Lupusul eritematos sistemic

Lupusul eritematos sistemic (pe scurt „lupus") este o boală inflamatorie cronică a ţesutului conjunctiv, care afectează articulaţiile, rinichii, mucoasele şi pereţii vaselor sanguine.

Aproximativ 90% dintre pacienţii cu lupus sunt femei tinere, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 30 de ani, însă boala poate afecta de asemenea copiii (în special de sex feminin) şi persoanele în vârstă (bărbaţi şi femei). Lupusul afectează indivizi din toată lumea, însă pare a fi mai frecvent la persoanele de rasă neagră şi la cele de rasă galbenă.

De obicei cauza lupusului nu poate fi identificată. Uneori boala poate să apară după utilizarea anumitor medicamente (cum ar fi hidralazina şi procainamida, care se folosesc pentru tratamentul bolilor cardiace, sau izoniazida, care se utilizează pentru tratamentul persoanelor cu tuberculoză). Lupusul indus de medicamente dispare de obicei după întreruperea administrării medicamentului respectiv.

Diversitatea anticorpilor care apar este mai mare decât în orice altă boală. Aceşti anticorpi, care reprezintă anomalia fiziologică ce conduce la apariţia lupusului, determină împreună cu alţi factori necunoscuţi tipul de simptome care apar. însă nivelurile acestor anticorpi nu sunt întotdeauna proporţionale cu simptomele dezvoltate de pacienţi.

Lupusul eritematos discoid este o formă de lupus care afectează numai tegumentul. Boala se caracterizează prin apariţia unor proeminenţe rotunde pe suprafaţa corpului, la nivelul cărora se produce descuamarea pielii şi uneori cicatrizare şi căderea părului. La 10% dintre pacienţi pot fi prezente manifestări de lupus - cum ar fi cele asociate leziunilor articulare, renale sau cerebrale, însă acestea sunt de obicei uşoare.