Cistita

Tratament

Persoanele care fac frecvent infecţii ale vezicii urinare pot lua în mod continuu antibiotice în doze mici. Antibioticul se poate administra zilnic, de 3 ori pe săptămână, sau imediat după actul sexual.
Ingestia unei cantităţi suficiente de lichide ajută la prevenirea cistitei. Acţiunea de spălare a urinei elimină multe bacterii din vezica urinară; restul bacteriilor sunt eliminate prin intervenţia mecanismelor de apărare ale corpului.

Cistita se tratează de obicei cu antibiotice. Trata¬mentul cistitei asimptomatice poate fi dăunător, deoarece bacteriile rezistente la multe antibiotice pot prolifera, însă cistita se tratează întotdeauna în timpul sarcinii, chiar dacă femeia este, asimptomatică, deoarece există un risc crescut ca organismele să ajungă la rinichi şi să producă infecţia acestora. înainte de a prescrie antibio-tice, medicul stabileşte dacă persoana are o boală care ar agrava cistita, cum ar fi o anomalie structurală, diabet, sau scăderea activităţii sistemului imunitar (care reduce capacitatea persoanei de a combate infecţia). Aceste boli impun administrarea de antibiotice mai puternice şi timp mai îndelungat, în special deoarece infecţia poate reapărea imediat ce tratamentul este întrerupt.

La femei, administrarea unui antibiotic pe cale orală timp de 3 zile este de obicei eficace atunci când nu există complicaţii ale infecţiei, cu toate că unii medici preferă să administreze o singură doză de antibiotic. în cazul infecţiilor trenante, tratamentul se continuă timp de 7 până la 10 zile. La bărbaţi, este necesar ca administrarea antibioticelor să se facă între 10 şi 14 zile, deoarece tratamentele mai scurte se asociază cu o rată mai mare a recurenţelor.

Pentru ameliorarea simptomelor se folosesc nume-roase medicamente, în special atunci când este vorba de nevoia imperioasă de a urina şi de durerile la urinare. Anumite preparate, cum ar fi atropina, pot ameliora spasmele vezicii urinare care produc senzaţia de micţiune imperioasă. Alte, medicamente,:cum ar fi fenazopiridina, reduc senzaţia dureroasă prin calmarea ţesuturilor inflamate.

Pentru eliminarea obstacolelor la fluxul urinar, sau pentru corectarea unei anomalii structurale care creşte riscul de infecţii (cum ar fi coborârea uterului şi vezicii urinare), poate fi necesară intervenţia chirurgicală. Drenajul urinei din regiunea blocată, cu ajutorul unui cateter, ajută la controlul infecţiei. De obicei se admi-nistrează un antibiotic înainte de operaţie, pentru a re-duce riscul de răspândire a infecţiei în tot organismul.