DEFICITUL DE VITAMINĂ A

Deficitul de vitamină A este întâlnit frecvent în regiuni ale lumii în care consumul alimentar de ficat (animal sau de peşte), legume (galbene şi verzi), ouă şi produse din lapte integral este inadecvat. Bolile care afectează absorbţia intestinală a grăsimilor pot reduce şi absorbţia vitaminei A şi cresc riscul de dezvoltare a deficitului de vitamină A. Intervenţiile chirurgicale intestinale sau pancreatice pot avea acelaşi efect. Bolile hepatice pot interfera cu depozitarea vitaminei A.

Simptome, diagnostic şi tratament

Unul din primele simptome ale deficitului de vitamină A este orbirea nocturnă, cauzată de afectarea retinei. Albul ochilor (sclera) şi corneea se pot usca - o afecţiune denumită xeroftalmie. Xeroftalmia este întâlnită în spe¬cial la copiii cu deficit sever de calorii (energie) sau proteine A, care se asociază cu un aport inadecvat de vitamină A. La nivelul sclerei pot apărea depozite spu¬moase (pete Bitot). Corneea uscată se poate înmuia şi ulcera, boala evoluând uneori spre orbire. Deficitul de vitamină A este o cauză comună de orbire în ţările subdezvoltate.
Stabilirea diagnosticului se bazează pe simptomato-logie şi pe concentraţia sanguină scăzută a vitaminei A. Persoanele care au risc crescut de a avea deficit al vita-minei A ar trebui să primească suplimente câre conţin această vitamină. Când simptomele persistă mai mult de 2 luni, pacienţii sunt evaluaţi medical pentru a se vedea dacă nu cumva există o boală care produce malabsorbţie.