Ulcerul peptic

Tratament

Deoarece infecţia cu H. pylori este o cauză principală a ulcerelor, pacienţii primesc frecvent antibiotice. Uneori se foloseşte subsalicilat de bismut în asociere cu antibiotice. Neutralizarea sau reducerea acidităţii gastrice cu ajutorul medicamentelor care inhibă în mod direct producţia gastrică acidă favorizează vindecarea ulcerelor peptice indiferent de cauza acestora. La majoritatea persoanelor tratamentul este continuat timp de 4-8 săp¬tămâni. Nu există dovezi care să susţină ideea că dietele necondimentate grăbesc vindecarea sau împiedică recurenţa ulcerelor, cu toate că aceste diete contribuie la reducerea producţiei gastrice de acid. Cu toate acestea, este recomandat ca pacienţii să evite alimentele care le agravează durerea şi balonarea. De asemenea, este importantă evitarea factorilor iritanţi gastrici, cum ar fi AINS, alcoolul şi nicotină.

Antiacidele. Antiacidele ameliorează simptomele ulcerelor prin neutralizarea acidităţii gastrice. Eficacitatea acestora variază în funcţie de cantitatea administrată şi de cantitatea de acid pe care pacientul o produce. Aproape toate antiacidele pot fi cumpărate fară a fi necesară o reţetă medicală, fiind disponibile sub formă de tablete sau lichide. în general, acestea nu produc vindecarea ulcerului.

Bicarbonatul de sodiu şi carbonatul de calciu, cele mai puternice antiacide, pot fi administrate ocazional pentru ameliorarea pe termen lung a simptomelor. însă deoarece acestea se absorb din tractul digestiv, folosirea lor continuă poate conduce la alcaloză sanguină (sângele devine prea alcalin) ceea ce conduce la greaţă, dureri de cap şi stare de slăbiciune. De aceea, aceste antiacide nu ar trebui folosite de obicei în cantităţi mari timp de mai mult de câteva zile. De asemenea, aceste produse conţin foarte mult sodiu şi nu trebuie administrate persoanelor care trebuie să respecte o dietă hiposodată.

Hidroxidul de aluminiu este un antiacid folosit frecvent, relativ sigur. însă aluminiul se leagă de fosfat în tubul digestiv, ceea ce conduce la scăderea nivelului de fosfat din sânge şi apariţia slăbiciunii şi pierderii apetitului. Riscul acestor efecte secundare este mai mare la persoa¬nele cu alcoolism şi la pacienţii cu boli renale, inclusiv cei care fac dializă. Hidroxidul de aluminiu poate cauza şi constipaţie.

Hidroxidul de magneziu este un antiacid mai eficace decât hidroxidul de aluminiu. Scaunele rămân regulate dacă se administrează numai patru doze a câte 1-2 linguri pe zi; depăşirea acestei cantităţi conduce la apariţia diareii. Deoarece mici cantităţi de magneziu sunt absorbite în circulaţie, persoanele cu afectare renală ar trebui să ia hidroxid de magneziu doar în doze mici. Multe antiacide conţin atât hidroxid de magneziu, cât şi hidroxid de aluminiu.

Medicamentele care scad secreţia gastrică acidă. Blocanţii receptorilor histaminici de tip 2 (H2), cum sunt cimetidina, famotidina, nizatidina şi ranitidina, ameliorează simptomele bolii şi favorizează vindecarea ulcerului prin scăderea producţiei gastrice de acid. Aceste medicamente foarte eficace sunt administrate o dată sau de două ori pe zi. Blocanţii H2 nu produc de obicei efecte secundare severe- Cimetidina are cel mai, mare risc de reacţii adverse, în special la persoanele în vârstă, la care poate produce confuzie. în plus, cimetidina interferă cu eliminarea anumitor medicamente din or¬ganism - cum ar fi teofilina (folosită pentru tratamentul astmului), warfarina (anticoagulant) şi fenitoină (antfconvulsivant).

Inhibitorii pompei de protoni sunt cele-mai potente medicamente în ceea ce priveşte reducerea producţiei gastrice acide. Aceşti agenţi terapeutici favorizează vindecarea ulcerului la un procentaj mai mare de pacienţi şi într-un interval mai scurt de timp în comparaţie cu blocanţii H2. sunt de asemenea foarte utili în tratamentul unor boli care conduc la creşterea excesivă a secreţiei gastrice acide, cum ar fi sindromul Zollinger-Ellison.