Sindromul nefrotic

Simptome şi semne

Simptomele precoce includ pierderea apetitului, stare generală alterată, edem pufos al pleoapelor şi altor ţesuturi (din cauza retenţiei în exces de apă şi sodiu), dureri abdominale, scăderea masei musculare (atrofie musculară) şi prezenţa de spumă în urină. Abdomenul poate fi destins din cauza acumulării masive de lichid în cavitatea abdominală (ascită), iar pacienţii pot prezenta dispnee din cauza acumulării de lichid în cavitatea pleurală (efuziune pleurală). Alte simptome sunt tumefacţia genunchilor, iar la bărbaţi mărirea de volum a scrotului. De cele mai multe ori, lichidul care se acumulează în ţesuturi se deplasează sub influenţa gravitaţiei, astfel încât îşi schimbă locul. Pe timpul nopţii, acesta se acumulează în partea superioară a corpului, de exemplu la nivelul pleoapelor. în timpul zilei, când pacientul stă în picioare sau în şezut, lichidul ajunge in partea inferioară a corpului, la nivelul gleznelor. Edemul poate masca atrofia musculară progresivă.

La copii, presiunea sanguină este în general scăzută şi poate scădea şi mai mult Când copilul se ridică în picioare (hipotensiune ortostatică). Uneori se ajunge la apariţia stării de şoc. La adulţi, presiunea sanguină poate fi scăzută, normală, sau crescută. Producţia de urină scade şi poate apărea insuficienţă renală dacă trecerea lichidului din vase în ţesuturi conduce la scăderea componentei lichidiene a sângelui, urmată de reducerea aportului sanguin renal. Ocazional, se produce brusc insuficienţă renală cu debit urinar scăzut.

Din cauza pierderii de elemente nutritive în urină pot apărea deficite nutriţionale. La copii, creşterea poate fi oprită. Se produce demineralizarea oaselor. Părul şi unghiile devin friabile, iar uneori părul începe să cadă. La nivelul paturilor unghiale apar linii orizontale de culoare albă; cauza acestora este necunoscută.
Membrana care tapetează cavitatea abdominală şi organele abdominale (peritoneul) se poate inflama şi infecta. Sunt frecvente infecţiile cu bacterii oportuniste - bacterii care în mod normal sunt inofensive. Riscul crescut de infecţii este determinat de pierderea în urină a anticorpilor care combat în mod normal infecţiile, sau de scăderea producţiei acestora. Tendinţa de coagulare a sângelui (tromboză) creşte, în special la nivelul venei renale. Mai rar, sângele nu se poate coagula atunci când este necesar, cu apariţia sângerărilor excesive. Hiper-tensiunea este însoţită de cdnplicaţii ale inimii şi creierului, aceste manifestări fiind mai frecvent întâlnite la persoanele cu diabet zaharat şi la cele cu lupus eritematos sistemic.