercur, argint, cupru, staniu şi uneori zinc, paladiu, sau indiu) se foloseşte de obicei pentru plombarea molarilor, unde este importantă asigurarea unei forţe cât mai mari, iar culoarea este mai puţin importantă. Amalgamul de argint este relativ ieftin şi durează în medie 14 ani, însă dacă pacientul are o igienă orală bună poate dura peste 40 de ani. Cantitatea redusă de mercur care difuzează din amalgam este mult prea redusă pentru a afecta starea de sănătate. Plombele cu aur (interne sau externe) sunt mai scumpe şi necesită minim două vizite la cabinetul stomatologic pentru a fi puse permanent.

Răşinile compozite şi învelişurile de porţelan se folosesc pentru dinţii din faţă, acolo unde aspectul argintului ar fi inestetic. Din ce în ce mai frecvent acestea se folosesc şi la dinţii din spate (la molari). Deşi au avantajul de a fi de culoarea dinţilor, ele sunt mai scumpe decât amalgamul de argint şi nu sunt atât de rezistente, mai ales în cazul montării la dinţii din spate, unde forţa exercitată în timpul masticaţiei este foarte mare. •
lonomerul de sticlă, o plombă de culoarea dintelui, eliberează fluor în jur, acest lucru fiind benefic la persoanele care sunt predispuse la apariţia cariilor. Această plombă se folose|te şi pentru a restaura ariile lezate de perierea excesivă a dinţilor.

Obturaţia de canal şi extracţiile dentare. Atunci când cariile sunt foarte avansate şi afectează permanent pulpa dintelui, singura modalitate de a ameliora durerea este extragerea pulpei prin obturaţie de canal (endodontic) sau extragerea completă a dintelui.

Dintele extras ar trebui analizat pentru a fi înlocuit cât mai curând posibil. în caz contrar, dinţii alăturaţi se vor deplasa şi vor altera modul în care persoana muşcă.

Punţi şi coroane. înlocuirea unui dinte extras se poate realiza cu ajutorul unei punţi - o proteză parţială fixă în cazul căreia dinţii ce flanchează regiunea liberă sunt acoperiţi cu coroane - sau o proteză parţială mobilă. De asemenea, dinţii lipsă pot fi înlocuiţi cu implanturi.
Coroana reprezintă o structură care se amplasează peste dinte. Realizarea unei coroane adecvate necesită două vizite la dentist, cu toate că uneori sunt necesare mai multe vizite. La prima vizită stomatologul pregăteşte dintele prin efilarea uşoară a acestuia, ia o amprentă a dintelui pregătit şi apoi amplasează o coroană temporară.
Se fabrică ulterior o coroană permanentă într-un laborator de proteze dentare, pe baza amprentei. La vizita următoare coroana temporară este îndepărtată, iar coroana finală se cimentează permanent pe dintele pregătit.
De obicei, coroanele sunt fabricate dintr-un aliaj alcătuit din aur şi un alt metal. Se poate folosi porţelan pentru a masca culoarea metalului. Coroanele pot fi fabricate în întregime din porţelan, cu toate că acestea este mai dur şi mai abraziv decât smalţul dinţilor şi poate produce uzura dinţilor de partea opusă. De asemenea, coroanele fabricate numai din porţelan sau dintr-un material simi¬lar se sparg mai frecvent decât cele fabricate din metal.