Cancerul esofagian

Simptome

In fazele incipiente cancerul poate trece neobservat. Primul simptom este reprezentat de obicei de dificultăţile la înghiţirea alimentelor solide, care apar pe măsură ce cancerul creşte şi blochează esofagul. După câteva săptămâni devine dificilă şi înghiţirea alimentelor moi, iar ulterior a lichidelor. Scăderea ponderală este întâlnită frecvent, chiar dacă pacientul continuă să mănânce nor¬mal.
Pe măsură ce cancerul progresează, acesta invadează diferiţi nervi şi alte ţesuturi şi organe. Tumora poate comprima nervii care controlează corzile vocale, ceea ce conduce la răguşeală. Comprimarea nervilor locali poate produce sindrom Horner A, durere şi sughiţ. Neoplas¬mul se răspândeşte de obicei la nivelul plămânilor, unde poate produce dispnee şi la nivelul ficatului, determinând febră şi creşterea volumului abdominal. Propagarea la ţesuturile osoase produce durere locală. Afectarea creierului determină dureri de cap, confuzie şi crize epileptice. Răspândirea la nivelul tractului intestinal pro¬duce vomă, prezenţa de sânge în materiile fecale şi anemie prin deficit de fier. Afectarea renală rămâne frecvent asimptomatică.
în stadiile avansate, cancerul poate bloca complet esofagul. înghiţitul devine imposibil, astfel încât secre¬ţiile se acumulează în cavitatea bucală, ceea ce este foarte neplăcut pentru pacient.

Diagnostic

Endoscopia, în care un tub flexibil având la capăt o cameră video (endoscop) se introduce prin cavitatea bucală pentru a se vizualiza esofagul, reprezintă cea mai bună procedură diagnostică atunci când se suspectează prezenţa cancerului esofagian. De asemenea, endoscopia îi permite medicului să preleve o mostră tisulară (biopsie) şi celule desprinse din mucoasa esofagiană (analiza citologică a celulelor desprinse prin periaj) în vederea examinării la microscop. O procedură radiologică, denumită tranzit baritat (în care persoana înghite o soluţie de bariu, care se poate vizualiza pe radiograf ii) poate de asemenea ajuta la identificarea locului obstrucţiei, însă nu se pot face biopsii. Tomografia computerizată (CT) şi ecografiile, precum şi o metodă imagistică recentă denumită ecografie endoscopică, pot fi de asemenea folosite pentru a stabili cu precizie gradul de extensie a cancerului.