Boala Parkinson

Boala Parkinson este o boală lent progresivă a sistemului nervos, caracterizată prin tremor prezent când persoana este relaxată (tremor de repaus), efectuarea lentă a mişcărilor voluntare şi creşterea tonusului muscular (rigiditate).

Boala Parkinson afectează aproximativ 1 din 250 de oameni în vârstă de peste 40 de ani şi 1 din 100 de oameni în vârstă de peste 65 de ani. De obicei debutează între 50 şi 79 de ani. Este de două ori mai frecventă la persoanele de rasă albă decât la cele de rasă neagră.

Când creierul generează un impuls pentru a contracta un muşchi (de exemplu, pentru a ridica braţul), impulsul circulă prin ganglionii bazali (grupuri de neuroni localizate la baza emisferelor cerebrale, în profunzimea creierului).

Ganglionii bazali au rolul de a creşte fluenţa mişcărilor şi de a coordona modificările de postură. La fel ca toţi ceilalţi neuroni, neuronii din ganglionii bazali eliberează mesageri chimici (neurotransmiţători) care activează următorul neuron al căii şi fac ca acesta să transmită la rândul său un impuls nervos. Principalul neurotransmiţător din ganglionii bazali este dopamina. Efectul principal al acesteia este diminuarea transmiterii impulsurilor nervoase către muşchi. în boala Parkinson, neuronii dintr-o anumită regiune a ganglionilor bazali (denumită substanţa neagră) degenerează, astfel încât producţia de dopamină scade şi numărul de conexiuni dintre neuronii din ganglionii bazali se reduce. Ca urmare, ganglionii bazali nu pot creşte fluenţa mişcărilor ca in mod normal, ceea ce conduce la apariţia tremorului, tulburărilor de coordonare şi executarea lentă a mişcărilor voluntare (bradichinezie).

Cauza degenerării neuronilor în boala Parkinson este necunoscută. Se pare că factorii ereditari nu deţin un rol important, cu toate că boala este mai frecventă în anumite familii.

Parkinsonismul este o afecţiune în care există multe dintre simptomele caracteristice bolii Parkinson. Poate fi determinată de diferite boli. Poate fi o complicaţie a encefalitei virale, o boală rară care se produce după o infecţie de tip gripal. Parkinsonismul poate de asemenea să apară când alte boli degenerative, medicamente sau toxine interferă cu acţiunea dopaminei sau blochează acţiunea acesteia şi a altoig neurotransmiţători. De exemplu, medicamentele antipsihotice - care se folosesc "<=rtru a trata paranoia şis-fchc fr^ia - iihiî>l>~ţii>nea ^paminei. folosirea suLstanru MTTP (cat" a rost produsă accidental atunci când utiliza s-om de droguri încercau să sintetizeze opioidul meperidină) poite pio- duce parkinsonism sever cu debut brusc şi it< versibil îa persoanele tinere. Alte cauze includ bolile cerebrale organice (cum ar fi tumorile cerebrale şi accidentele vasculare cerebrale) şi traumatismele craniene, in spe¬cial leziunile repetate care apar la cei care practică boxul.

Degenerarea ganglionilor cortico-bazali este o cauză rară de parkinsonism. Aceasta este produsă de degene¬rarea ţesutului cerebral din cortexul cerebral şi din ganglionii bazali. Boala este diferită de alte forme de parkinsonism prin anomaliile corticale care determină, de exemplu, incapacitatea pacientului de a se exprima sau de a înţelege limbajul vorbit sau scris (afazie), inca-pacitatea de a efectua sarcini simple (apraxia) şi incapa¬citatea de a asocia obiectele cu funcţia obişnuită a acestora (agnozia). Simptomele debutează după vârsta de 60 de ani, producând imobilitate după aproximativ 5 ani de evoluţie a bolii şi deces în aproximativ 10 ani.