Hipertensiunea pulmonară

Cauze

Există două tipuri de hipertensiune pulmonară: primară şi secundară. Hipertensiunea pulmonară primară este mult mai paţin frecventă decât hiperten¬siunea. pulmonară secundară. în hipertensiunea cauzată-de hipertensiunea pulmonară.

Cordul pulmonar este o boală caracterizată prin faptul că volu-mul ventriculului drept al inimii se măreşte şi peretele acestuia se îngroaşă, ceea ce conduce în final la insuficienţă cardiacă.

Cordul pulmonar are o singură cauză: hipertensiunea pulmonară. In timp, hipertensiunea pulmonară conduce la îngroşarea arterelor pulmonare, cu îngustarea patului circulator pulmonar. Odată ce hipertensiunea pulmonară s-a instalat, inima dreaptă depune un efort mai mare pentru a com-pensa, însă aceasta conduce la creşterea dimensiunilor sale şi la îngroşarea peretelui. Aceste mo-dificări pot conduce la insuficienţă cardiacă dreaptă (de obicei insu-ficienta cardiacă este cauzată de boli care afectează inima stângă). Creşterea dimensiunilor ventricu-lului drept conduce la creşterea riscului de embolism pulmonar, din cauza faptului că sângele stag-nează în ventricul şi în venele membrelor inferioare. Dacă în acest sânge se formează chea¬guri, acestea ajung în cele din urmă în arterele pulmonare şi se fixează la acest nivel, având con¬secinţe nefaste.

Se întâmplă frecvent ca pacienţii să fie asimptomatici până în momentul în care cordul pulmonar este destul de avansat. Apoi simp-tomele sunt cele din hiperten¬siunea pulmonară: dispnee de efort, ameţeală, oboseală şi dureri toracice. Se dezvoltă apoi simp-tome de insuficienţă cardiacă, cum ar fi umflarea (edemul) picioarelor şi agravarea progresivă a dispneei.

Medicul poate recomanda efec-tuarea mai multor teste pentru a
stabili diagnosticul pulmonar, însă această boalâ este suspectată frecvent pe baza examenului fizic. La auscultaţia cu stetoscopul medicul percepe anu¬mite zgomote cardiace carac¬teristice care apar atunci când ventricului drept se măreşte. Pe radiografiile toracice se observă dimensiunile crescute ale ventri¬culului drept şi ale arterelor pulmo¬nare. Medicul evaluează funcţia ventriculului stâng şi a ventriculului drept cu ajutorul ecocardiografiei, studiilor cu radionuclizi şi prin cateterism cardiac.

Tratamentul este orientat de obicei către boala de bază. Se iau şi măsuri cu scopul de a ameliora insuficienţa cardiacă dreaptă. Deoarece persoanele cu cord pulmonar prezintă risc ridicat de embolism pulmonar, medicul prescrie un anticoagulant care va fi administrat pe termen lung.