Intoxicaţia cu monoxid de carbon

Monoxidul de carbon este un gaz fără miros şi incolor, care dacă este inhalat împiedică sângele să transporte oxigenul şi ţesuturile să utilizeze eficient oxigenul. De obicei, în cantităţi scăzute nu este dăunător, dar intoxi¬caţia apare în cazul în care nivelul seric al monoxidului de carbon este prea crescut. Monoxidul de carbon se elimină din sânge în câteva ore.
Fumul degajat de foc conţine de obicei monoxid de carbon, în special dacă arderea este incompletă. Dacă ventilaţia este inadecvată, gazele de eşapament, de la furnale, boilere, încălzitoare de aer, radiatoare cu kerosen, sobe (incluzând sobele cu lemne şi cele cu brichete de cărbune) pot produce intoxicaţii cu monoxid de carbon. Inhalarea fumului de ţigară duce la apariţia monoxidului de Carbon în sânge, dar de obicei nu suficient pentru a apărea simptomele intoxicaţiei.

Simptome şi diagnostic

Intoxicaţia minoră cu monoxid de carbon produce cefalee, greţuri, vărsături, somnolenţă şi coordonare slabă. Majoritatea pacienţilor cu intoxicaţie minoră cu monoxid de carbon se recuperează rapid atunci când persoana iese la aer curat. Intoxicaţia moderată sau gravă cauzează stare de confuzie, pierderea stării de conştienţă, dureri toracice, dispnee şi comă. De aceea, multe victime sunt incapabile să se deplaseze şi trebuie salvate. Intoxicaţia gravă cu monoxid de carbon este frecvent fatală. în cazuri rare, la câteva săptămâni după o aparentă recuperare după o intoxicaţie gravă cu monoxid de car¬bon, pot apărea simptome ca pierderea memoriei, slabă coordonare şi incontinenţă urinară (care sunt legate de simptome neuropsihiatrice întârziate).
Monoxidul de carbon este periculos pentru că victima nu-şi dă seama că somnolenţa este un simptom al intoxicaţiei. în consecinţă, o persoană cu intoxicaţie uşoară poate merge la culcare continuând să respire monoxid de carbon până când apare intoxicaţia gravă sau chiar decesul. Unele persoane cu intoxicaţie cu monoxid de carbon uşoară, dar pe perioadă lungă, cauzată de cuptoare sau încălzitoare, pot prezenta simptome care pot fi confundate cu ale altor boli, de exemplu gripa sau alte infecţii virale.
Intoxicaţia cu monoxid de carbon este diagnosticată prin măsurarea nivelului seric al acestuia.

Tratament şi profilaxie

In cazul intoxicaţiilor uşoare, scoaterea victimei din mediul toxic la aer curat poate reprezenta singura măsură necesară. Pentru a trata intoxicaţiile mai grave, se administrează oxigen în concentraţie crescută, de obicei printr-o mască facială. Oxigenul accelerează eliminarea monoxidului de carbon din sânge şi ameliorează simptomele. Oxigenul hiperbaric are o eficienţă incertă.
Pentru a preveni intoxicaţia cu monoxid de carbon, sursele închise de ardere, cum sunt încălzitoarele cu gaz sau sobele cu lemne, trebuie să beneficieze de o ventilaţie adecvată. Dacă nu există un sistem de ventilaţie, o fereastră deschisă poate limita acumularea de monoxid de carbon prin eliminarea acestuia în exterior. Conductele de admisie ataşate dispozitivelor de încălzire trebuie verificate periodic să nu aibă fisuri sau pierderi. Sunt disponibile detectoare chimice pentru casă care detectează monoxidul de carbon din aer, declanşând o alarmă. Monitorizarea constantă cu asemenea detectoare poate identifica prezenţa monoxidului de carbon înainte de instalarea intoxicaţiei. La fel ca şi detectoarele de fum, detectoarele de monoxid de carbon sunt recomandate pentru toate casele.